ULTIMA DENIE Denia de vineri seara cuprinde rânduiala Prohodului Domnului, cântări de o frumusețe și profunzime deosebite, care evocă deopotrivă durerea nespusă la vederea Fiului lui Dumnezeu pe cruce, cât și nădejdea în biruința Învierii ce se întrezărește. Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează înmormântarea Domnului. Urmează apoi Sâmbăta Mare, femeile pregătesc mielul sacrificat în această zi, fac ultimele pregătiri pentru masă și scot hainele noi pentru Înviere. Seara se vopsesc ouăle, dacă nu s-au pregătit din Joia Mare, și se face un coș pentru biserică ce conțne: ouă roșii, pască, cozonac, sare, ustoroi, friptură de miel etc.
În Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor se ține post negru, nu se face treabă sau mâncare, unii se scaldă în râuri pentru a fi sănătoși tot timpul anului și seara se merge la biserică pentru Prohod și trecerea pe sub Sfântul Aer. De asemenea, în Vinerea Mare credincioșii trec pe sub masa plină cu flori, care simbolizează catafalcul Mântuitorului. Pe aceasta se așază o față de masă înfățișând punerea în mormânt a lui Iisus Hristos (Sfântul Epitaf – Sfântul Aer), Evanghelia și Crucea. La final, preoții cânta Prohodul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Prohodul Domnului este o frumoasă cântare ortodoxă, împărțită în trei stări, fiecare cu melodia ei, în care se evoca tristețea momentului punerii în mormânt a Domnului, dar se vorbește de nădejdea Învierii celei așteptate. Cântarea a fost compusă special pentru popor, pentru a fi cântată în această seară.
„Prohodul Domnului este o alcătuire de slujbă în trei stări, cu o melodie frumoasă, angajantă, pe care o cântă și credincioșii, melodie pe care se cântă textele rânduite de Sfânta Biserică, texte numite Prohodul Domnului, care se încadrează la slujba Utreniei din Sâmbăta Mare, din Sâmbăta Sfintelor Pătimiri și care se oficiază, de fapt, vineri seara. Este o minunată alcătuire în care se accentuează ceea ce este pozitiv în moartea Mântuitorului. Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce după firea omenească, iar Prohodul Domnului este, să zicem așa, un fel de slujbă de înmormântare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în care se pomenește importanța morții Mântuitorului, încercarea de a aprecia la valoarea ei moartea Mântuitorului care s-a făcut pentru noi și pentru a noastră mântuire, un fel de uimire în fața morții Mântuitorului: <<Dar cum mori Viață și cum șezi în groapă și cu învierea ta îi mântuiești pe toți>> sau <<în mormânt Viață, pus ai fost Hristoase și s-au spăimântat oștirile îngerești>>. Pe de altă parte, se pomenește de Iosif și Nicodim, care l-au înmormântat cu cinste pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe El care a fost condamnat, pe El care a fost disprețuit, ei L-au cinstit în vremea aceea și I-au făcut o înmormântare cu cinste, sunt pomeniți și ei în cadrul Prohodului Mântuitorului. Nu știu când anume a fost alcătuită această rânduială de slujbă, ne-am pomenit cu ea, este cuprinsă în Triod, adică în cartea de slujbă conducătoare pentru slujbele din vremea de pregătire pentru Sfintele Paști. Este o moștenire minunată pe care am găsit-o noi în Biserică și pe care o ducem mai departe. {tiu că Triodul s-a alcătuit în timp, adică nu era de la început deplin, ci s-au adăugat mai târziu anumite lucruri. Poate că și partea aceasta s-a adăugat în timp, dar oricum este o bogăție pentru credința noastră, pentru viața noastră, pentru simțirea noastră, această alcătuire numită Prohod, adică slujbă de înmormântare. În felul acesta noi participăm la înmormântarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cea făcută de Iosif și Nicodin, pomenim și pe femeile mironosițe care au fost aproape de Domnul Hristos, când a fost înmormântat, avem posibilitatea sã ne cercetăm pe noi înșine în fața acestui eveniment care a avut loc pentru noi și pentru mântuirea noastră, așa că e bine să dăm slavă lui Dumnezeu pentru această rânduială de slujbă din Vinerea Mare, sau, mă rog, unde se face Sâmbătă dimineață din Sâmbăta cea Mare, pentru că înmormântarea Domnului Hristos a avut loc vineri, dar cele pomenite în legătură cu ea sunt și în legătură cu Sâmbăta cea Mare, când Domnul Hristos a fost cu trupul în mormânt, cu sufletul s-a pogorât la iad și cu dumnezeirea a fost pretutindeni: <<și cu trupul în mormânt, și cu sufletul în iad, și cu tâlharul în rai, a fost pretutindenea>>”. spunea părintele Teofil Paraian de la Mănăstirea Brâncovineanu de la Sâmbăta de Sus.
