Preotul suspendat de la Bârlad a fost umilit de PS Corneliu
DE NECREZUT… Preotul bãrlãdean Aurel Onica continuã seria dezvãluirilor despre cât de greu este sã îti croiesti drum si sã îti pãstrezi coloana vertebralã, în Episcopia Husilor. Dupã ce acum 11 ani a fost suspendat, dupã o decizie a fostului episcop Ioachim, acesta si-a încercat norocul si cu PS Corneliu. A venit sã-i cearã ajutorul, dar reactia acestuia l-a lãsat cu gura cãscatã pe fostul preot de la Iana: “Pleacã, dementule, de la usa mea!” Reamintim cã în anul 2004, pentru cã si-a cerut drepturile salariale de la Episcopia Husilor a fost suspendat din functie si alungat din parohia unde slujea. Desi nu a fost caterisit niciodatã, acesta nu a mai fost lãsat sã slujeascã. Trãieste din ajutorul de somaj si munceste cu ziua pe unde apucã si sperã într-o minune.
Cazul preotului suspendat de la Iana, care a rãmas pe drumuri de 11 ani, a stârnit compasiunea credinciosilor din zona Bârladului. A îndrãznit sã-si cearã drepturile salariale, pentru a-si putea întretine familia, dar a stârnit mânia sefilor Episcopiei Husilor si a primit o pedeapsã exemplarã. A fost pur si simplu alungat din parohie, desi nu a fost niciodatã caterisit. A pierdut tot, casã si masã, însã a rãmas curat sufleteste. Acum preotul suspendat, Aurel Onica locuieste împreunã cu sotia si cei doi copii, în casa soacrei sale. Discutia cu preotul ajuns somer a fost una cu o încãrcãturã teribilã. Sufletul fiindu-i plin de harul pe care nu-l poate împãrtãsi cu enoriasii sãi. Ne-a povestit cum a cãutat dreptate la Episcopia Husilor, dupã ce Episcopul Ioachim a trecut în lumea celor drepti. N-a gãsit decât fãtãrnicie si viclenie. “Am fost la episcopul Corneliu, când încã mai trãia episcopul Ioachim, iar el era vicar. Mi-a spus atunci cã întelege situatia mea si dupã ce ajunge în functie mã va ajuta sã-mi recapãt parohia si sã vin la prima audientã a sa, dupã ce va fi instalat. A ajuns episcop de Husi si m-am prezentat asa cum a zis, la prima audientã a sa. Dar nu m-a ascultat, a trecut pe lângã mine ca pe lângã un perete. M-am dus la a doua audientã, era si cu sotia mea, iar el m-a luat de mânecã si mi-a zis << Ce cauti aici, dementule, pleacã de la usa mea! Dementule, reclamagiule!>> si m-a alungat cu vobe pe care nu mai pot sã le spun. De atunci, din 2009, tot sper sã ajung la Sfântul Sinod, pentru ca sã spun Patriarhului situatia mea. Nu au dreptul sã tinã un preot suspendat, sã tinã Harul departe de credinciosi. Nu mai stiu cum sã procedez, poate cã spunând povestea mea si chinul pe care îl îndur, cineva mã va ajuta sã ajung la Sfântul Sinod”, a mai spus, trist si abãtut, preotul Aurel Onica. Are un dosar întreg cu adrese si rãspunsuri, dar niciun rezultat. A fost trimis de la Ana la Caiafa, când la Episcopie, când la Patriarhie, punându-i la încercare rezistenta. În toatã aceastã poveste, parcã Dumnezeu si-a întors fata de la el.
Iatã povestea acestui preot blestemat de mai marii Episcopiei Husilor
Încã un preot, Aurel Onica, din Bârlad, a ajuns la disperare. A apelat la presa localã pentru a fi ajutat si pentru a-i fi cunoscute necazurile si blestemul de care este urmãrit de aproape 11 ani. Fost preot paroh în comuna Iana, hirotonisit în 2004, dupã cinci luni de zile nu si-a primit salariul (312 lei lunar) si s-a adresat Episcopiei Husilor. Dupã ce a fost umilit, înjosit si dat afarã din Episcopie, a fost suspendat din functia de paroh, încã din 2004 si nici pânã în ziua de astãzi, preotul Onica n-a avut parte de dreptate. Stã suspendat, nu este caterisit (cã nu sunt motive), a rãmas fãrã bani, nu se poate angaja, fiind într-o situatie incredibilã! Nici Mitropolia, nici Patriarhia nu l-au ajutat cu absolut nimic! Preotul Aurel Onica are 44 de ani si este disperat, pentru cã are doi copii mari si niciun venit.
Ajuns la capãtul rãbdãrii, dar cu speranta în suflet, preotul îsi îndreaptã fata cãtre Dumnzeu si asteaptã o solutie, prin reprezentantii sãi, Protopop, Episcop, Mitropolit sau Patriarh. Dar se pare cã la Patriarhie, existã o altã politicã decât cea dictatã de cartea sfântã, Biblia, si nu existã nici o milã fatã de cei care nu admit sã fie jecmãniti si nu “ung” buzunarele capilor bisericii. Vorba românului: “Pânã la Dumnezeu te mãnâncã Sfintii”. Iatã ce declarã acesta: “Mã numesc Onica Aurel , am 44 de ani locuiesc în Bârlad, sunt cãsãtorit si am doi copii unul în clasa a XI-a si unul în clasa a VI -a. Cu deosebit respect, vã rog sã-mi iertati îndrãzneala, dar am un caz cu care mã confrunt de 10 ani si 9 luni de zile si nimeni din cei la care am apelat (institutii ale statului român) nu m-au ajutat. În prezent, sunt somer (500 lei pe lunã, din care 250 lei plãtesc la o bancã lunar), locuiesc în Bârlad, judetul Vaslui, sunt preot ortodox necaterisit, nu am fost niciodatã în judecata vreunui Consistoriu Eparhial deoarece nu am avut impedimente canonice niciodatã (deci fãrã nici un fel de abatere), si nu slujesc nicãieri, desi am dreptul sã sãvârsesc orisice serviciu religios ortodox, dar nu am unde pentru cã: în 2004 , dupã ce am fost hirotonisit preot la Episcopia Husi, la numai 5 luni si 3 zile am fost suspendat de douã ori în trei zile si dat afarã pur si simplu de Consiliul Eparhial de atunci al Episcopiei Ortodoxe Husi (fãrã sã fiu caterisit), pe motivul cã am reclamat la Patriarhia Ortodoxã Românã din Bucuresti, faptul cã nu mi se dãdea salariul (care venea de la stat) lunar (312 lei) si ca în acelasi timp mã obligau sã locuiesc într-o asa-zisã casã parohialã în niste conditii inumane. Cu toate cã am fãcut nenumãrate demersuri cãtre Episcopia Husi, cãtre Mitropolia Iasi (Mitropolie de care Episcopia Husi apartine), dar si cãtre Patriarhia Românã din Bucuresti, nimeni nu m-a ajutat cu nimic. În toti acesti ani am trãit muncind diferite meserii necalificate dar si calificate (numai la munca de jos, ca de exemplu sãpând chiar si la santuri, deci muncind la lopatã, am descãrcat si tiruri cu materiale, am muncit si cu ziua), am trãit chiar si din alocatia copiilor lungi perioade, am lucrat si ca electromecanic calificat, dar si ca electrician într-o întreprindere în trei schimburi tot ca si calificat. Din cauza Bisericii Ortodoxe Române, am rãmas si fãrã casã si fãrã serviciu si fãrã niciun venit cât de cât sigur si fãrã bani, si fãrã niciun fel de posibilitate de a trãi decent, iar Patriarhia nu a vrut sã mã primeascã nici mãcar în audienta Sfântului Sinod sau sã-mi acorde o audientã la Patriarhul Daniel, si asta în ciuda tuturor demersurilor pe care le-am fãcut de-a lungul celor 10 ani si 9 luni de zile. Nu-mi trebuie nimic material, vreau o audientã în care sã-mi pot demonstra nevinovãtia, de pe urma cãreia sã pot fi repus în functie pentru a sluji si a munci cinstit”, a spus preotul Aurel Onica.
