TREI BUTOAIE… Pentru că a început sezonul de grădinărit în solarii, Vremea Nouă vă propune o temă interesantă. Și anume, încălzirea solariilor cu butoaie de rumeguș. Astăzi, vă arătăm cum se „bat” sobele pe rumeguș. Am ales soluția propusă de cei de la Grădina Dăscăleanu, în special pentru începători, fiindcă profesioniștii știu absolut toate secretele acestor minunate butoaie care încălzesc pe timp de iarnă plantele în solar.
Pentru început, se alege un butoi de 200 de litri, cu tabla cât mai groasă. Burlanul o să vină fixat la marginea de sus a butoiului. În total o să trebuiască trei butoaie de acest gen. Mai jos vom detalia modalitatea de a „bate” butoaiele cu rumegus. Pentru cei care pot intra pe pagina on-line a ziarului pot vedea și un video. „La fund, exact în mijlocul butoiului, o să facem o gaură de circa 10-12 cm în diametru. Următorul pas ar fi punerea miezului, mijlocului adică. O să-l punem direct perpendicular pe gaura din fundul butoiului și apoi o să punem rumegușul. O să vă arăt și cum batem rumegușul, la un alt butoi pe care îl folosesc eu la centrala cu rumeguș. La acest tip de butoi o să vină rumegușul bătut exact până sub gaura de la burlan. Pentru că el o să circule prin gaura din miez și o să ducă fumul la burlan și după aceea afară. După ce am bătut soba, punem capacul, îl batem bine și punem cerc. Eventual, dacă iese un pic de fum, îl ungem cu lut. La montatul burlanului, trebuie să ținem cont de două chestii principale. Burlanul vine băgat în gâtul de la sobă, deci pe interior. Așa ca acesta, vi-l arăt ca să știți cum vine. Deci, dinspre marginea solarului, dinspre ieșirea din solar, îl băgăm înăuntru. De ce punem așa? Pentru că eventualul condens pe care o să-l facă, să curgă aici, afară, pentru că e toxic. Ca o măsură de siguranță, ca nu cumva să iasă burlanul în timpul nopții, când noi suntem la somn, îi dăm un șurub. Dar i-l dăm pe laterală, ca aici, să nu iasă fumul deasupra. Totdeauna încheietura la burlan să fie dedesubt. Ca nu cumva să iasă fum eventual printr-o fisură, deci îi dăm lateral șurubul de tablă ca să fim siguri că n-o să iasă în timpul nopții. La fiecare îmbinare o să facem același lucru. Aici, la burlan, o să-i dăm o oarecare înclinație, nu-i nevoie de prea mare, dar oricum să aibă un pic de înclinație înspre capătul final, ca să fie un pic mai sus”, a spus grădinarul Dăscăleanu.
Cum se „prepară” al doilea butoi
Iată ce mai spune grădinarul Dăscăleanu: „Acum o să vă arăt la tipul celălalt de butoi pentru centrală, cum o să bat rumegușul. Deci ideea este ca rumegușul să fie cât mai fin. Ideal ar fi circular sau poate să fie și de șlaif. Ideea este să fie cât mai fin pentru că se presează mai bine și nu se dărâmă malurile ca să obtureze orificiul pentru tiraj și să se oprească focul. Deci trebuie să ținem miezul cât mai exact pe gaura din mijloc. Și îl luăm la <<bătut>>. Cam așa arată un butoi la gata, când ajungem la centrală sau când urmează să punem capacul și trebuie să scoatem acest miez și el o să rămână cu gaura pentru tiraj exact pe gaura de la fundul butoiului”.
Al treilea butoi
SECRETE… „La centrala din răsadniță avem același sistem, numai că în altă variantă. Tot avem gaura de mijloc, avem gaura de tiraj, iar butoiul o să se potrivească exact unde trebuie și închidem ușa. Pentru o izolare bună, se strânge cu un șurub acolo și aici este bazinul cu apă. Practic, are trei sertare cu apă și o centrala clasică cu pompă de recirculare și calorifere. După ce s-a pus butoiul cu rumeguș pe poziție, o să-i dăm foc pe dedesupt. Facem o feștilă din cârpă cu motorină și o băgăm prin orificiul de sub butoi și el o să se aprindă, după care o să ardă vreo 12 ore constant și o să ne dea căldura necesară”, a mai menționat grădinarul Dăscălescu.
