SÃRBÃTOARE Unirea Tãrii Românesti cu Moldova, înfãptuitã la 24 ianuarie 1859, reprezintã actul politic care stã la baza României moderne si a formãrii natiunii române. Împrejurãrile istorice nu au permis unirea simultanã a celor trei tãri române- Moldova, Transilvania, Tara Româneascã. Statul national român s-a format treptat, începând cu Unirea din 1859 si încheindu-se în 1918, când lupta de eliberare nationalã a poporului român va fi încununatã de victorie. Bârlãdenii vor sãrbãtori astãzi 155 de ani de la Unirea Moldovei cu Tara Româneascã, sãvârsitã la 24 ianuarie, prin alegerea ca domnitor a lui Al. I. Cuza în ambele tãri românesti: al Moldovei pe 5 ianuarie si al Tãrii Românesti pe 24 ianuarie. La orele 11.00 va avea loc depunerea de coroane la statuia marelui domnitor, bârlãdean prin nastere, urmatã apoi de Hora Unirii si de o manifestare culturalã la Cercul Militar din Bârlad.
FILE DE ISTORIE Al. I. Cuza, înfãptuitorul Unirii de la 24 ianuarie 1859, face parte dintr-o veche familie moldoveneascã, din pãrtile Fãlciului, familie de cluceri, spãtari, comisi, ispravnici. Alexandru Ioan Cuza s-a nãscut la Bârlad, pe 20 martie 1820. A învãtat pânã în 1831 la Iasi, unde a avut colegi pe câtiva dintre viitorii sãi colaboratori, între ei fiind si Vasile Alecsandri. E trimis apoi la Paris, unde îsi ia bacalaureatul în litere. Întors în tarã, a întrat în armatã. S-a cãsãtorit în 1844 cu Elena Rosetti. În timpul evenimentelor din 1848, Cuza a fost în primele rînduri. A luat cuvîntul la adunarea de la Hotelul Petersburg din Iasi, cerând înfãptuirea unor reforme democratice. Printre fruntasii adunãrii arestati din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat si Cuza; a reusit apoi sã scape de sub pazã si sã fugã în Transilvania. Cuza are ocazia sã participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/ 15 mai 1848, dupã care se retrage în Bucovina. În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în tarã si în perioada pregãtirii unirii îndeplinea functia de pârcãlab de Galati. Ca formã de protest fatã de falsificarea alegerilor pentru adunãrile ad-hoc din Moldova, Cuza si-a dat demisia din functia de pârcãlab.
Mai întâi a fost Moldova
Patriot cu idei liberale, nu radicale însã, Cuza a fost acceptat chiar si de partizanii celor doi Sturza care candidau sustinuti de conservatori. La 5 ianuarie 1859, a fost ales domnitorul Moldovei cu unanimitatea voturilor deputatilor prezenti în Moldova. În drum spre Constantinopol, delegatia Moldovei s-a oprit si la Bucuresti influentând reprezentantii Partidei Nationale din Adunarea Electivã.
A urmat Tara Româneascã
Acum 155 de ani, în ziua de 24 ianuarie 1859, Cuza a fost ales si domn al Tãrii Românesti. Alegerea sa a produs în întreaga tarã o puternicã explozie de entuziasm. Entuziasmati de victoria obtinutã de confratii unionisti moldoveni, deputatii munteni din Adunarea Electivã dau votul lor, la 24 ianuarie 1859, aceluiasi Alexandru Ioan Cuza, transpunând astfel, în fapt, prevederile Conventiei de la Paris, dorinta natiunii române. Situatia nou creatã în cele douã principate urma sã facã obiectul discutiilor Conferintei internationale de la Paris. Încã din aprilie 1859, Franta, Rusia, Anglia, Prusia, au recunoscut dubla alegere. Poarta otomanã si Austria au recunoscut abia în septembrie 1859.
