VIS ÎMPLINIT… Vă mai amintiți de povestea dureroasă a Alinei, eleva care urma să fie dată într-un centru de plasament? Astăzi venim cu vești bune despre aceasta: visul ei, acela de a-și continua studiile liceale în Vaslui, s-a îndeplinit. Ionel Sandu, directorul firmei Radical Grup, îi oferă sprijin și suport financiar pentru următorii patru ani de liceu, iar din momentul începerii anului școlar ea va beneficia de cazare și masă la căminul Liceului „Ștefan Procopiu” Vaslui, tichete de masă la unul din restaurantele din Vaslui, unde va avea asigurată hrana în perioada weekend-ului și 500 de euro pentru achiziționare de îmbrăcăminte, încălțăminte și rechizite. Astfel, Alina a devenit noul boboc al Liceului “Ștefan Procopiu” Vaslui și promite, drept recunoștință, că va fi, cel puțin, printre primii 10 absolvenți ai acestui liceu.
Să ne reamintim povestea Alinei… Alina Elena Ciobanu are aproape 16 ani, este o fire sociabilă, muncitoare și încearcă să fie zâmbitoare chiar și în momentele grele. Cu un tată care a ales drumul alcoolului și o mamă care de descurcă de azi pe mâine, Alina a dus o viață plină de lipsuri, nu s-a bucurat de copilărie și nu a avut parte de o familie unită. Asta nu a împiedicat-o, însă, pe Alina Ciobanu să fie la școală o elevă de media 9 și să obțină 7,75 la Evaluarea Națională de anul acesta. Nedormită, nehrănită și cu puținele haine pe care le mai primea în dar de la oameni cu suflet, Alina nu s-a gândit nicio clipă să renunțe la școală. E obișnuită cu greutățile și, din nefericire, a învățat de mult prea mică să renunțe la visele ei pentru că singurul venit al familie provenea din ajutorul social. În momentul depunerii dosarului pentru înscrierea la liceu Alina a avut de înfruntat un obstacol dureros. Mătușa ei, care o avea sub tutelă, urma să renunțe la custodie și să o de-a în grija Centrului de Plasament din Huși. Decizia dureroasă, pe care mătușa Alinei a fost nevoită să o ia, s-a datorat lipsei banilor și a posibilităților de a o întreține în viitorii patru ani de liceu. Alina nu a reușit în luna iulie să fie repartizată la niciun liceu, pentru că singurele sale opțiuni completate pe cererea de admitere fuseseră cele de la Colegiul “Cuza Vodă” din Huși. “Am fost îndrumată să aleg un liceu din Huși, pentru că voi ajunge într-un centru de plasament de acolo. Nu știam ce să aleg ca opțiuni. Mi-am ales profilul uman, filologie, apoi am pus și pe cel real, iar domnul director chiar m-a întrebat dacă sunt sigură că aici vreau să aplic. Dar eu ce puteam să fac? Eram obligată să completez pentru Huși”, explica Alina în luna iulie, după ce a aflat că nu a intrat la singurul liceu pus ca opțiune pe cererea de admitere.
Mărturisiri dureroase: “Într-o noapte, a început să mă bată foarte tare, m-a dat cu capul de pereți…”
Provine dintr-o familie greu încercată, cu cinci copii, doi băieți (25 și 20 ani) și trei fete (24 ani, 15 ani și 11 ani), care a trăit toată viața din ajutorul social. “Noi nu am știut ce sunt acelea sărbători. De foarte multe ori noi dormeam pe afară, pe unde apucam, plânși și flămânzi… am făcut foamea mulți ani la rând. Până acum trei ani, când el a făcut cel mai mare scandal cu bătăi și nu am mai suportat. Am vorbit și cu mama, și am încercat să căutăm soluții pentru a fi departe de el. Mama și cu sora mea mai mică au reușit să plece de lângă tata, dar eu am rămas, pentru că nu voiam să mă mut, din nou, de la școală. Nu voiam să pierd colegii și profesorii de la Școala Delești. Am mai fost pentru vreo două luni la școala din Buda, dar nu m-am acomodat acolo. Pentru siguranța mea de acasă, am încercat și am făcut tot posibilul să “respect regulile”, așa zisele reguli, să mă conformez și să accept modul acesta de viață, astfel încât să îmi pot continua școala. Nu aveam altă posibilitate pe atunci. În fiecare an mama pleca de lângă el, se ducea la mătușa mea sau la casa părintească a ei, dar de fiecare dată când plecau, eu rămâneam la tata pentru că, eu mă gândeam la școală și la faptul că trebuie să continui, cumva ca să ajung să fac și liceul și să merg mai departe. A fost foarte greu cu tata, condițiile practic erau imposibil de acceptat. Sunt foarte multe de spus. Prin ce am trecut eu și mama, și frații mei… Sunt momente greu de înțeles. Unii nu înțeleg cât de greu a fost și încă mai este. Doar în sufletul nostru se simte adevărata durere prin care trecem mereu. Eu am vrut mereu să merg la școală, să ajung la liceu și să reușesc să îmi fac un viitor cât de cât. De foarte multe ori nu aveam ce să mănânc și chiar dacă aveam ceva acolo, nu puteam să mănânc pentru că mă ținea pe afară, dormeam pe unde apucam pe afară, iar dimineața mă duceam la școală nehrănită și obosită. Ajunsesem într-un punct în care nu mai rezistam. Într-o noapte, a început să mă bată foarte tare, m-a dat cu capul de pereți, iar, într-un moment de pauză al lui, am încercat să sun pe mama. Aveam un telefon micuț, nu prea mergea bateria la el și cu acesta încercam să mai țin legătura cu mama, fără ca el să știe, pentru că nu aveam voie să vorbesc cu ea. Nu mă lăsa el. M-am speriat foarte tare, am crezut că mă omoară. Motivul lui pentru care a acționat așa de brutal a fost că, aflase el cumva, că eu o mai sunam pe mama din când în când. Plângând, l-am rugat să nu mă mai bată, că nu mai rezist așa, dar el parcă nu a auzit. S-a înfuriat mai tare, a început să mă bată mai tare, mi-a tras două palme, am amețit și când mi-am revenit puțin a început să mă dea cu capul de pereți. Abuzată sexual nu am fost, nu încă, dar sincer nu știu la ce se putea ajunge. Tremurând și plină de dureri i-am zis că trebuie să merg la toaletă. Nu vroia să mă lase. Am insistat că am nevoie la toaletă. El se aștepta să fug, pentru că i-am spus că nu mai rezist cu bătăile astea, dar i-am mai spus că poate să meargă și el cu mine și să stea la vreo 2 metri în fața ușii, că va vedea că sunt la toaletă. Am prins curaj, el fiind la aproximativ 2 metri distanță, m-am strecurat pe lângă el și în fugă am plecat de acasă. Nu m-a prins, mi-au sărit și papucii din picioare și căciula care o aveam în cap, mă mir și acum, cum de am reușit să fug … dar nu m-am oprit până nu m-am simțit în siguranță. Nu aveam pe cine să sun decât pe mama. Ea se afla pe atunci la mătușa mea, care îmi este tutore acum. Mama m-a chemat acolo lângă ea și astfel prin întuneric, pe niște dealuri am mers până am ajuns la casa mătușei”.
Omul de afaceri Ionel Sandu, directorul firmei Radical Grup, îi îndeplinește Alinei dorința de a-și continua studiile în Vaslui
Drumul greu parcurs până acum e o adevărată lecție de ambiție și perseverență pentru orice om, iar omul de afaceri Ionel Sandu, director al firmei Radical Grup Vaslui, marcat de povestea dureroasă a adolescentei, promite să o ajute pe parcursul tuturor celor patru ani de liceu. “Vreau să îi îndeplinesc Alinei dorința. Este o fată curajoasă, iar povestea ei curtemurătoare atinge sufletele tuturor celor inimoși. Mă bucur că Alina a reușit să se înscrie la liceul pe care și l-a dorit. Tot ce pot să îi ofer pentru început este plata cazării la căminul Liceului “Ștefan Procopiu”, pe tot parcursul celor patru ani, unde va avea asigurată masa în timpul săptămânii, vom obține o înțelegere cu un restaurant ce va avea grijă ca Alina să primească hrana necesară din timpul zilelor de week-end, aceasta însemnând servirea mesei pe baza unor tichete de masă, și ca început de an școlar suma de 500 de euro pentru achiziționare de îmbrăcăminte, încălțăminte și rechizite școlare. Nu pot să stau deoparte, o ajut din suflet și o voi susține în continuare în toți acești viitori ani de liceu pe care îi va urma”, spune Ionel Sandu, directorul firmei Radical Grup Vaslui.
„Mulțumesc din suflet și promit să fiu printre primii zece absolvenți ai liceului”
La aflarea veștii că firma Radical Grup o va susține pe perioada celor patru ani de liceu, Alina, profund emoționată, spune că, în sfârșit, își poate face un rost în viață, și le mulțumește tuturor pentru mesajele de încurajare. „Am primit foarte multe mesaje, de la oameni cu suflet care doreau să mă ajute, ba chiar să mă adopte. Le mulțumesc din suflet pentru că au fost alături de mine, dar cea mai potrivită alegere în situația de față a fost să accept sprijinul firmei Radical Grup. Este cel mai mare favor pe care l-am primit până acum. Mă gândeam că speranțele mele de a studia la un liceu din Vaslui sunt deșarte, dar ajutorul pe care mi-l acordă Radical Grup este mai mult decât îmi doream. Acum pot spune că mi s-a oferit o șansă mare, să pot face ceva în viață, să continui studiile liceale și promit, drept recunoștință, că îmi voi da toată silința să termin liceul cel puțin printre primii zece și să merg mai departe și la facultate. Mulțumesc tuturor persoanelor amabile, înțelegătoare și sensibile care și-au oferit sprijinul de a mă ajuta. Firma Radical Grup mi-a dat credință, când începusem să mă îndoiesc de mine și speranțele pe care le aveam, iar acest sprijin este foarte important pentru mine. Mulțumesc mult pentru tot”, a declarat Alina.
