FILE DE ISTORIE… Cel mai important spital din judetul Vaslui îsi leagã istoria de numele postelnicului Dimitrie Drãghici. El este cel care a pus bazele primului asezãmânt spitalicesc particular din judetul Vaslui. Functionarea legalã si oficialã a unitãtii medicale începe cu 23 februarie 1864. „Actul de fondatiune” a fost elaborat la cererea doctorului Carol Davila, care la acea vreme era directorul general al sãnãtãtii. Spre deosebire de zilele noastre, când un medic poate gresi fãrã a risca sã fie dat afarã, la jumãtatea secolului XIX, regulamentul de functionare al spitalului era mult mai drastic. Astfel, la a doua abatere, personalul era amendat cu jumãtate din salariul pe luna respectivã, o sanctiune de neconceput în prezent.Situatia se complica si mai tare la a patra abatere, când medicul era obligat sã-si caute de muncã în altã parte. Militarii, lucrãtorii din fabrici si din marile întreprinderi erau singurii care trebuiau sã plãteascã spitalizarea, lucru stipulat în regulament: „comandantii regimentului, directorii sau antreprenorii vor fi obligati a plãti întretinerea lucrãtorilor bolnavi”. Cât costa ziua „de cãutare”, cine nu putea sã beneficieze de îngrijiri medicale si cum se luau deciziile la nivelul conducerii, cititi mai jos, într-un articol-document despre istoria Spitalului Judetean de Urgentã Vaslui.
Unirea Principatelor Române -1859 si câstigarea independentei de stat-1877, au oferit cadrul necesar pentru începerea unui amplu proces de modernizare a societãtii românesti politic, social, economic si cultural. Activitatea medicalã nu putea rãmâne în afara acestui proces. S-au înfiintat Facultãtile de Medicinã din Iasi si Bucuresti, s-au deschis scoli pentru pregãtirea surorilor, moaselor si agentilor sanitari, au luat fiintã societãti medicale, s-au editat primele reviste cu caracter medical. În concordantã cu procesul general de transformare a tãrii, orasul Vaslui cunoaste la începutul secolului XX, modernizare, urbanizare si crestere demograficã.
Anul 1864, bornã importantã pentru medicina vasluianã
În tot acest proces de transformare, în anul 1864 se înfiinteazã
la Vaslui primul asezãmânt spitalicesc particular, la ordinul postelnicului Dimitrie Drãghici. Unitatea sanitarã va fi construitã pe terenul donat de cãtre Elena Subin, personalitate marcantã a urbei, si va purta numele de „Spitalul lui Drãghici”. „Actul de fondatiune” cuprinde dispozitii referitoare la înzestrarea cu spatiile necesare desfãsurãrii activitãtii medicale, finantarea, conducerea spitalului prin intermediul unei directii compusã din trei membri, numiti astfel: câte unul din familiile Drãghici si Subin, al treilea fiind prefectul districtului Vaslui. În cazuri deosebite, la sedintele directiunii puteau participa medicul spitalului si medicul primar al districtului.
Bugetul anual al spitalului, asigurat de Elena Subin si Dimitrie Drãghici
În regulamentul de functionare al unitãtii sanitare este scris cã „Asezãmântul Spitalul lui Drãghici se administreazã de o Epitropie, compusã din trei membri: prefectul judetului Vaslui, presedintele tribunalului Vaslui si un reprezentant al descendetilor doamnei Elena Subin, nãscutã Ghica”. Epitropia administra întreaga avere a asezãmântului, care nu era deloc micã. Potrivit „actului de fondatie”, Dimitrie Drãghici îsi lua angajamentul ca anual sã asigure un buget de 300 de galbeni austrieci. În continuare vom reda articolul 5 din act,, asa cum a fost redactat la acea vreme de întemeietorul spitalului: „Veniturile anuale ale acestui stabiliment se vor forma: a) din trei sute galbeni austriecesti, ce mostenitorulu meu pre care ‘l voiu numi eu dupe osebite ale mele dispositii, va fi îndatoritu a da la casa spitalului pe fiecare anu în doue vadale si anume: la Sf. Gheorghe si Sf. Dimitrie. (…) Iar dupã trecerea din vietã a mostenitorului meu acestã îndatorire va rãmânea din neam în neamu si în veci asupra acelora în a cãror stãpânire cu leguitu titlu va trece dupã vremi fondulu asigurator acestui venitu. b) Din dobînda anualã a capitalului de una mie galbeni pe cari doamna Elena Subin proprietara târgului si mosiei Vasluiu a hãrãzitu acestui stabiliment cu osebit înscris, cari bani acumu se gasescu asigurati cu dobîndã plãtitore cãtre spital în douã câsturi si care vor urma a fi pururea asigurati de asemenea prin îngrijirea directiei spitalului. c) Din averea pe care reposatul paharnic Gheorghe Romascu a dãnuit’o acestui spitalu prin testamentul seu, urmându a se îndeplini cu sfintenie cuprinse în acel actu”
Spitalul lui Drãghici avea douã „sectiuni”: una medicalã, cealaltã chirurgicalã
Dacã în prezent, Spitalul Judetean de Urgentã Vaslui are peste 25 de sectii, compartimente si laboratoare, la începuturi s-a pornit la drum cu douã „sectiuni”, una medicalã, cealaltã chirurgicalã. În regulamentul de functionare, redactat în 1864, scrie cã cei doi medici care se ocupau de sectiile respective erau numiti de Epitropie, doar dacã ei vor poseda diplomã de doctor în medicinã si chirurgie, de la una din facultãtile române sau de la una asimilatã strãinã. „Pe lângã cei doi medici va mai fi urmãtorul personal: un intern, student în medicinã iar în lipsã un sub-chirurg; o moasã supraveghetoare, cu diplomã de moasã; un intendent; o garderobierã cusutoreasã; un numãr necesar de infirmieri sau infirmiere; un bucãtar sau o bucãtãreasã; un numãr necesar de servitori si servitoare, din care un servitor va îndeplini si slujba de portar; una sau douã spãlãtorese dupã necesitate”, se aratã în regulament. Potrivit aceluiasi document, medicul director, internul sau sub-chirurgul, garderobiera, infirmierii, servitorii si intendentul aveau voie sã locuiascã în interiorul spitalului.
La a patra abatere, medicii îsi pierdeau locul de muncã
Desi vorbim de o perioadã de demult, cu mai bine de 150 de ani în urmã, actul medical se fãcea si atunci cu responsabilitate. Am putea spune, fãrã sã fim rãutãciosi, cã atunci rãspunderea era si mai mare, existând chiar sanctiunea desfacerii contractului de muncã pentru medicul care bifa patru abateri. Azi, aceastã pedeapsã nu mai existã, cadrele medicale fiind sactionate, în cel mai rãu caz, cu 10% din salariul pe o lunã, indiferent de fapta comisã. În regulamentul redactat în urmã cu un secol si jumãtate, la capitolul penalitãti, scrie cã „abaterile grave ale medicilor se pedepsesc: prima oarã cu avertisment care se dã în scris; a doua oarã cu amendã pânã la maximum jumãtatea salariului pe o lunã; a treia oarã cu suspendarea pânã la maximum douã luni, iar a patra oarã cu revocarea sau rezilierea contractului. Pedepsele se dãdeau de Epitropie, dupã cercetãri prealabile, consemnate în procesele verbale”. Si în privinta celorlalti angajati ai spitalului, documentul prevedea obligatii clare. Astfel, internul locuia tot timpul în spital si nu putea lipsi din unitatea sanitarã fãrã acordul medicului director. El seconda pe medicii de sectii si supraveghea ca mâncarea bolnavilor sã se dea conform prescriptiilor. Moasa era obligatã sã vinã la serviciu cu cel putin o orã înaintea vizitelor matinale ale medicilor. Infirmierii erau datori de a da ascultare medicilor, iar cusãtoreasa-garderobierã trebuia sã stie sã scrie si sã citeascã, având ca principalã îndatorire sã tinã întreaga garderobã a spitalului dupã un inventar. Aceasta era obligatã sã repare zilnic orice deteriorare provenitã din „usajul bolnavilor”. Intendentul trebuia sã-i supravegheze pe infirmieri, servitori, spãlãtorese, bucãtar si portar ca toti sã-si facã treaba ca la carte. „Toatã zestrea spitalului, afarã de instrumentele medicale si chirurgicale era în îngrijirea intendentului” se mai aratã în regulament.
„În Spitalul lui Drãghici se va primi spre cãutare orice bolnav”
Încã din primele zile de functionare, Spitalul lui Drãghici din Vaslui, în prezent Spitalul Judetean, a acordat îngrijiri medicale tuturor bolnavilor care i-au trecut pragul. Scrie si în regulament, la capitolul „Serviciul Medical”, cã „în spitalul lui Drãghici se va primi spre cãutare orice bolnav, indiferent de nationalitate sau religie, preferându-se români”. Însã nu toti suferinzii erau scutiti de plata serviciilor medicale pe care le primeau. „Militarii si lucrãtorii din fabrici si din marile întreprinderi publice nu se vor primi gratuit în spital. Comandantii regimentului, directorii sau antreprenorii vor fi obligati a plãti întretinerea lucrãtorilor bolnavi cu învoialã scrisã între epitropie, regiment fabrici etc. Plata unei zile de cãutare în spital nu va fi mai micã de 1,5 bani pe zi”. Nu erau primiti în spital infirmi, alienati sau tuberculosi, decât provizoriu, pânã la trimiterea lor într-un stabiliment special amenajat pentru aceste boli. La acea vreme, fiecare medic avea dreptul la o lunã de concediu pe an, iar la finele fiecãrui an, medicul de sectie era obligat sã facã un raport amãnuntit „de întreaga activitate sanitarã din sectia sa, în care va trece si observatiile stiintifice sau practice ce le-a fãcut”.
Cresterea demograficã a dus la construirea unei clãdiri noi
De la 7.547 de locuitori, cât avea Vasluiul în anul 1890, s-a ajuns la o populatie de 10.397 în anul 1912. Pentru cã unitatea sanitarã nu mai corespundea cerintelor de functionare, în 1907 s-a dispus efectuarea unei experize de cãtre o comisie tehnico-sanitarã, care a propus dãrâmarea clãdirii care devenise improprie. Între anii 1908-1909 s-au efectuat lucrãri de recostructie pentru un numãr de patru pavilioane. Cu aceastã ocazie, capacitatea totalã a crescut de la 40 la 75 de paturi. În anul 1968, când s-a desfãsurat procesul de reorganizare administrativ-teritorial, iar judetul a devenit principala unitate teritorialã, se înfiinteazã Spitalul Judetean Vaslui, care îsi mãreste raza de activitate si nivelul de competentã în sistemul sanitar. Noua clãdire a Spitalului Judetean a fost inauguratã la 22. 08.1972 si avea 1259 de paturi. Numãrul maxim de paturi (1444) a fost înregistrat în anul 1992. În prezent, Spitalul Judetean de Urgentã Vaslui are 827 de paturi pentru regimul de spitalizare continuã, 18 paturi pentru spitalizarea de zi si 24 de paturi pentru însotitori, deservind o populatie de aproximativ 250.000 de locuitori.
Bibliografie:
Dimitrie Cantemir -„Descrierea Moldovei”
Mihai Ciobanu, Nicolae Bârlãdeanu, Valeriu Lupu – „De la Spitalul lui Drãghici la Spitalul Judetean de Urgentã Vaslui”
