LANSARE… Prima monografie completã a orasului Husi a fost reeditatã cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la prima sa aparitie. Este vorba despre “Chronica Husilor si a Episcopiei cu aseminea numire”, alcãtuitã de Episcopul Melchisedec Stefãnescu. Initiativa reeditãrii apartine Preasfintitului Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor. Volumul, primul ce apare la nou-înfiintata editurã a Episcopiei Husilor, Horeb, va fi lansat vineri, 15 noiembrie 2019, în Sala Mare a Primãriei Husi, începând cu ora 10:00, în cadrul simpozionului intitulat „Repere ale culturii si spiritualitãtii vasluiene” – „Chronica Husilor si a Episcopiei cu aseminea numire”.
În cadrul simpozionului vor lua cuvântul Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, prof. Teodor Codreanu, prof. Lina Codreanu, prof. Costin Clit, pr. consilier Cosmin Gubernat. Evenimentul este parte a proiectului „Repere ale culturii si spiritualitãtii vasluiene”, derulat de Asociatia „Filantropia Ortodoxã” Husi si cofinantat de Consiliul Judetean Vaslui, prin programul judetean pentru finantarea nerambursabilã a activitãtilor nonprofit de interes general pentru anul 2019, domeniul culturã. Episcopul Melchisedec Stefãnescu este considerat un simbol al demnitãtii si prestigiului Ortodoxiei românesti. S-a nãscut pe 15 februarie 1823, într-o familie cu traditie în preotie. Tatãl si bunicul au fost preoti în satul Gârcina (judetul Neamt), iar mama era fiica preotului Ion Focsa din Negresti. La 7 ani a început sã meargã la scoala din sat, iar de la 9 ani la scoala de la Biserica Sfântul Ioan. Potrivit portalului doxologia.ro, a studiat la Seminarul de la Socola (183 -1841 si 1842/43), apoi la Academia duhovniceascã din Kiev (1848-1851), unde a obtinut titlul de „magistru în teologie si litere”. A fost învãtãtor în Serbesti – Neamt (1841-1842), profesor suplinitor la Seminarul de la Socola (1843-1848), din nou profesor la acelasi Seminar (1851-1856). De asemenea, a fost profesor si director la Seminarul din Husi (1856- 1861); cãlugãrit cu numele Melchisedec (1843), hirotonit ierodiacon (1844) la Socola, apoi ieromonah în Lavra Pecerska din Kiev (1851), protosinghel (1952) si arhimandrit (1853). Loctiitor de episcop la Husi (1861 – 1864), fiind hirotonit arhiereu cu titlul „Tripoleos” în 1862, loctiitor (1864), apoi episcop eparhiot – numit prin decret semnat de Al. I. Cuza – al noii eparhii a Dunãrii de Jos, cu resedinta în Ismail (1865-1879); la 22 febr. 1879 a fost ales episcop al Romanului, unde a pãstorit pânã la trecerea la Domnul (16 mai 1892).
