VIDEO | Interviu cu legenda vie a matematicii – Neculai Romașcu. „Matematica a fost dragostea și cătușele mele. Ea este dură ca oțelul și fină ca zborul unui fluture”

INTERVIU… Profesorul de matematicã Neculai Romascu este unul dintre cele mai cunoscute cadre didactice din judet si din tarã. Are 86 de ani, însã lucreazã ca la 20 ani, cu dragoste si pasiune, zi de zi, uneori chiar si noaptea. A pregãtit mii de elevi, unii au devenit olimpici si studenti în strãinãtate la universitãti de renume, altii au învãtat matematica de bazã, pe care nu o vor uita niciodatã. În 2004 a primit din partea presedintelui României Ordinul Meritul pentru Învãtãmânt în grad de Cavaler. Atunci îsi declara dragostea pentru matematicã, o dragoste care îl va însoti toatã viata: „Pentru mine, matematica este un aliment zilnic. Matematica este mai presus de orice. Dacã eu fac matematicã, îmi umplu sufletul, nu mai am nevoie de nicio distractie. Viata mea este plinã de matematicã. E atât de frumoasã, de creativã, este mai ceva ca o poezie. De fapt, undeva în abstract, ea se întâlneste cu poezia, însã matematica este mult mai puternicã”. Zilele trecute, profesorul Romascu ne-a invitat acasã la el, în curtea vilei unde zilnic se plimbã cel putin 5 km, unde se bucurã de frumusetile naturii, de liniste si de noile provocãri ale matematicii. Am vorbit despre întreaga sa carierã de dascãl, despre starea actualã a învãtãmântului si despre viitorul acestuia. Cititi în rândurile urmãtoare un interviu de colectie, cãci profesorul Neculai Romascu povesteste lucruri nemaipovestite pânã acum: cum a rãmas repetent în clasa I, iar apoi a devenit expert în matematicã, ce înseamnã pregãtirea unui olimpic, cum a pregãtit, timp de patru ani de zile, douã profesoare titulare din Vaslui, care nu stiau sã calculeze douã fractii si cum a refuzat postul de senator pe care i-l oferise Dumitru Buzatu.

Reporter: Domnule profesor, cum a început pasiunea dumneavoastrã pentru matematicã? Cum v-ati dat seama cã vã place?

Neculai Romascu: În clasa I am rãmas repetent, am fugit de la scoalã, eu întelegeam cã scoala înseamnã bãtaie, pentru cã era o femeie care bãtea cu o cruzime de nedescris. Nu ne învãta nimic, norocul meu a fost cã am rãmas repetent. Urmãtorul an, m-a obligat tata sã merg la scoalã. M-am dus, mi-a schimbat învãtãtoarea. M-a atras mult, îmi plãcea si am început sã învãt. Am fost doar premiant, numai premiul I am luat pânã în clasa a VII-a, cã atât se fãceau atunci. Am fãcut la Bãlteni. Apoi am venit la Vaslui, pentru cã la Bãlteni nu erau clasele V-VIII si veneam la Vaslui, mergeam 10 km pe jos, dar nu zilnic, sãptãmânal, iar profesorul mi-a dat o problemã pe care nu a fãcut-o nimeni. Am stat o zi întreagã si am rezolvat-o singur. Apoi, m-am dus la scoalã cu ea ascunsã, i-am explicat-o de douã ori pentru cã nu întelegea, eu eram emotionat si nu vorbeam cum trebuie. Atunci, mi-a pus o notã maximã si a început sã-mi placã deosebit de mult, foarte bun profesorul. Asa a început mie sã-mi placã matematica, am fost la olimpiade.

Reporter: Asa a încoltit în dumneavoastrã gândul de a deveni profesor de matematicã?

Neculai Romascu: Am dat la Facultatea de Matematicã, am intrat printre primii, la „Al. Ioan Cuza”, la Iasi, era singura facultate. Am fost sef de grupã la Matematicã. Am terminat, iar de acolo am fost repartizat la Sãveni, un orãsel micut, era raion atunci. Am stat trei ani la Sãveni (anii 65-68), iar din 1968 am venit la Vaslui. Deci, eu am iesit profesor în ’65, exact când a venit Ceausescu. Am dus comunismul pânã la capãt si cu bine si cu rãu. A fost si bine si rãu. Pe mine comunismul m-a fãcut profesor. Cu matematica trebuie sã ai ceva de la Dumnezeu, nu se poate. Oricât ne-am strãdui, nu poti ajunge sus, dacã nu ai o minte dotatã, de la Dumnezeu. Asta e matematica, oricât ai munci, dacã nu ai un talent de la Dumnezeu, nu poti merge mai departe.

Reporter: La Vaslui unde ati predat?

Neculai Romascu: În 1970 am dat examen pentru a ocupa post, nu mã laud, dar am luat primul cu nota 10. Puteam sã aleg orice liceu, vã dati seama. N-am ales Kogãlniceanu pentru cã pe vremea aceea intra oricine, nu avea importantã. Liceele industriale erau foarte importante si cãutate, iar eu am luat Liceul Economic. Am pregãtit tot Partidul Comunist Român, primii secretari veneau la pregãtire la mine, toti. M-au adus de trei ori prim secretar cu forta la LMK si le-am pus conditie: sã-mi dea o salã, un cabinet mic si telefon, dar cine avea telefon la vremea aceea? N-au avut, în schimb, Liceul „Stefan Procopiu” a avut si mi-a fãcut cabinet special, dotat cu tot. La pregãtire particularã, veneau de la „Kogãlniceanu” câte 10-15. Aveam douã table si fãceam, dar toti se duceau la facultate, nu era niciun rebut. Îi testam înainte, nu luam pe oricine. Am muncit cu cea mai mare plãcere, nu mã obosesc la matematicã, e o plãcere. Nimic nu seamãnã cu ce a fost. Orice problemã care apare acum la admitere, este o problemã nouã, trebuie sã gândesti la fiecare. Sunt obiecte la care stii deja despre ce este vorba, nu trebuie memorie, pe când la matematicã, memoria are rol important, judecata primordialã. Si acum procedez la fel, testez elevii care vin la mine la pregãtire. Le dau testare logicã, combinatã cu matematicã. Îi dau sã judece, sã creeze. Matematica înseamnã demonstratie. Orice teoremã trebuie demonstratã. Elevii mei stiu cum sã intre la examen, stiu cum sã facã sã îsi alunge emotiile si îi pregãtesc. Trebuie sã educãm si în felul acesta pentru cã fiecare examen este o bãtãlie.

Reporter: Ce înseamnã pregãtirea unui elev olimpic?

Neculai Romascu: Cu olimpicii e ca la armatã. Eu le dau teorie, apoi, la fiecare teoremã le fac modele, cã dacã nu-i faci, le uitã. Le fac probleme în care trebuie sã foloseascã teorema respectivã si le dau test pentru acasã, cu 20 de probleme si câteva extensii, ca sã vãd dacã au creat si ei ceva. Asta urmãresc. Conteazã foarte mult ca profesorul sã fie bine pregãtit, iar elevul sã cunoascã materia foarte bine. Eu lucrez separat cu copiii, iar celor foarte buni, le dau si acasã de lucru. Pentru olimpiadã lucrãm o orã sau douã ore sãptãmânal. Chiar dacã a trecut atâta timp, eu sunt în continuare pasionat de matematicã. Când vine o carte nouã la mine, eu nu dorm noaptea pânã nu o parcurg. Uneori îmi obosesc ochii, iau o pauzã, dar nu mã las pânã nu vãd lumina de la sfârsit. Si când reusesc, sunt atât de fericit…

Reporter: Ati pregãtit, de-a lungul timpului, multi olimpici. Ne puteti da câteva exemple de elevi care v-au rãmas la suflet?

Neculai Romascu: Lucrez într-un oras din Moldova, nu pot sã vã spun care, dar anual am patru-sase elevi olimpici. Vara îi testez si dacã nu sunt la nivelul pe care îl vreau eu, îi refuz. Unii dintre ei revin, iar dacã, între timp s-au pregãtit, îi accept. În ultimii ani (n.r. de când e la pensie), am avut mai multe Premii I cu elevii, dar nu pe numele meu, ei figureazã la olimpiadã cu profesorii de la clasã. Cu mine fac pregãtire în particular. Tin minte cã am avut, la un moment dat, un elev din Vaslui care era la un liceu la care nu prea fãcea matematicã, însã trebuia sã dea la o facultate în strãinãtate. Am fãcut pregãtire câtiva ani, am fãcut si peste programã, a dat testare acolo si m-a sunat. Mi-a zis <domnule profesor, când au apãrut rezultatele, eu si un indian eram în fruntea listei>. Dãduse admitere la Imperial College London. Toti întrebau <cine o fi acela?>. Când a început cursurile, trebuia sã meargã într-o clãdire care se afla la vreo 50 de metri de Palatul Buckingham. M-a sunat si mi-a zis <matematica dumneavoastrã a ajuns la 50 de metri de Regina Angliei>. Era un copil cu o situatie modestã. Însã a avut bursã si a prins un loc de muncã la bibliotecã. Acum lucreazã în cercetare. Mai am un elev care a ajuns la California Institute of Technology….. Mi-a zis <Stiti cum e aici? Se pune valoarea în fatã>. Acest lucru lipseste la români. Nu sunt puse valorile în fatã. Uitati-vã numai cine ne conduc: corupti…

Reporter: Însã dumneavoastrã aveti rezultate foarte bune si în prezent cu elevii de liceu…

Neculai Romascu: Da, anul acesta, am trei medalii. Dintr-un alt oras am medalie de aur la matematicã, iar aici în oras am medalie de argint si medalie de bronz. La clasa a VIII-a, elevul pe care l-am pregãtit a iesit pe locul I. El a venit de nota 6-7, de aici am plecat. Dacã avem atentie cu ei, ajungem departe. Copiii sunt talentati. Un profesor trebuie sã stimuleze gândirea la copil, copilul trebuie sã creeze. Vreau sã fie despre elevii mei pentru cã ei muncesc cel mai mult. Elevii mei sunt Pascaru Mihnea – medalie de argint, Sandu Mihnea – medalie de bronz si copilul de clasa a VIII-a (Teodor Matei) care a luat locul I pe judet la Evaluarea Nationalã, iar din alt oras, am un un elev care a luat medalie de aur. Deci am trei medalii. Eu am muncit foarte mult, mie mi-au plãcut elevii care au avut talent de la naturã, chiar dacã uneori eram foarte dur, chiar si cu pãrintii.

Reporter: Au un viitor în tarã acesti copii?

Neculai Romascu: Nu stiu. Dar dacã nu ne tinem de copiii talentati, care-i viitorul României? Trebuie sã vindem acest talent. Stiti ce-mi spun mie copiii? Aici, dacã n-ai o pilã, nu te pune sus, nu poti face nimic. Au dreptate într-un fel. Eu am reusit sã îi mai tin aici pe unii dintre ei, dar nu au ce face. Eu am rãmas aici pentru cã pãrintii erau aici, mie mi-a plãcut Moldova, limba moldoveneascã îmi place la nebunie. Moldova a creat multe talente. La tarã sunt multi copii care ar putea sã ajungã sus, dar n-au conditii, nici noi nu le creãm conditii. Nu se ocupã nimeni de talente, le pun doar 9 si 10. Înainte nu era asa, cât neadevãr este în învãtãmântul de azi, profesorii ca sã nu aibã probleme, le pun 9 si 10, chiar dacã acei copii nu sunt de note asa mari.

Reporter: Sã vorbim putin despre copiii de la tarã…

Neculai Romascu: Tara (n.r. mediul rural) este un izvor de talente. Nu au ce mânca, nu au bani, casele sunt cum sunt… Nu au posibilitatea sã evolueze. Si nu-si dau seama de nimic. Dacã eu, în clasa I, nu stiam cum mã cheamã… Stiam doar porecla, trãiam ca în satele acelea înapoiate, nu aveam luminã, drumurile pline de noroi, nu stiam cum mã cheamã. Când m-a strigat la catalog, nu am spus nimic, m-o bãtut învãtãtoarea de m-o terminat. Dar eu nu stiam. Nu stiam ce înseamnã <prezent> si <absent>, iar cei mari ne învãtau <mãi, dacã vã strigã, spuneti absent>. Si eu spuneam absent. Mã bãtea învãtãtoarea, dar eu nu înteleam de ce. Noi eram copii cu mintea nefolositã.

Reporter: O întrebare din partea redactiei: este adevãrat cã vin la dumneavoastrã la pregãtire inclusiv profesori la început de drum?

Neculai Romascu: (zâmbind) Da. Este adevãrat. Multi mã consultã la unele probleme. Am întâlnit douã profesoare de matematicã, titulare în Vaslui, e drept, la casele V-VIII, care nu stiau sã adune douã fractii. Este o crimã pentru copii. Stiti cum adunau douã fractii? Numãrãtorii între ei si numitorii între dânsii. Orice copil stie: aducem la acelasi numitor si apoi adunãm. Am rãmas uimit. Le-am zis <atunci adunã 1/2 si 1/2, dacã aduni asa, îti dã tot 1/2. Deci, aÂa face a numai dacã este zero>. <A, dar nu ne-a zis nimeni>. Ce fãceam eu cu ele azi, ele predau a doua zi la scoalã. Le-am dus pânã în clasa a VIII-a, când m-au rugat sã lucrãm probleme din Gazeta Matematicã, cã asa pot sã ia spor de gradatie. Si le-am zis <pânã aici!> Le-am întrebat <cum ati fãcut facultatea?>. <Pãi, domn’ profesor, din cinci obiecte, patru le plãteam, doar un profesor era tâmpit si nu voia.. Dar dupã reexaminare si interventii, ne-a trecut. <Bine, dar cum ati luat diploma, licenta?>. Au zis <Pãi nici nu stiam titlul, dar am plãtit…>. <Bine, dar cum ati luat titularizarea? Cã e cu camere de supraveghere…>. <Asta nu putem sã vã spunem>. Eu nu as fi fãcut pregãtire cu ele, dar eram curios sã vãd ce e în învãtãmânt.

Reporter: Sesizati diferente fatã de cum erau elevii acum 30 ani si cum sunt acum?

Neculai Romascu: Am trecut prin toate. E diferentã mare. Licee în care sã nu ia nimeni Bacalaureatul? Niciun copil sã ia 5? Dacã se continuã asa, cu democratia asta… Democratia e bunã, dar trebuie aplicatã cum trebuie. Nu sã facã elevul ce vrea în clasã, profesorii sã se îmbete, droguri în scoalã… Continuãm asa? Continuãm pentru cã cei care ne conduc sunt tot asa. Sunt foarte multi prosti, mai multi decât destepti si, dacã se supune la vot, tot un prost iese… Sunt probleme pe care le stim toti. Muncim o viatã întreagã pentru un ban si altii ati vãzut ce fac. Buzatu, cu spaga în portbagaj. Eu m-am „împãcat” cu el (n.r. resemnat în ceea ce-l priveste). Nu m-am certat cu el, era bãscãlia noastrã (n.r. a profesorilor), râdeam de el…

Reporter: L-ati avut coleg?

Neculai Romascu: Nu. Ati vãzut cum vorbeste, nu? Este prostia la pãtrat. Si o sotie la fel. Domne, sã o faci pe aia sã meargã la Bruxelles? Nu stiu, nu înteleg democratia asta oricât as judeca. Cât a intervenit pe lângã mine dupã revolutie sã mã facã senator… M-a chemat si mi-a propus. <Da, si ce fac acolo?>, l-am întrebat. <Ce spunem noi. Urmãriti interesele partidului>. <Am înteles, decât sã mã duc acolo sã fac probleme în pauzã, mai bine fac problemele aici>. Am repetat ce a spus Einstein. În anul ’40 si ceva, a fost propus sã fie presedintele Israelului. Iar el a spus <multumesc pentru propunere, dar vã spun cã în politicã sunt un naiv. Decât sã fiu acolo, mai bine rãmân la ecuatiile mele, pentru cã politica e pentru vremea de acum, ecuatiile mele sunt pentru o eternitate. Rãmân la ecuatii>. Pãstrând proportiile, eu am fãcut acelasi lucru: am hotãrât sã rãmân la ecuatiile mele. Nu am vrut ca un partid sã îmi spunã ce sã fac. Poate am gresit, dar ce puteam eu sã fac acolo? Totul e o gascã, chiar dacã esti corect, nu poti sã faci vreo ceva…

Reporter: Vã propunem sã încheiem cu motto-ul dumneavoastrã: „Matematica a fost dragostea si cãtusele mele. Ea este durã ca otelul si finã ca zborul unui fluture”. Ce înseamnã?

Neculai Romascu: Matematica a fost dragostea si cãtusele mele. Cãtuse pentru cã m-a tinut legat de ea, si acum sunt legat ea. Nu pot sã fac altceva decât matematicã. Este durã ca otelul. Am o profesoarã universitarã la Iasi care a muncit la teorema lui Iris un an si ceva. Si la mine la fel. Nu existã altceva. E un medicament. Lucrez mai multe ore decât lucreazã un profesor la catedrã. Copilul nu este o bancã, este un om. Distanta o mãresti, o micsorezi, pânã te apropii de copil. Poti sã intri în lumea lui, dar trebuie rãbdare. Nu poti fi dur, pentru cã îti faci copilul dusman. Mie îmi plac copiii mai mici, mã uit la tineretea lor si îmi amintesc de tineretea mea pe care am pierdut-o.

Iatã douã dintre problemele pe care le au de rezolvat elevii care-i trec pragul profesorului Romascu

Pentru a vã testa inteligenta, profesorul Romascu vã provoacã sã rezolvati douã probleme logice si usoare din punctul sãu de vedere:

1. La o masã circularã s-au asezat n persoane. Vârsta fiecãrei persoane este media aritmeticã a vârstelor persoanelor alãturate. Sã se arate vârsta fiecãrei persoane.
2. Sã se arate cã orice putere naturalã a numãrului 25 se poate scrie ca sumã a douã pãtrate perfecte.