Viitorul agriculturii vasluiene, între plug și tehnologia no-till

VARIANTĂ…Condițiile climatice dificile și instabile au început să schimbe viziunea fermierilor asupra agriculturii. În județul Vaslui, tot mai mulți agricultori sunt în căutare de noi tehnologii de prelucrare a solului, astfel încât seceta din ce în ce mai mai acută să le afecteze cât mai puțin recoltele. Vineri, la complexul Noblesse din comuna Poienești, peste 100 de fermieri din toată țara au participat la conferința intitulată „Tehnologii Optime de Prelucrare a Solului”, în cadrul căreia principalul subiect al discuției a fost tehnologia no-till, ce reprezintă o abordare agricolă care implică evitarea arăturii și a lucrărilor intense ale solului înainte de a planta culturile. Practic, în loc să ară, agricultorii folosesc diverse tehnici pentru a planta semințele direct în solul nealterat. 

În condițiile în care clima și implicit regulile jocului se schimbă din mers, tot mai mulți fermieri se întreabă care sunt noile tehnologii care le pot asigura nu doar supraviețuirea, ci și profit la final de an. Vineri, pe 19 ianuarie 2024, revista Profitul Agricol a organizat, la complexul Noblesse din comuna Poienești, județul Vaslui, o conferință cu tema ”Tehnologii optime de prelucrarea a solului”, la care au participat fermieri și specialiști din domeniul agricol din toată țara, care au împărtășit din experiența lor privind aplicarea tehnologiilor minime de prelucrare a solului. Una dintre tehnologiile spre care fermierii din județul Vaslui se îndreaptă într-un număr din ce în ce mai mare este sistemul no-till, ce presupune lucrări minime ale solului, și care se pretează cel mai bine fermelor mari. Practic, această tehnologie reprezintă o abordare agricolă care implică evitarea arăturii și a lucrărilor intense ale solului înainte de a planta culturile. În loc să ară, agricultorii folosesc diverse tehnici pentru a planta semințele direct în solul nealterat. Această tehnică protejează stratul superior al solului, împiedicând eroziunea cauzată de vânt și apă. Acest lucru ajută la menținerea fertilității solului pe termen lung. Prin menținerea unui strat de mulci, solul reține mai bine umezeala, ceea ce reduce nevoia de irigare și face agricultura mai rezistentă la perioadele de secetă. Tehnologia “No Till” necesită mai puțină utilizare a echipamentelor mecanice mari, ceea ce duce la o scădere a consumului de combustibili fosili și, implicit, la o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

 Tehnologie pretabilă zonelor care se confruntă cu seceta

Theodor Ichim, proprietarul companiei Unigrains Trading, cultivă peste 2.000 de hectare cu cereale în Constanţa, iar vineri a fost prezent la Vaslui pentru a le vorbi fermierilor din regiunea Moldovei nu doar despre această nouă tehnologie, dar și despre cum trebuie pregătit pământul înainte de a fi folosită.  “Sunt fermier care vine din sudul județului Constanța și anume zona Negru Vodă. Situația la mine e puțin mai complicată în sensul în care cantitățile de precipitații din zona mea sunt foarte mici, ca în toată Dobrogea. Teoria mea a fost tot timpul că pentru a descompune resturile vegetale trebuie ajutate cu niște inoculări, niște imputuri de bacterii și fungi și totodată, ca să funcționeze aceste „gângănii”, trebuie să le asigurăm condițiile de viață și anume temperatura și umiditatea. Acesta era motivul principal pentru care am considerat tot timpul că o lucrare minimă a solului, pentru că niciodată nu am fost adeptul lucrărilor de arat, ar fi ajutat la mixarea resturilor vegetale cu pământul, ca acele “gângănii” să își facă treaba. Nu vă ascund că am purtat multe discuții cu domnul Șerban (n.r. Nicoale Șerban – președintele Grup Șerban Holding), iar noi tot timpul ne-am contrazis, dar în sensul constructiv al discuției și iată că după mulți ani de pregătire a terenului, aproximativ 5-6 ani, am ajuns să am un teren foarte bine structurat, cu multă materie organică. Pentru mine, trecerea la no-till a fost foarte ușoară. (…)Ideea este că trebuie să ne adaptăm, să învățăm lucruri noi de la an la an, pentru că până acum nu s-a inventat o tehnologie care să fie panaceu universal. Trebuie să ne adaptăm în funcție de sol, în funcție de cultură, de ferma fiecăruia. Acum sunt convins că, cel puțin pentru mine, tehnologia no-till este cea câștigătoare. Domnul Șerban îmi spunea că din zona Bârladului este singurul fermier care practică această tehnologie no-till, iar când vine o ploaie, fie ea și în aversă, pe pământul lui se păstrează umiditatea. La el răsărea rapiță, la vecinii lui nu. Acum merg pe terenurile mele și văd că sub patul de resturi vegetale avem umiditate, iar peste drum, la vecini, unde terenul este lucrat, deja pământul s-a uscat.  Din punctul meu de vedere, planul în agricultură trebuie făcut pe cinci ani și am realizat că și atunci când am un an bun, cu un spor de producție de o tonă peste vecinul meu, degeaba am realizat asta pentru că anii secetoși sunt din ce în ce mai frecvenți, iar pe un plan de cinci ani, avem cel puțin doi secetoși când eu pierd tot. În Constanța, singurii care au recoltat porumb anul trecut au fost cei care au lucrat cu această tehnologie no-till, fără niciun fel de intervenție. (…) Odată cu implementarea acestei tehnologii am descoperit raționamentul rădăcinilor de suprafață, am descoperit că precipitațiile stau sub resturile vegetale, am descoperit și inocularea aceasta cu bacterii. Abia aștept să vină primăvara și sub culturile care acoperă terenul să vin să fac un tratament astfel încât bacteriile mele să lucreze la umbra culturii existent. Totodată am făcut și tratamente de sol imediat după recoltat sau în toamnă și văd rezultatele pe câmp. Văd cu resturile vegetale se descopun la suprafață. Cu această tehnologie sunt sigur că voi avea mai multă apă în sol și implicit rezultate mai bune. Nu mi-e rușine să spun că trebuie să învățăm toată viața, iar acolo unde o explicație face sens, eu o experimentezȚ le-a spus fermierul din județul Constanța celor prezenți la conferință.

No-till-ul încurajează înmulțirea rozătoarelor

 Dacă Theodor Ichim le-a vorbit participanților doar despre aspectele pozitive ale implementării acestei tehnologii, Nicolae Șerban, președintele Grup Șerban Holding, a adus în discuție și aspectele mai puțin pozitive. Acesta le-a spus celor prezenți în sală că tehnologia no-till se poate aplica doar în zonele unde precipitațiile sunt foarte puține și unde nu există sisteme de irigații.  „Noi deja suntem în anul 5 de aplicare a acestei tehnologii, însă eu am să încep cu lucrurile proaste despre no-till.  Primele parcele unde am început, cu toate că structura solului este mult îmbunătățită, dacă facem lame în sol o să vedem că în 2020 față de acum, creșterea de micro-organisme este explozivă, adică de zeci de mii de ori mai multe pe unitatea de măsură. Am făcut și analize genetice pentru a vedea tipul de micro-organisme care există în sol. Apar probleme care nu cred că pot fi rezolvate economic, iar una dintre ele sunt rozătoarele. Nu știm ce să facem cu ele. Astăzi nu există o soluție economică, însă am văzut ca posibile rezolvări păsările. Ele mănâncă șoarecii și pot fi o soluție pentru fermele mici. Pentru cele mari însă este destul de complicat să ai grijă de ulii și alte păsări care pot mânca rozătoarele. Vizavi de următoarea problemă care înseamnă compactarea solului la o anumită adâncime, aici sunt foarte multe discuții. Depinde de cum abordezi problema și cât de mult calci terenul. Dacă începi să-ți urmărești benzile pe unde intri să îți faci lucrări și treci pe tehnologie șenilă pe cât posibil, această compactare este minimă, iar cea mai bună compactare a solului este înghețul. Obiectivul în tehnologie no-till este de 20 de centimetri. Trebuie să avem 20 de centimetri de viață unde să existe aer, ca micro-organismele să se poată dezvolta, mai ales ciupercile. Trebuie știut că toată transformarea de substanță organică în tehnologia no-till se face aerob, pe când în tehnologia standard se face anaerob. Toate micro-organismele anaerobe mănâncă azot din sol, ca să își facă carcasa din proteină, pe când toate aerobele mânâncă azotul din atmosferă. Asta este diferența. Atunci când mănâncă azot să-și facă proteină în sol, mai emană și metan, pe când cele care mânâncă aorob nu emană metan. Un sprijin de bacterii și fungi, așa cum spunea domnul Ichim, este foarte util, dar natura, de-a lungul milioanelor de ani, nu prea a venit cu bacterii adăugate și cu toate astea s-a descurcat. În atmosferă există cea mai mare sursă de azot, iar noi trebuie să găsim o formulă ca respectivul azot să îl introducem în pământ. Plantele sunt formate și din carbon, iar în atmosferă se găsește foarte puțin, cu toate teoriile ecologiste, care ne sperie în această perioadă. Cred că pentru a trece la no-till trebuie să fim credincioși, în sensul că trebuie să avem încredere în decizia noastră pentru că rezultatele se văd într-un ciclu de cinci-șase ani. Eu am văzut lucrul acesta pe continentul american, unde cei de acolo se aflau deja la a cincea rotație, adică aveau cel puțin 30 de ani de no-till, iar lucrurile erau complet schimbate. Calculele se fac pe cinci ani. Marele meu noroc este că m-am apucat de no-till în județul Vaslui în anul 2020, an care m-a ajutat foarte mult să fiu credincios. Este ca și cum aș fi fost creștin în timpul Mântuitorului Iisus Hristos. L-am văzut, a mers, funcționează. Anul 2020 a fost unul „excepțional”, cu vreo 200 de litri de apă pe metru pătrat. A fost un an foarte prost la toate tipurile de culturi. În acel an, când eu m-am apucat de no-till, am reușit să fac ceva producție și să nu împart totul la zero, chiar dacă costurile din primul an au fost mai mari decât acum. Încă un dezavantaj al acestei tehnologii no-till este că atunci când vrei să te apuci de ea, trebuie să schimbi totul. Schimbi și cum semeni, și cum faci tratamente, și cum recoltezi. Ca și valoare de investiție per hectar, este mai mică la no-till. Problema este atunci când un fermier trece de la standard la no-till, are acele utilaje în curte, pentru care trebuie plătite rate, trebuie achitate dobânzi și trebuie să facă ceva cu ele. Sfatul meu este ca atunci când ajungeți în această situație să luați o decizie economică și să vindeți utilajele care nu vă trebuie, nu contează prețul. pentru că orice fier ținut în curte fără a fi folosit nu vă aduce decât gaură financiară. El va deveni din ce în ce mai ieftin. Și eu am făcut această greșeală, însă ulterior am găsit o soluție să le utilizez. Am folosit respectivele utilaje în ceea ce înseamnă irigat, legumicultură și așa mai departe. La no-till, media de motorină este undeva la 30-35 de litri, la ce fac eu la irigat media este undeva la 280 de litri. Cam de zece ori mai multă motorină folosesc atunci când lucrez la irigat. Obiectivul numărul 1 în tehnologia no-till este să nu cheltuiți bani. Dacă vine nu știu ce companie să vă spun că a găsit ea soluții cu drona pentru a omorî șoarecii, să nu faceți așa ceva. Când veți vedea cât vă costă să scăpați de rozătoare, mai bine socotiți ce daună au produs ele și acceptați pierderea provocată de șoareci, nu cheltuiți banii aiurea. În altă ordine de idei, m-am apucat să treier standard. Două probleme la treieratul standard de păioase. Prima se referă la repartiția paielor pe sol, care înseamnă la semănatul ulterior, mai ales dacă se realizează cu dublu disc, înseamnă un dezastru la răsărire pentru că ai să înfingi resturile vegetale în deschizătura de semănat. În plus, consumi și foarte multă motorină atunci când bagi paiele în combină și de obicei producția este mică într-un an secetos, dar paie găsești destul de multe pe câmp. Ni s-a părut scump la început însă ne-am cumpărat un header rotativ, care ia doar boabele, iar când am făcut calculele să văd cât este de eficient mi-am dat seama că trebuie să schimb toate headurile, indiferent de cost, pentru a nu mai recolta standard păioase. Eu recoltam cu o combină foarte scumpă și băgam paiele în ea, pe când atunci când recoltezi cu header rotativ nu bagi decât boabele în combină. De aceea vă spun că atunci când vrei sâ te apuci de no-till, trebuie să schimbi toată tehnologia pentru a te putea încadra în costuri. La început ea poate părea scumpă, dar când împarți 10 ani, cât e viața unui tractor, a unei combine sau a unei semănători, veți constata că nu e chiar atât de scumpă. Mulți spun că un tractor nu ține zece ani și nici combinele. Este adevărat! Dacă vreți să arați, să scarificați cu tractorul și să mergeți cu combina să înghițiți paie cu ea, da, nu țin 10 ani. Obosesc fiarele, obosesc baxele, toate. Însă în momentul în care tu recoltezi cu combina doar boabe și cu tractorul doar semeni și faci transport, veți constata că ele chiar țin și 10 ani”, a apreciat presedintele Grup Șerban Holding .

Dan Hurduc, fondatorul Evel H Company: „În câțiva ani vom trece integral la no-till”

Potrivit lui Dan Hurduc, precipitațiile care au căzut în ultimii ani peste județul Vaslui au fost distribuite atât de neuniform încât s-a întâmplat ca pe distanțe extrem de mici, de 5-6 kilometri, cantitatea de apă din sol să varieze extrem de mult, de la 200 la 400 de litri pe metru pătrat pe toată perioada de vegetație. Lupta cu seceta l-a determinat pe fondatorul Evel H Company să treacă și el la sistemul no-till. În prezent, acesta administrează o fermă de 2200 de hectare în centrul județului Vaslui.  “Am intrat în agricultură din 2001, iar seceta din 2007, 2009 și 2012 ne-a făcut să ne gândim că trebuie să schimbăm ceva. Pentru că ne confruntam cu cheltuieli foarte mari, am intrat la sistemul no-till, cu lucrări minime la început. Acum suntem convinși că cel puțin pentru ferma noastră, dar și pentru agricultura din județul Vaslui, cel puțin cea din sudul județului, singura soluție este această tehnologie no-till. Nu vă ascund faptul că noi ne-am propus ca în câțiva ani să trecem integral la acest sistem. Fiecare fermă are specificul ei, iar fiecare fermier va face greșeli până va implementa cu succes această tehnologie, însă important este să crezi că poți reuși. Eu nu cred că no-till-ul este o tendință, ci este o necesitate. Vorbim de o tehnologie care nu este universal valabilă, însă pentru centrul și sudul județului Vaslui este foarte utilă. Aici miturile trebuie doborâte, mentalitățile trebuie schimbate, iar noi putem face asta prin a ne adapta tehnologiile”, a spus fermierul vasluian.

Tehnologia no-till, cu bine și cu rele

Din datele furnizate de specialiștii în agricultură, lucrările de pregătire a solului prin tehnologia no-till generează economii de combustibil generoase, de 25-30%, precum și scurtarea numărului de kilometri și a timpilor de pregătire a patului germinativ, deoarece se pot utiliza utilaje cu o lățime de lucru mai mare decât a plugului, pentru aceeași adâncime de lucru.

Deși economiile de combustibil, timp și uzură a utilajului sunt evidente în primă fază, în realitate sistemul  no-till este o tehnologie sensibilă, care nu e adresată celor nepregătiți. Fiecare fermier trebuie să se gândească la avantajele și dezavantajele pe care i le oferă această tehnică, pentru că arătura, chiar dacă majoritatea fermierilor vor s-o înlocuiască și deși în Europa se vorbește de 30 de ani de minimum tillage (arătură minimă), plugul rămâne, în continuare, cel mai vândut utilaj agricol.

Agricultura clasică continuă să aibă marele avantaj de a face foarte ușoară controlarea/gestionarea buruienilor și a dăunătorilor pentru că brazda se întoarce și terenul rămâne negru. În momentul în care un fermier alege să meargă către no-till, trebuie să fie sigur că poate controla buruienile și dăunătorii în mod chimic foarte repede. Adică cineva care alege să facă agricultură convențională, va investi mai mult în combustibil la început la prima lucrare și probabil și la următoarele, pentru că va trebui să facă mai multe treceri ca să pregătească patul germinativ, dar îi va fi mai ușor apoi în cultură. Va face mai puține treceri pentru împrăștiere de ierbicide și de asemenea pentru controlul eventualelor boli care se pot transmite de la o cultură la alta.

În plus, va trebui să fie foarte atent cu ce cultură vine după cultura precedentă, deci să fie foarte atent la asolamentul pe care-l face. Atunci se naște întrebarea legitimă dacă avantajul dat de impactul mecanic negativ mai redus asupra solului, nu e contrabalansat de efectul negativ al chimizării excesive cu pesticide, sau, dacă acestea nu se folosesc, de pierderile generate de invaziile de dăunători, cum a fost cazul șoriceilor care, în 2014, au invadat Câmpia Română.