CONDOLEANTE… Doliu în învãtãmântul vasluian. Unul dintre cei mai apreciati dascãli, prof. de matematicã Dumitru Apostolache, a încetat din viatã, în urma unor probleme de sãnãtate. Trupul sãu a fost depus la capela Bisericii din Cimitirul Eternitatea, urmând ca înmormântarea sã aibã loc sâmbãtã, 19 septembrie. Întristati de vestea trecerii în nefiintã a distinsului profesor, colegii sãi de la Liceul „Emil Racovitã”, unitate de învãtãmânt în care a predat peste 20 ani, au transmis un mesaj emotionant despre ce a însemnat Dumitru Apostolache, atât ca profesor si scriitor, cât si ca om.
Biografia unui om se aflã, întotdeauna, dincolo de cuvinte, la fel cum evocarea este doar o vagã amintire a celui care a trãit, pânã nu demult, printre noi. Cu atât mai mult, evocarea aceasta a personalitãtii Profesorului si Omului DUMITRU V. APOSTOLACHE pãleste fatã de permanenta încântare pe care charismaticul profesor a provocat-o celor cu care a interactionat pe traseul luminos al carierei didactice sau pe aleile bãtãtorite ale prieteniei.
Domnul Dumitru V. Apostolache rãmâne în amintirea atâtor generatii de elevi ca un iscoditor al adevãrului, un spirit viu, cu un rafinat simt al umorului, stãpânind perfect atât arta matematicii, cât si mestesugul vorbelor. Toti cei care l-au cunoscut îndeaproape s-au bucurat, nu o datã, de întorsãturile de frazã, de calambururile care fãceau, întotdeauna, deliciul audientei. N-ar fi de mirare ca tocmai acum, în lumina vesniciei, sã scoatã în fata Creatorului o hârtie meticulos împãturitã, desfãcutã apoi agale, de pe care sã citeascã încet, cu vocea caldã, mesajul subtil care sã-i smulgã pânã si Lui mãcar un zâmbet.
Predispus la poveste, profesorul Dumitru Apostolache se caracteriza, în limbajul lui Creangã, „un bot cu ochi, o bucatã de humã însufletitã a acestor meleaguri”. Traseul formãrii a început cu Scoala Gimnazialã de 7 ani din Fãlciu, urmând cursurile Liceului Militar, timp de trei ani, apoi, trecut în rezervã, are dreptul de a se înscrie la oricare liceu din tarã. Asa ajunge Dumitru Apostolache elev al Complexului scolar Bârlad (astãzi, Liceul „Mihai Eminescu” Bârlad). Facultatea de Matematicã – Fizicã din cadrul Universitãtii „Al. I.Cuza” Iasi este finalizatã în 1966 cu Examenul de Stat, în urma cãruia absolventul Dumitru Apostolache este declarat DIPLOMAT UNIVERSITAR.
Primii 10 ani ca profesor, domnul Dumitru Apostolache si-i petrece la liceul din Murgeni, fiind director coordonator al scolilor din comuna Murgeni. Începând cu 1 septembrie 1978, devine profesor de matematicã, prin concurs, la Liceul Industrial de Chimie nr. 4, astãzi Liceul Teoretic „Emil Racovitã” Vaslui, unde a activat pânã la pensie.
De-a lungul timpului, domnul Dumitru Apostolache s-a impus ca un profesor valoros, inspector dedicat, valoarea fiindu-i recunoscutã la nivel local, judetean si national, fiind, spre exemplu, membru în Comisia Nationalã de Evaluare a scolilor Particulare, membru în Comisiile pentru dezbaterea programelor scolare de matematicã la nivelul Ministerului Învãtãmântului etc.
A publicat exercitii, probleme si articole în „Gazeta Matematicã”, seriile A si B, fiind autorul a peste 25 de articole publicate în „Tribuna Învãtãmântului” si „Revista de pedagogie”. De asemenea, domnul Dumitru Apostolache îsi lasã numele înscris pe multele cãrti publicate ca autor sau co-autor: „Oglinzile iubirii”, Editura Sfera, Bârlad 2006; „D’ ale lu’ Miticã si Costicã”, Editura Sfera, Bârlad, 2010; „Avem minte sã gândim, avem suflet sã iubim”, Editura Thalia Vaslui, 2011, „Muguri si flori de voie bunã”, Editura Sfera Bârlad; „Matematica – Punte a suspinelor?”, Editura Pim, Iasi, 2013; „Chimia – briliantul vietii”, Editura Pim, Iasi, 2014; „Matematica în tara povestilor”, Editura Pim, Iasi, 2015, ca mãrturie a preocupãrilor unui intelectual dedicat meseriei si gândului.
Pentru generatiile de elevi ai Liceului Teoretic „Emil Racovitã” Vaslui, pentru colegi, pentru prietenii de aici si de oriunde, domnul Dumitru Apostolache va ramâne acelasi spirit viu, dinamic, înzestrat cu har, plin de umor, care si-ar mai fi spus bucuros în continuare povestea, dar…
Si chiar asa, de ce nu am putea crede, dincolo de cliseu, cã viata unui om este o poveste? Închidem ultima copertã a unei cãrti dragi si, cu sufletul strâns, soptim blând, cãci ne-ar fi vrut veseli: „Drum lin în cealaltã poveste, domnule Dumitru Apostolache!”. Colegii de la Racovitã vã poartã în continuare în suflet si în gând!
