CEA MAI POPULARÃ PRIMÃ LANSARE …Data de 20 februarie 1938 reprezintã debutul radiofonic al artistei Maria Tãnase, care avea 25 de ani. Acompaniatã de taraful Ion Matache din Arges, a sustinut „pe viu” un program de cântece românesti la emisiunea „Ora satului”. La acea emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi violonisti, un contrabasist, un tambalist si un cobzar. Dupã comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio si ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tãnase continuã sã fie programatã aproape sãptãmânal de Radio România. Maria Tãnase (n. 25 septembrie 1913, Bucuresti ― d. 22 iunie 1963, Bucuresti) a fost o interpretã românã de muzicã popularã, usoarã, lãutãreascã, romante si teatru de revistã. A fost supranumitã Pasãrea mãiastrã de cãtre Nicolae Iorga în anul 1938. În primãvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului, aflã cã este bolnavã de cancer la plãmâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Braia sã o înlocuiascã. Pe 2 mai ajunge acasã, în Bucuresti. Se stinge din viatã la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10
Pe 20 februarie 1938, crainicul postului de radio Bucuresti anunta: „Tânãra cântãreatã Maria Tãnase, acompaniatã de taraful Ion Matache, va interpreta cântece populare”. Si debutanta a cântat: „Cine iubeste si lasã”, „Mi-am jurat de mii de ori”, „Sapte saptãmâni de post” si „Ce-i mai dulce decât viata”. Dirijorul orchestrei radio, Theodor Rogalski, a spus dupã auditie: „Ne aflãm în fata unui fenomen. N-am auzit pânã acum niciun cântaret izbutind sã interpreteze cu asemenea talent cântecul nostru popular”. Cine era Maria Tãnase? Întrebarea a primit rãspunsul dupã câteva zile, când o revistã a publicat o notã lãmuritoare. Maria Tãnase era fata grãdinarului Ion Tãnase, din Bucuresti. Avea 25 de ani neîmpliniti si îndrãgise muzica popularã de când era în scoala primarã. S-a alãturat orchestrei lui Matache si s-a prezentat, nechematã, la probã, la Radio.
<<Un cântec izvorât pe neasteptate deunãzi din difuzorul aparatului meu de radio mi-a evocat, izbitor de viu, amintiri din copilãrie, imagini pe care le credeam pierdute si în care nu mai speram sã mã regãsesc vreodatã. Se întâmplase cu mine, plictisit ascultãtor al programelor radiofonice, un fenomen a cãrui tâlcuire o las în grija psihologilor, dar pe care-l cred frecvent între cei care pun oarecare simtire atunci când aud un cântec spus cu rost si mai ales cu pãtrundere. Cert este cã acel cântec poporan ascultat pe neasteptate la radio m-a fãcut sã pierd notiunea mediului înconjurãtor si sã mã transpun într-o lume proaspãtã, cu aromã de fân cosit si cu zvon de codru. Cânta domnisoara Maria Tãnase. Nu stiu dacã acest cuvânt, „a cânta”, este cel mai indicat pentru a arãta darul pe care-l fãcea artista ascultãtorului. Era desigur mai mult, cãci d-soara Maria Tãnase nu se mãrginea sã citeascã notele cu oarecare simtire, ci pãtrundea în întelesul ascuns al cuvintelor, rãscolea simtãminte adânci transmise, din generatie în generatie, de poetii anonimi ai cântecelor, redate prin microfon. Nu vin aci sã laud pe artista pe care am ascultat-o pentru prima datã”, a scris Al. Calistrat, cel care era prezentator la Radio-Adevãrul, pe 7 septembrie 1938.
„Posedã un dar extraordinar”
Al. Calistrat, care a prezentat-o pe Maria Tãnase publicului care o asculta pentru prima datã, a fost foarte uimit de cântãreata de muzicã popularã, atât de tânãrã si talentatã.
„Lauda mea nu si-ar avea rostul. Ceea ce vreau sã scot în relief este imensul interes pe care-l reprezintã pentru iubitorii folclorului nostru muzical productiile artistei. Domnisoara Maria Tãnase, despre care nu mã pricep sã scriu dacã are scoalã muzicalã, volum sau mai stiu eu ce alte calitãti necesare bunei cântãrete, posedã un dar extraordinar, pe care -fãrã supãrare trebuie s-o spun – nu l-am mai întâlnit la nici una din artistele noastre care au încercat sã cânte cântece poporane în fata microfonului. Maria Tãnase a pãtruns sensul adânc al cântecului, l-a redat asa cum este cântat el de sãtenii nostri, nu cu savantlãc de interpretare, ci cu simtire adâncã, cu darul exteriorizãrii sentimentelor care-l determinã pe om în clipe de restriste sau veselie sã cânte. Sensul cântecului poporan este redat curat, fãrã vicierea interpretãrii culte, de cãtre artistã, care face prin munca ei o operã de imensã însemnãtate culturalã nationalã. Astãzi, când cântecul poporan pur a fost înlocuit de cântecul popular cu ritm de tango sau de romantã lesinatã, productia Mãriei Tãnase este înviorãtoare. (…) În cântecele interpretate de Maria Tãnase întâlnesti sumbra mãretie a muntelui, farmecul idilic al tinutului de dealuri si coline, nostalgia ciobanului izolat de lume pe creste golase, dorul pãtimas al fetei dupã flãcãul plecat la cãtãnie, melancolia si exuberanta unor oameni sãnãtosi, cu o trãire sincerã si adâncã a tuturor simtãmintelor. (…) Maria Tãnase stie fãrã îndoialã sã cânte frumos. Dar marele ei merit este cã nu se lasã antrenatã de dorinta de a arãta ce stie ca interpretã cu scoalã a muzicii, ci se mãrgineste sã cânte sincer, ca oricare altã fatã de la tarã, desigur însã cu o voce studiatã si frumos dezvoltatã, cântecele care-i merg la inimã. Cãci nu mã îndoiesc o clipã de faptul cã toate cântecele care merg atât de lesne la inima ascultãtorului au trecut mai întâi prin inima artistei. Altfel nici n-ar fi posibilã frumustea interpretãrii. Am dorit sã multumesc într-un fel oarecare d-soarei Maria Tãnase pentru frumoasele cântece pe care le-am ascultat nu de mult la radio. Am scris aceste câteva rânduri, desigur insuficiente, si stiu bine, Maria Tãnase, cã o rãsplatã demnã pentru cântecul dumitale ar fi un buchetel de flori de câmp proaspãt culese, ca si cântecele pe care le cânti”, a scris pe 7 septembrie 1938, Al. Calistrat, prezentator la Radio-Adevãrul.
