POVATÃ… De sãrbãtoarea Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a sãvârsit Sfânta Liturghie de Parohia Stefan cel Mare. În cuvântul de învãtãturã, Ierarhul Husilor a explicat cuvintele Mântuitorului adresate Apostolilor în momentul trimiterii lor în misiunea de propovãduire a Evangheliei si le-a transmis un mesaj vasluienilor: „În limbaj popular avem o expresie pe care o folosim când cineva este viclean si vrea sã profite de pe urma relatiei cu semenul sãu, îl numim «lup îmbrãcat în piele de oaie». Este cel care te induce în eroare prin comportamentul lui, prin lingusire, asteptând momentul sã te muste. Oamenii acestia sunt cei mai periculosi. Semnul lor distinctiv este lingusirea. Când cineva te linguseste, sã te astepti cã te va ruina cu aceeasi fortã si intensitate cu care este capabil sã te linguseascã. Feriti-vã de oamenii care vã lingusesc si de liderii cãrora le place sã fie lingusiti. Nu sunt integri din punct de vedere moral. Un lider adevãrat îsi alege întotdeauna colaboratori foarte buni, pe care sã se bizuie si care sã aibã curajul sã îi spunã unde greseste. Dacã acel lider are disponibilitatea sã primeascã din partea consilierilor sãi sfatul care sã îl ajute sã nu rãtãceascã, atunci se valideazã ca fiind un lider autentic. Dacã se înconjoarã de oameni slabi, pe care sã îi manevreze, va fi un lider slab„.
Pãrintele Episcop Ignatie a vorbit despre îndemnul adresat de Hristos Apostolilor, de a fi «întelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii»:
„Când Hristos le spune cã îi trimite ca pe niste oi în mijlocul lupilor, le dã si o solutie, cum ar putea sã facã fatã ferocitãtii si rãutãtii celor care le pot pune în pericol viata. Le spune: «fiti întelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii». În limba greacã, adjectivul «întelept» se traduce prin «minte vigilentã» – om destept, într-o stare de trezvie, capabil, în orice moment, sã detecteze pericolul. Îndemnul lui Hristos nu are în vedere viclenia sarpelui, ci vigilenta acestuia de a depista foarte repede pericolul. Domnul ne cere sã fim destepti, vigilenti în fata pericolului, mai ales când acesta se înfãtiseazã foarte frumos ambalat. Nicolae Steinhardt, cel în jurul cãruia, în anii ’80 ai secolului trecut, era o întreagã emulatie spiritualã, a intelectualilor din vremea aceea, ne-a lãsat niste vorbe memorabile: «Hristos nu ne-a cerut niciodatã sã fim oameni prosti». Ne-a cerut sã fim vigilenti, destepti, sã avem capacitatea de a citi semnele vremii. Sã ne dãm seama când se apropie pericolul si sã avem o atitudine de preventie. Hristos ne cere sã fim nevinovati ca porumbeii. În limba greacã, termenul «nevinovati» se traduce prin «neamestecati», puri, integri. Ni se cere sã fim integri, puri, curati. Noi îi numim pe copii, nevinovati, pentru cã puritatea lor este echivalentã cu integritatea lor spiritualã. Ei nu sunt atinsi de patimi si de vicii. Sunt curati, plini de luminã spiritualã. Asa ni se cere si nouã: sã fim si destepti si integri. Este mare nevoie de asemenea oameni în toate domeniile. Avem nevoie de oameni vigilenti ca slujitori ai Bisericii. Avem nevoie de lideri politici destepti si integri din punct de vedere moral. Fata societãtii noastre ar arãta altfel„.
„Dacã este bãdãran fatã de cei din jurul sãu, bãdãran va fi si fatã de mediul înconjurãtor”
Preasfintia Sa a vorbit despre modul în care Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a întrupat în viata sa cuvintele Mântuitorului. Totodatã, Ierarhul Husilor, pornind de la exemplul vietii Sfântului Cuvios Dimitrie, a atras atentia asupra grijii pe care trebuie sã o manifestãm fatã de mediul înconjurãtor: „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a trãit în secolul al XIII-lea, în localitatea Basarabi de lângã Ruse, de la sud de Dunãre. A dus o viatã de dãruire integralã lui Dumnezeu. A fost pãstor de oi, a dus o viatã simplã, însã a stiut sã îsi trãiascã credinta foarte profund si autentic. În simplitatea lui, a constatat cã nu poate sã îl multumeascã nimic din lumea aceasta si s-a retras la o mãnãstire, unde si-a dat si obstescul sfârsit. Sfântul Cuvios Dimitrie a împlinit cuvântul lui Hristos. A fost vigilent cu propria sa viatã si integru din punct de vedere moral. Nu a lãsat sã se strecoare pãcatul, cel care ne poate dezumaniza. A avut un suflet asa de bun, de gingas si de delicat, încât atunci când a cãlcat pe un cuib de pãsãrele, pentru neglijenta avutã, s-a pedepsit singur, si trei ani a umblat descult pentru a-si rãscumpãra pãcatul. Avea responsabilitate si pentru pãcatele fãcute din neatentie. A avut foarte multã gingãsie si delicatete pentru mediul înconjurãtor.Avem în tarã foarte multe locuri de o frumusete naturalã extraordinarã. Peste tot însã gãsim si peturi si resturi de la picnic, lãsate de-a valma. Din pãcate, vedem aceste lucruri si în satele noastre. Când sunt ploi, si râurile ies din matcã, scot la ivealã toatã mizeria aruncatã. Un om delicat, un om gingas cu sine însusi si cu cei din jur, nu se poate comporta fatã de mediul înconjurãtor asa cum am descris. Dacã este bãdãran fatã de cei din jurul sãu, bãdãran va fi si fatã de mediul înconjurãtor. Dacã scuipã pe stradã, va scuipa si pe cel de lângã el, prin vorbe injurioase si prin atitudini necuviincioase„.
