ACUZAȚII GRAVE
SOCANT… Acuzatii grave la adresa cadrelor medicale din Bârlad. Rudele lui Andrei Bogdan, tânãrului de 33 de ani, rãpus de coronavirus, rup tãcerea si spun cã acesta a murit cu zile. Sora si fratii decedatului aratã cu degetul spre medicii din sectia Anestezie Terapie Intensivã, care ar fi bãgat pacientul în comã, pentru a-i putea administra tratamentul, însã nu au mai reusit sã-l readucã la viatã. „Fratele meu a intrat pe picioarele lui în spitalul din Bârlad si tot pe picioarele lui a fost transferat la ATI. Nu avea nimic în afarã de o simplã tuse. Cu toate astea, medicii l-au dus pe sectia unde sunt cele mai grave cazuri. Când s-a vãzut acolo, s-a panicat si mai mult si, zic medicii, a refuzat tratamentul. Doctorul care era de gardã în noaptea transferului la ATI ne-a comunicat cã au fost nevoiti sã-l lege de pat, sã-l sedeze si sã-l intubeze pentru a-i da tratamentul. Ei l-au bãgat în comã si tot ei l-au omorât. Nu ne ascundem de cuvinte, ãsta e adevãrul. Fratele meu nu avea nicio boalã înainte de a se infecta, era sãnãtos tun. Cu o sãptãmânã înainte a dus-o pe mama la spitalul din Bacãu, si ea infectatã cu COVID-19. Mama, femeie de 61 de ani, cu multiple boli, inclusiv la plãmâni, a scãpat cu viatã, fratele meu, fãrã nicio boalã, a murit. Diferenta a fost fãcutã de spitalele unde mama si fratele s-au internat. Medicii de la Bacãu ne sunau în fiecare zi sã ne comunice starea de sãnãtate a mamei, ea avea tot timpul telefon asupra ei si vorbea zilnic cu noi. La Bârlad, dupã douã zile de la internare, fratelui meu i-a fost confiscat telefonul, iar noi, familia, nu am mai aflat nimic de el. Nici când a murit nu s-au obosit sã ne sune, tot noi i-am telefonat sã-i întrebãm cum se mai simte fratele meu”, ne-a declarat sora decedatului. Confirmat cu COVID-19 pe data de 15 septembrie, Andrei s-a negativat 14 zile mai târziu, în timp ce se afla în comã. Cu toate astea, nu s-a mai putut face nimic pentru a-i salva viata. Femeia spune cã pe perioada internãrii fratelui ei, medicii au pus-o sã cumpere un medicament foarte scump, de peste 4000 de lei, pe care nu i l-au mai administrat pacientului. Inimile celor care l-au cunoscut pe Andrei Bogdan au stat pentru o clipã atunci când trupul neînsufletit al acestuia a ajuns acasã, la Vaslui. Bãrbatul era plin de vânãtãi, urechea stângã era sfârtecatã, iar în dreptul inimii avea trei puncte si mai multe semne, ca si cum ar fi fost electrocutat. Pentru a masca vânãtãile, cadrele medicale de la Bârlad l-ar fi dat cu fond de ten, descoperire fãcutã de cei care plângeau la cãpãtâiul lui.
„Scoateti-mã de aici, cã astia mã omoarã”. Acestea sunt ultimele cuvinte pe care Andrei Bogdan le-a transmis, prin telefon, rudelor de acasã. Nimic nu avea sã prevesteascã finalul tragic al bãrbatului, un om în toatã firea, fãrã nicio altã boalã în afarã de infectia cu coronavirus. La începutul lunii septembrie, tânãrul aflase cã mama lui s-a infectat cu COVID-19. Împreunã cu sora sa, a urcat-o pe femeie în masinã si au mers la spitalul din Bacãu, unde aceasta a stat internatã aproape douã sãptãmâni. Fiind contacti directi, Bogdan si sora lui si-au fãcut testul pentru coronavirus, ambii iesind pozitiv. Pe data de 15 septembrie, cei doi s-au internat si ei, în sectia Boli Infectioase a SJU Vaslui, Dupã douã zile, medicii vasluieni i-au sfãtuit sã meargã la spitalul din Bârlad, pentru o monitorizare mai atentã. Dintre cei doi, doar Bogdan prezenta un simptom specific coronavirusului, în sensul cã tusea din când în când. Joi, pe 17 septembrie, cei doi se externeazã din spitalul vasluian, urcã în masina personalã si pleacã la Bârlad, unde sunt internati la Pneumologie, ambii în acelasi salon. În aceeasi zi sunt investigati medical, iar seara Andrei Bogdan primeste un telefon de la medicul de gardã. Este informat cã sora lui urmeazã sã plece acasã a doua zi, iar el va trebui sã meargã în acea searã în sectia Anestezie Terapie Intensivã. Sora acestuia ne povesteste cã acela a fost momentul când fratele ei a cãzut psihic. „El era foarte panicat încã de când a intrat pe usa spitalului, când a aflat cã trebuie sã se transfere pe ATI a cãzut de tot. Oricine cãdea psihic dacã era în locul lui pentru cã nu e deloc usor sã fii luat de niste persoane îmbrãcate în combinezoanele alea albe, cãrora nu le vezi chipul, si sã fii dus în sectia de unde stii cã prea multe drumuri de întoarcere nu sunt. Pentru el, acela a fost momentul care l-a dãrâmat de tot. A sunat acasã imediat dupã ce a ajuns pe ATI si ne-a rugat sã-l scoatem, cã medicii de acolo îl omoarã. Vineri, pe 18 septembrie, iar el a rãmas în spital. Ne tot spunea cã vrea sã se externeze, cã nu se simte deloc rãu, era foarte speriat. Duminicã telefonul nu i-a mai sunat. Am intrat si noi în panicã, simteam cã ceva rãu se întâmplã. Dupã multe eforturi si telefoane date am reusit sã intrãm în contact cu medicul de gardã. Ne-a întrebat cum vrem sã primim informatiile despre fratele meu, pe scurt sau pe lung. L-am rugat sã ne zicã ceva, pentru cã noi nu mai reusisem sã vorbim cu el. Atunci medicul ne-a zis cã din cauza comportamentului avut, au fost nevoiti sã-l lege de pat, sã-l sedeze si sã îl intubeze. Ne-a spus cã asta a fost singura metodã pentru a i se putea administra tratamentul, doarece fratele meu era foarte recalcitrant si vorbea urât. Sã fii legat de pat dacã faci scandal am mai auzit, dar de ce l-au bãgat în comã fãrã mãcar sã ne întrebe si pe noi? Duminicã, pe 20 septembrie, l-au bãgat în comã si nu l-au mai scos. Fratele meu a murit pe data de 5 octombrie din cauza unei simple tuse. El atât avea atunci când a fost transferat pe ATI. Toatã lumea din spital, inclusiv paznicii, s-au mirat cum a fost posibil ca un bãrbat sãnãtos, fãrã nicio boalã, care a intrat pe picioarele lui în spital, care a fost transferat pe ATI tot pe picioarele lui, sã moarã în asa hal?”
Familia, nevoitã sã cumpere tratament de peste 4000 de lei
TRATAMENT PLÃTIT… De pe data de 20 septembrie, pânã pe 5 octombrie, familia pacientului a fãcut eforturi supraomenesti pentru a-i salva viata. S-a mers si pe varianta donãrii de plasmã. Dupã lungi cãutãri, rudele tânãrului au gãsit o fatã care trecuse prin aceeasi boalã, dispusã sã doneze plasmã. Au mers cu ea la Centrul de Transfuzie din Bârlad, unde s-a recoltat plasma, însã când au ajuns la spital, medicii le-au comunicat cã pacientul primise deja anticorpii necesari în lupta cu Covid-19 din rezerva spitalului, dar cu toate astea starea lui de sãnãtate a rãmas la fel de gravã. Dupã episodul cu plasma, rudele lui Andrei Bogdan au fost sfãtuite de cadrele medicale sã cumpere un medicament care i-ar fi putut salva viata. Nu a fost farmacie în Bârlad sau în Vaslui cãreia fratii lui Andrei Bogdan sã nu-i fi trecut pragul. Pânã la urmã, medicamentul a fost gãsit la o farmacie din Vaslui, de pe strada Stefan cel Mare. Pentru cinci injectii de Actemra, apropiatii tânãrului au fost nevoiti sã plãteascã nu mai putin de 4294 de lei, dupã cum se poate vedea si din bon. „Sigur cã ne-am întrebat de ce suntem noi nevoiti sã cumpãrãm tratamentul, care nu a fost deloc ieftin, dar la acel moment eram dispusi sã facem orice sã-i salvãm viata fratelui nostru. Am mers cu medicamentul la spital si i l-am dat unui asistent de la ATI. Acele injectii sunt în continuare la spitalul din Bârlad. Noi am dus injectiile într-o dupã-amiazã, iar seara am întrebat-o pe doamna doctor Costin dacã i-a administrat tratamentul. Ne-a confirmat cã s-a început tratamentul, sã stãm linistiti. A doua zi, un alt medic din aceeasi sectie ne-a spus cã nicio injectie nu i-a fost fãcutã. Tot timpul ni s-au dat informatii eronate. Am vrut sã-i dãm o înregistrare cu fiica lui, sã o audã, chiar dacã era în comã. Ne-am gândit cã poate subconstientul lui îl va face sã lupte. Am înregistat-o pe fetitã spunându-i „tata, sã iei medicamentele sã te faci bine, cã te asteptãm cu totii acasã”. Medicii n-au vrut sã accepte nici metoda asta. Cu douã zile înainte sã moarã, domna doctor Costin ne-a spus cã organele lui interne sunt sãnãtoase, are o inimã puternicã, ficat bun, rinichi buni, dar cã are sanse foarte, foarte mici sã supravietuiascã pentru cã plãmânii îi sunt afectati 90%” a mai declarat Alina, sora bãrbatului rãpus de COVID-19.
Dat cu fond de ten înainte de a fi scos din morgã
Ca si cum decesul lui Bogdan Andrei n-a provocat suficientã suferintã, cei care l-au cunoscut au rãmas stanã de piatrã în momentul când trupul acestuia a fost depus la biserica din centrul Vasluiului. Bãrbatul avea vânãtãi pe toatã fata, ochiul stâng era umflat, iar urechea stângã sfârtecatã. Rudele spun cã aceste semne sunt dovezi clare ale unei agresiuni fizice, însã cine sã le dea explicatii când cadrele medicale nici mãcar nu s-au obosit sã anunte familia de deces. „În fiecare zi, aveam program doar între orele 12 si 13 sã ne interesãm de soarta lui. Atât! Pe data de cinci octombrie, la orele amiezii, am sunat din nou sã întrebãm cum se mai simte Andrei. Doamna doctor ne-a spus cã nu se stie dacã va mai supravietui pânã a doua zi. La ora 15:15 am sunat din nou, cã aveam o neliniste. Atunci ne-a spus o asistentã cã la ora 13:30 pacientul a fost resuscitat pânã la ora 14:08, moment în care s-a declarat decesul. Tot noi am sunat sã ne interesãm, nici mãcar atât nu s-au obosit sã ne informeze, cã a murit. L-am adus acasã lovit tot, fata vânãtã, ochiul umflat, urechea ruptã. Are trei gãuri la inimã care nu stim ce e cu ele. Nu ni s-a spus nimic. L-au despicat la picior, probabil sã-i bage morfinã, apoi l-au cusut cu sfoarã ca pe un porc. Ca sã acopere urmele, l-au dat cu fond de ten, pe toatã fata, pe gât, pe piept, pânã si pe urechi. Si-au bãtut joc de el si l-au omorât. Acum nu se mai poate face nimic, Andrei merge în groapã, dar poate cineva va face dreptate. Mãcar sã vinã Corpul de Control sã analizeze cum un tânãr de 34 de ani, fãrã nicio altã boalã, a fost bãgat în comã de medici si omorât. Atât vrem, sã nu mai treacã si altcineva prin ce am trecut noi”, au mai spus rudele bãrbatului. Din pãcate, în ultimii ani, tot mai multi vasluieni au ales sã dezvãluie chinurile prin care trec în spitale, tocmai cu acest gând, ca nimeni sã nu mai treacã prin ce au trecut ei. Aceste cazuri cutremurãtoare nu ajung însã la ochii si urechile cui trebuie. Am încercat ieri sã contactãm conducerea spitalului „Elena Beldiman” pentru a rãspunde acuzatiilor foarte grave ce se aduc medicilor, însã nu ni s-a rãspuns la telefon. Andrei Bogdan a fost înmormântat joi, fiind condus pe ultimul drum de sute de prieteni rãpusi de durere. Tânãrul a lãsat în urmã doi copii, de sapte si 15 ani. Cu o zi înainte, la spitalul din Bârlad si în toate unitãtile sanitare din tarã, cadrele medicale au organizat o grevã japonezã, cerând sporuri si salarii si mai mari.
