Anda Călugăreanu a fost o artistă curajoasă, care a renunţat la succesul asigurat de muzica uşoară pentru a face folk. Statura minionă, personalitatea fâşneaţă, tunsoarea à la française şi încrâncenarea i-au adus porecla de Gavroche. Un Gavroche feminin care a strâns din dinţi şi le-a dovedit comuniştilor că vocea ei contează.
Pentru Anda Călugăreanu orice sfârşit de drum însemna un nou început: a lansat şlagăre şi piese folk, a făcut scheciuri, a jucat în spectacole de teatru, a prezentat emisiuni. Nu s-a temut niciodată să o ia de la capăt. Când ea nu a mai fost, Moţul Pittiş, prietenul şi partenerul ei de scenă, a rezumat oftând: „Blestemul vieţii ei: întotdeauna a luat lucrurile de la capăt“. Chiar şi la o simplă căutare pe Google, în una dintre primele şi puţinele înregistrări disponibile, Anda Călugăreanu vorbeşte despre ce înseamnă să începi, dar mai ales să continui. „Îmi aduc aminte de anul 1956, când am debutat pe scena Liceului «Dimitrie Cantemir», în feeria tinereţii în freamăt, şi-am lansat cunoscutul şlagăr (n.r. – fredonează): «Mi s-a spart păpuşica!/ Ce mă fac, mititica?». Şi-apoi a urmat, în anul 1957, prima apariţie la televiziune. Am fost selecţionată de regizoarea Letiţia Popa să apar într-o emisiune pentru cei mici, să prezint cărţi pentru copii. Apoi, următoarea emisie de televiziune a fost în anul 1965, pe 7 februarie, într-o emisiune tot pentru tinereţe. Cu câteva săptămâni înainte de această apariţie făcusem figuraţie la emisiunea lui Constantin Drăghici. Dar nu-i nimic! După aceea au urmat emisiuni de televiziune, filme, înregistrări, concerte, turnee în ţară şi în străinătate.“
O debutantă fantastică
Se spune că marii artişti se nasc, nu se fabrică. Anca Miranda Călugăreanu, căci acesta îi era numele din buletin, s-a născut toamna, pe 24 octombrie 1946, anul în care România făcea primul pas spre comunism, odată cu alegerile parlamentare din noiembrie, câştigate de PCR şi aliaţii săi.
Citeste mai mult: adev.ro/qfg8ur
