Senatorul Ion Hadârcã:
INTERVIU… Ion Hadârcã, parlamentar ALDE de Vaslui, este o voce distinctã între politicienii de la Bucuresti. Curajos si bine ancorat în realitãtile momentului, vorbeste despre Unire la orice moment. Stie cã forta noastrã, a poporului român, rezidã în Unirea fratilor de pe cele douã maluri ale Prutului, desi mai este drum lung pânã acolo. Am profitat de momentul în care se lucreazã în Vama Albita, la asfaltarea infrastructurii rutiere din acest punct vamal, pentru a-i solicita un interviu pe problemele care îi frãmântã pe românii de o parte si de alta a Prutului.
Rep: Domnule senator Hadârcã, probabil cã ați trecut deja prin Vama Albița, acolo unde se lucreazã de câteva zile. Stim cã ați insistat, prin diverse luãri de poziție în Parlament, pentru ca aceastã vamã, cea mai mare de pe relația României cu R. Moldova, sã fie modernizatã, sã fie cu adevãrat o vamã europeanã. Sunteți mulțumit de ceea ce se face acum în Vamã?
Ion Hadârcã: În primul rând, vreau sã vã mulțumesc pentru posibilitatea oferitã mie de a discuta si de a decela o seamã de subiecte de interes comun. Remarc, în mod special, formularea accentului de insistențã prin diverse luãri de poziție în Parlamentul României, pentru cã aceastã insistențã exprimã exact atitudinea pe care mi-am asumat-o, acționând consecvent si metodic, precum spuneau strãbunii latini, Gutta cavat lapidem, non vi, sed saepe cadendo (Picãtura sparge piatra nu prin forțã, ci prin desele-i cãderi). Cunosteam problema, asa cum o cunostea majoritatea acelora care au trecut prin spațiul dat, dar am înțeles cã numai prin insistențã putem misca lucrurile înainte. Drept dovadã, spre deosebire de alte declarații de orgoliu, îmi stã dosarul care s-a adunat: Prima interpelare parlamentarã cãtre domnii: prim-ministru Mihai Tudose, ministrul Finanțelor publice, Ionuț Misa, si ministrul Afacerilor Externe, Teodor Melescanu, referitoare la „Reabilitarea segmentului de drum al punctului vamal Albița de pe soseaua DE-581” a fost formulatã încã în octombrie 2017. Dupã care au urmat 3-4 rãspunsuri în serie ale oficialitãților care nu-si asumau explicit responsabilitãțile. Ceea ce m-a socat, în urma interpelãrii Ministerului Transporturilor, a fost rãspunsul, citez: „Atât sectorul de drum din interiorul punctului vamal Albița, cât si al podului peste râul Prut, nu prezintã degradãri”. Nu mai comentez alte justificãri absurde din rãspunsurile primite de la oficialitãți, dar am înțeles cã, la acel moment, s-au epuizat toate cãile transãrilor birocratice. Si, printr-o altã interpelare cãtre noul prim-ministru desemnat – Vasilica Viorica Dãncilã – am enumerat parcurgerea tuturor cãilor de atac si, în ajunul primei vizite oficiale în Republica Moldova, la 27 februarie curent, pur si simplu, l-am invitat pe noul prim-ministru sã facem împreunã un parcurs dus-întors prin vama Albița pentru a se convinge personal de adevãrul celor relatate. Deocamdatã, nu am primit rãspunsul scris la acea interpelare, dar, indirect, cred cã tocmai începerea lucrãrilor de reabilitare a segmentului de drum Albița este cel mai bun rãspuns la interpelarea mea.
Albita este si Poarta Europei
Rep: Mai mulți cititori ai ziarului nostru ne-au trimis fotografii din interiorul Vãmii, fotografii din care vedem o mizerie cruntã la grupurile sanitare si în alte spații dedicate turistilor. Credeți cã astfel de imagini ar putea sã-i sensibilizeze pe oficialii UE, pentru a aproba modernizarea în totalitate a acestui punct vamal?
Ion Hadârcã: Din capul locului, salut interesul cititorilor cotidianului local „Vremea nouã” pentru interesul sporit al subiectului abordat. E de remarcat faptul cã „Vremea nouã” comportã în sine un mesaj al permanentei înnoiri. Imaginile pe care le cunoastem cu toții sunt elocvente – socante, delirante si impardonabile. Însã realitatea este si mai crudã. Îmi amintesc de reacția de indignare a celebrului interpret Ducu Bertzi la prima mea interpelare: este rusinos si degradant pentru instituțiile unui stat european… Cât priveste sensibilizarea oficialilor europeni, ar fi suficient ca ei sã constientizeze faptul cã Albița este si Poarta Europei.
Rep: Credeți cã Anul Centenarului, pornind de la realitãțile din Vama Albița, este corect recepționat de autoritãțile de la Bucuresti? S-ar putea face mai mult pentru a interconecta cele douã țãri, care vorbesc aceeasi limbã?
Ion Hadârcã: E necesarã aici o precizare: sintagma deplinã care trebuie folositã este: Anul Centenarului Marii Uniri. „Recepționarea corectã” nu este de competența mea sã o judec, ca si acțiunile autoritãților de la Bucuresti, dar cred cã, întotdeauna, este loc de mai bine în privința interconectãrii. Anul Centenarului este un bun prilej pentru a ne aminti cã generația de la 1918 nu a stat sã evalueze costurile Unirii, în condiții istorice mult mai dramatice si mai aspre decât realitãțile actuale. Cunosc Rezoluția din 1992 (!) favorabilã Unirii, a Congresului Statelor Unite ale Americii, cunosc comentariile binevoitoare ale ambasadorilor acreditați la Chisinãu, nemaivorbind de cei de la Bucuresti – deci, piedicile nu sunt în afarã, ci, mai curând, în interiorul nostru.
„Mã voi bate în continuare pentru podurile de peste Prut”
Rep: Podul de Flori de la Albița este acel pod care uneste douã vãmi, douã țãri surori si prietene. Sunt în discuție si realizarea altor poduri, la Vetrisoaia, la Fãlciu, care sã lege Leova sau alte localitãți din R. Moldova cu România. Vã veți bate pentru a obține finanțãri si pe aceste poduri frãțesti?
Ion Hadârcã: Nu înțeleg la ce se referã sintagma „cele douã țãri surori si prietene”, pentru cã noi am acceptat noțiunea de douã state românesti, cel de al doilea apãrut provizoriu, în virtutea circumstanțelor istorice, dupã prãbusirea imperiului sovietic si este firesc sã vorbim de reunirea lor într-o singurã Țarã a unui singur popor românesc. Cât priveste reactivarea si reconstrucția podurilor de la Vetrisoaia, Fãlciu si a altor conexiuni de infrastructurã existente în interbelic, sunt lucrãri absolut necesare si firesti care nu mai cer amânare. Da, am avut discuții asupra acestui subiect cu autoritãțile române de diferit rang. Voi continua sã mã bat pentru elaborarea studiilor de fezabilitate si pentru finanțãrile necesare. Rep: Ce credeți cã ar trebui schimbat în comportamentul vamesilor din cele douã vãmi, Albița si Leuseni, pentru cã se simte o oarecare tensiune în rândul vamesilor si al Poliției de Frontierã, si de o parte si de alta a Prutului?
Ion Hadârcã: În fond, obiectivul meu major rãmâne a fi: o singurã vamã comunã ca etapã tranzitorie cãtre dispariția sistemului vamal de pe Prut si reunirea noastrã definitivã. Despre comportamente, ce as putea sã zic? Îmi amintesc, în acest context, reacția preoțimii dintre Prut si Nistru abia dezmorțite dupã socul tãvãlugului comunist si rãmase majoritar tributare canonului pro moscovit. Reacția ei nãdufoasã la ideea recunoasterii Mitropoliei Basarabiei si a Unirii era si mai este influențatã, probabil, de teama de a-si pierde Influența la „tunsul oilor” din parohii…
Mesajul Anului Centenarului nu este exploatat la maxim
Rep: Unde ar trebui sã acționeze mai mult autoritãțile de la Bucuresti, pentru a simți cã, într-adevãr, suntem în Anul Centenarului? Sunt multe situații în care acest moment nu este reliefat foarte corect în relațiile româno-moldovene, din pãcate, pornind de la realitãțile politice românesti.
Ion Hadârcã: Consider, în mare, cã mesajul simbolistic al Anului Centenarului Marii Uniri încã nu este exploatat la cotele-i maxime. În calitatea mea si de membru al Comisiei interparlamentare pentru susținerea integrãrii europene a Republicii Moldova, mi-as îndemna colegii din cele douã parlamente sã se reuneascã mai des si sã dezbatã punctual Programul elaborat dupã prima reuniune, axându-ne, mai ales, pe prioritãțile si avantajele pe care le oferã Anul Centenarului. Timpul neîncrederii, al tatonãrilor reciproce si al etalãrii intereselor conjuncturale s-a epuizat. Trebuie sã ne luãm soarta în mâinile noastre si sã ne ridicãm la înãlțimea înaintasilor nostri si a sansei istorice date nouã de Dumnezeu. (Daniel Tãnãsuc)
