preot Andrei Zagan
ÎNCHINARE…Sãrbãtoarea zilei de astãzi, „Întâmpinarea Domnului”, ne face si pe noi, crestinii zilelor noastre, sã pregustãm din bucuria duhovniceascã pe care a avut-o dreptul Simeon când L-a primit în bratele sale pe Pruncul Iisus ce fusese adus la templul din Ierusalim de Fecioara Maria împreunã cu dreptul Iosif. Sfântul Evanghelist Luca este singurul dintre cei patru evanghelisti care relateazã acest moment din pruncia Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Luca 2, 22-39). Ni se spune cã la împlinirea zilelor, Pruncul a fost adus la templul din Ierusalim pentru a fi închinat Domnului, iar Maica Sfântã trebuia sã aducã jertfã pentru curãtirea ei. Era obiceiul ca primul prunc de parte bãrbãteascã nãscut într-o familie sã fie închinat lui Dumnezeu. Acest obicei era o îndatorire pentru fiecare familie de evrei datã de cãtre Dumnezeu în timpul lui Moise, pentru ca tot neamul evreiesc sã îsi aminteascã de faptul cã Dumnezeu este cel care i-a scos din robia egipteanã. Astfel, la 40 de zile de la nasterea primului bãiat, pãrintii îl aduceau la templul din Ierusalim pentru a-l închina Domnului. Totodatã, întrucât nu era posibil ca toti acesti copii sã rãmânã la templu, cei mai multi dintre ei erau rãscumpãrati de cãtre pãrinti fie cu cinci sicli (monezi de argint) sau, în cazul familiilor mai sãrace, cum a fost si cazul lui Iisus, cu o pereche de porumbei sau de turturele. Aici, familia sfântã este întâmpinatã de cãtre Simeon, om drept si temãtor de Dumnezeu, care venise acolo din îndemnul Domnului pentru a-L întâlni pe Prunc. Luându-L în brate, Simeon a exclamat: „Acum slobozeste pe robul Tãu, dupã cuvântul Tãu, în pace cã ochii mei vãzurã mântuirea Ta pe care ai gãtit-o înaintea fetei tuturor popoarelor, luminã spre descoperirea neamurilor si slavã poporului Tãu Israel„ (Luca 2, 29-32).
Dreptul Simeon a trãit 250 de ani si nu a gustat moartea pânã nu L-a vãzut pe Iisus Hristos nãscut din Fecioara Maria
Cuvintele dreptului Simeon sunt cuvintele unei izbãviri mult asteptate, întrucât textul evanghelic ne relateazã cã fusese înstiintat de Duhul Sfânt cã „nu va vedea moartea, pânã ce nu va vedea pe Hristosul Domnului„ (Luca 2, 26). Traditia ne spune cã vârsta acestui bãtrân ar fi fost de peste 250 de ani, iar „încãtusarea” lui în aceastã viatã s-ar fi datorat unui episod în care el, citind una din profetiile despre Mesia care avea sã se nascã din Fecioara Maria, a pus la îndoialã faptul cã cineva, chiar Hristos fiind, poate sã se nascã dintr-o tânãrã ce nu a cunoscut bãrbat. Din aceastã cauzã, Dumnezeu l-a înstiintat prin înger cã nu va gusta moartea pânã ce nu îl va vedea pe Iisus Hristos nãscut din Fecioara Maria. Mai mult de atât, cuvintele dreptului Simeon sunt si cele ale unei pregustãri a împãrãtiei lui Dumnezeu, el fiind constient cã se afla la acel moment la rãscrucea dintre Legea Veche ce cãlãuzise poporul iudeu, cu Legea cea Nouã ce avea sã fie adusã de Hristos pentru toate neamurile pãmântului si care avea sã scoatã neamul omenesc din adâncurile iadului, luminându-l si mântuindu-l. Sãrbãtoarea de astãzi ne aratã, încã o datã, smerenia Fiului lui Dumnezeu care S-a supus Legii Vechi pentru ca, fãcându-Se asemenea nouã, oamenilor, sã ne poatã îndumnezei. Fiecare dintre noi putem sã îl întâmpinãm pe Domnul nu doar astãzi, ci în fiecare zi a vietii noastre si putem sã gustãm din bucuria dreptului Simenon, dacã am avea mãcar o fãrâmã din rãbdarea celui din urmã si din smerenia Mântuitorului.
Copilul trebuie dus la bisericã în a patruzecea zi dupã nastere, la fel cum a fost dus Pruncul Sfânt
Ziua întâmpinãrii Domnului Iisus de cãtre dreptul Simeon este pãstratã în Biserica noastrã nu doar prin sãrbãtoarea de astãzi, ci si printr-o rânduialã liturgicã ce se sãvârseste fiecãrui copil, în parte. Astfel, în a patruzecea zi dupã nastere, indiferent dacã este botezat sau nu, pruncul trebuie adus la bisericã de mama sa, de fatã fiind si nasul sau nasa. Mamei i se citeste rugãciunea de curãtire,”de tot pãcatul si de toatã întinãciunea,ca,venind în biserica cea sfântã, sã se învredniceascã fãrã de osândã a se împãrtãsi cu Sfintele Taine„. Pruncului i se citesc de cãtre preot rugãciuni de binecuvântare „spre tot lucrul cel bun si bineplãcut Domnului„ si pentru a se depãrta de la el „toatã puterea potrivnicã prin însemnarea chipului Crucii„. Apoi, copilul este luat în brate de cãtre preot, asemenea cum a fost Iisus luat în brate de cãtre dreptul Simeon, si este dus si închinat în fata icoanelor. Dacã prucul este de parte bãrbãteascã si a fost botezat, preotul îl duce si în Sfântul Altar si îl închinã în cele patru laturi ale Sfintei Mese, dupã care îl asazã înaintea usilor altarului de unde este luat de cãtre nas. Acest ritual liturgic poartã numele de îmbisericirea pruncului.
Mare sãrbãtoare la Catedrala Mitropolitanã din Iasi
HRAM…Praznicul întâmpinãrii Domnului Iisus Hristos este si hramul Catedralei Mitropolitane din Iasi. De ce catedrala poartã si acest hram? Pentru cã, înainte de a se zidi acest frumos lãcas, pe acelasi loc fusese o bisericã cunoscutã cu numele de Stratenia (în slavonã, întâmpinare, întâlnire) care avea acest hram si, care, fiind într-o stare destul de degradatã, a fost dãrâmatã pentru ca pe locul ei sã fie ridicatã catedrala pe care o vedem astãzi. Asadar, hramul întâmpinãrii Domnului a fost asezat spre aducere aminte de biserica ce a fost „jertfitã” pentru ridicarea mãretei catedrale în care, probabil, a intrat, spre închinare la Sfânta Cuvioasã Parascheva, orice drumet ce a pus piciorul pe tãrâmul Iasilor.
