BUCÃTÃREALÃ… Zilele acestea în pãdurea de la Tãlãsman din comuna Vinderei este zarvã mare. În rezervatia naturalã unde cresc singurii ghiocei protejati din România, culegãtorii de urzici dau nãvalã. Ce e mai bun în post decât o mâncare care sã continã urzici? Fie cã sunt puse în borsul cu cartofi sau fasole, fie cã sunt fãcute chiftelute ca la mãnãstire sau ciulama, urzicile în aceastã perioadã sunt de nepretuit. Culegãtorii de urzici aleg zone neumblate, de preferat în pãduri, care nu sunt în calea câinilor vagabonzi sau a altor animale. Imediat dupã Bunavestire, când cei care tin post au avut o masã copioasã de peste, gospodinele aleg mâncãruri mai usoare, dar si îmbietoare pentru a reintra în disciplina postului. Si ce poate fi mai îmbietor decât mirosul de urzici fierte, care seamãnã izbitor cu cel al unui bors de pui, cu tãietei de casã?
În pãdurea de la Tãlãsman grupurile de culegãtori de urzici roboteau în tãcere. Doar câte o voce a unui copil care avea misiunea de a prospecta zona mai tulbura acest peisaj absolut mirific, cu oameni aplecati care flitrau cu atentie fiecare plãntutã de abia iesitã din pâmânt: „Veniti aici, cã sunt mai multe!”. Violeta, una din culegãtoare, avea punga aproape plinã. Pe fata ei se putea citi satisfactia unei gospodine, care reusisã sã culeagã urzicile fãrã alte impuritãti. În mâna stângã avea si un buchetel de brebenei albastri. A venit cu greu sã vorbeascã cu reporterii de la Vremea Nouã. Dupã ce s-a târguit un pic cu acestia, a fost de acord sã ne dezvãluie reteta pe care o gãteste pentru familia ei.
Ciulamaua de urzici, o retetã simplã, dar foarte gustoasã
Violeta este o femeie în putere, trecutã usor de prima tinerete, care ne-a spus un mic secret al modului de preparare a urzicilor. Acestea se opãresc mai întâi în apã clocotitã înainte de a fi preparate, fiindcã, spune aceasta, zeama rezultatã este un adevãrat medicament pe care membrii familiei trebuie neapãrat sã-l bea. Fãrã a avea pretentia cã reteta sa este cea mai bunã si fãrã a ne da cantitãtile exacte ca un bucãtar profesionist, aceasta ne-a explicat cum procedeazã când gãteste urzicile: „Spãl urzicile bine, bine, în mai multe ape, pânã când aceasta rãmâne curatã. Dupã aceasta le pun la fiert. Atentie apa trebuie sã fie fierbinte când urzicile se pun în oalã. Nu existã un gramaj anume. Eu le pun din ochi, cam cât cred sau în functie de câte portii de mâncare vreau sã fac. Separat pun o ceapã mare si o înmoi un pic în ulei, adicã o cãlesc. Dupã ce urzicile se fierb, le scurg bine. Din zeama rãmasã opresc o canã pentru ciulama, restul o pun într-o sticlã. Se bea ca un medicament, are mult fier. Urzicile fierte le pun peste ceapa cãlitã si amestec. Pentru cei care doresc o mâncare finã, compozitia se poate bãga la un blender. Eu nu procedez asa. Le amestec bine, bine, cu lingura de lemn. Dupã care pun mai multe linguri de fãinã albã de grâu si amestec din nou, în timp ce din zeama rãmasã picur câte un pic si amestec la foc mic pânã se face un piure. Si cam asta este ciulamaua de la noi, din Tãlãsman. Sã nu uitãm la urmã sã punem si câtiva cãtei de usturoi. Cine nu tine post poate pune peste ciulama si un ou ochi”.
