COMPASIUNE… Coșmarul în care de mai mulți ani trăiește Miluță Mardare, hușeanul ce ani la rând a fost în oraș un exemplu atipic de om care alege să muncească cinstit și cu sârg, chiar și în ciuda unui handicap fizic, este pe cale să se sfârșească în aceste zile. În curând, Miluță nu va mai locui în casa cu pereții aproape prăbușiți peste el și cu șobolanii mișunând peste tot, căci un grup de voluntari, animați de același Marin Lila, localnicul care face ce face și se implică în diverse cazuri sociale grele, s-au apucat deja să îi construiască de jos, de la fundație, o căsuță nouă. Compasiunea față de soarta lui Miluță, hușeanul pe care orice localnic din generațiile mature ale orașului îl știe, a făcut ca acesta să nu fie abandonat într-o situație care altfel i-ar fi adus foarte repede sfârșitul. Cotidianul Vremea Nouă i-a fost de folos lui Miluță, în urmă cu 8 ani, când în cocioaba acestuia nu era lumină electrică. Cele câteva rânduri scrise drept apel pentru ca în casa acestuia să ajungă becul luminos mult dorit a înduioșat multă lume și dorința lui Miluță s-a împlinit. Acum, hușenii cu suflet bun vor din nou să îl ajute și s-au adunat în curtea acestuia, ca să îi facă din temelii o locuință mică, dar călduroasă și sigură.
Rar există un hușean din generațiile mature ale Hușului, care să nu și-l amintească pe Miluță. Deși s-a născut cu un handicap fizic (o problemă locomotorie, care îl făcea să tot tragă după el un picior, iar o mână era și ea afectată), Miluță a dovedit că dorința de a fi în rând cu ceilalți și a muncit cinstit îl poate face să depășească neajunsul din naștere. Acum are 65 de ani, dar demult, omulețul simpatic și mereu zâmbitor, de nici 1, 50 m înălțime, l-a înduioșat pe unul dintre inginerii influenți ai Hușului de dinainte de 1989, care l-a angajat pe Miluță la „Metalul”, acolo unde se fabrica, între altele, utilaje petroliere. Unii au comentat și au spus că acesta nu va putea decât să piardă vremea pe acolo, însă Miluță a dovedit o voință și o hărnicie care și acum au rămas de poveste. Deși nu putea face muncă la vreo mașină anume, acesta căra apă, mătura curtea fabricii și se angaja la toate lucrurile care nu îi depășeau cu totul puterile. Era neobosit și ca un titirez în fabrică, stârnind simpatia, dar și respectul celor din jur, povestesc hușenii mai în vârstă.
Cotidianul Vremea Nouă l-a ajutat pe Miluță să își îndeplinească cea mai mare dorință: să aibă din nou un bec luminos în casa sa
Acum a ieșit la pensie și are un venit mic, pentru că evenimentele din 1989 au schimbat multe lucruri, iar Miluță nu a mai avut la un moment dat unde lucra. Cu vechimea acumulată a reușit însă să aibă o mică pensie. Locuiește în vechea casă părintească de pe strada Gheorghe Frenț, un imobil mai vechi de 100 de ani, după cum spun vecinii. Până acum 8 ani a stat mult timp în întuneric, după ce a întârziat o dată să achite factura. Ziarul Vremea Nouă i-a aflat situația și când a povestit în paginile sale despre necazul lui Miluță, care își dorea un simplu bec luminos în cocioaba sa, mulți oameni cu suflet mare i-au sărit în ajutor. De o vreme însă, casa bătrânească a dat semne că se surpă. Șobolanii mari cât mâna după cum arată Miluță, îl speriau cel mai mult. Nopțile sale erau mai mult un fel de veghe, ca nu cumva să îl muște rozătoarele înfometate. De situația sa a aflat Marin Lila și cu ajutorul lui Eugen, românul din străinătate care face frecvent acte caritabile în zona Huși, îi va face o căsuță lui Miluță.
„Oamenii trec pe aici și ne întreabă dacă Primăria Huși îi face casă lui Miluță, dar noi le spunem că nu, nici vorbă”
Lucrările deja au început și câțiva voluntari trudesc deja la noua locuință a lui Miluță. Emoționat, acesta se tot plimbă printre ei, sprijinit în bastonul care îl ajută să pășească, nevenindu-i să creadă va tot ceea ce se face va fi pentru el. Unii hușeni din zonă, care trec prin fața curții lui Miluță spre centrul orașului, îi întreabă pe truditori dacă Primăria îi face casă lui Miluță. „Nu, nici vorbă. E vorba doar despre o faptă bună, care nu are nicio treabă cu Primăria Huși. Miluță nu primește niciun ajutor de la Primărie. Nouă ne-a fost milă, pentru că am văzut șobolanii. Am mai venit și am scos cu găleata pământul scos din pereții interiori de șobolani. Sunt mari și sunt flămânzi. Noi nu știm cum a stat până acum Miluță aici. E un infern”, spun muncitorii. Aceștia cred că locuința cu o cameră, o bucătărie și un mic hol va fi gata cam în două săptămâni, dacă va fi vremea bună. „Da”, a răspuns Miluță tare și cu chipul luminat de un zâmbet atât de sincer, când a fost întrebat dacă e fericit că, peste puțin timp, va avea o căsuță nouă, făcută de oameni pe care nici măcar nu îi cunoaște bine.
