CENTENARII JUDEȚULUI… A fost sărbătoare mare în familia Bâclea de la Iana. Bunica Maria a împlinit ieri 100 de ani. “A schimbat prefixul”, glumeau strănepoții care au umplut curtea bătrânei. Au venit copiii, nepoții, strănepoții și stră-strănepoții de peste tot, ca s-o sărbătorească cum se cuvine. De la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor “Elena Cuza” Bârlad a primit o medalie și un tort aniversar, cu o plachetă și o orhidee superbă. Primarul comunei, Ionuț Totolici, a venit cu un tort imens cu tricolorul inscripționat, fiindcă știa că este multă lume care trebuie să se ospăteze din acesta. “Vedeți, străbunica mea a primit medalia de aur deși nu a fost la Olimpiadă”, ne-a spus Iris, strănepoata bunicii de 100 de ani. La ceas aniversar și la un veac de existență, bunica Maria și-a făcut inventarul. Are 70 de strănepoți, 36 de stră-strănepoți și 26 de nepoți. Maria s-a născut pe 8 august 1924 și viața și-a dedicat-o celor 8 copii. A mai avut doi, care i-au murit în tinerețe, primul la trei zile după naștere și celălalt la 3 ani. Acum din cei 8, mai trăiesc doar 6. O fată și un băiat au murit. Soțul ei a murit în 2010 și a fost pădurar, un om echilibrat, iubitor și protector. Întrebată cum e la 100 de ani, Maria a fost sinceră: “Cu bătrânețile e greu. Când e bine, când e rău. Ca să mai fac treabă, să umblu, nu mai pot, dar când spun bine, e că nu mă doare nimic”. Secretul longevității ei este atât de inedit, încât la prima vedere pare incredibil. Sfatul ei, către cei tineri care pleacă din țară pentru un trai mai bun, acum la 100 de ani este o adevărată lecție de patriotism și bun simț. Iată ce spune un om, care s-a născut în perioada când România înflorea, despre exodul românilor după intrarea în UE: “N-ar trebui să plece. E rău că au plecat prin lume. S-au împrăștiat. Tineretul acesta s-a defăimat, nu mai este cum era. A fost sărăcie când eram și eu de vârsta lor, a fost greu de trăit, dar niciodată nu a fost dezmăț ca acum. Ce face tineretul ăsta acum, nu e bine maică”.
Povestea bătrânei din Iana care a atins centenarul este fabuloasă. Povestea ei de viață începe cu un episod crunt, cel al foametei de după război. Iată ce-și amintește bătrâna. “Aveam trei fete (n.r. cu una era însărcinată) și m-am dus în Oltenia cu toții (n.r. cu tot cu soț și copii), că aici se murea de foame. Am fost în Penița. Când am ajuns acolo, m-au întrebat: «De ce n-ai dat fetele pe geam la tren, de ce le-ai mai luat cu tine? La ce-ai mai venit cu ele?» Atât de rău mi-au picat vorbele acelea că am plecat și de acolo. Am ajuns în Cearâz (n.r numele unui sat). Am stat la conac, la o boieroaică. Acolo am și născut a treia oară. Fetele acestea (n.r. primii ei copii, care erau gemene) nu mergeau pe jos, ci de-a bușilea. Era Sf. Petru. Și cucoana a făcut colaci. M-am dus și eu acolo, la cuptor, și fetele mergeau și ele de-a bușilea într-acolo. Și una din ele, aceea care a murit mai târziu, s-a suit pe colaci, pe tava aia mare. Doame, a luat-o cucoana la bătaie. Și eu m-am supărat. Și i-am zis: “«Da, ce vrei cucoană, să o omori?!» Am luat fetele și m-am dus afară din ogradă și am luat fetele în brațe și am plâns acolo. Am stat acolo două-trei luni, prășitul și strânsul recoltei. La un moment dat ne-a scris tata: «Veniți, măi, acasă, că s-a făcut porumbul și la noi!» Că tata ne-a prășit și păpușoii noștri. Nici nu știm cum au răsărit. A scos cioclejul (n.r. partea de jos a porumbului) cu mâna, punea un grăunte în acea gaură de unde a scos cioclejul și așa a răsărit porumbul. Că nu avea cu ce ara. A făcut porumb cât aveam devoie de mâncare. Când am ajuns acasă am cules porumbul, pus din cioclej și am avut ce mânca”, a povestit Maria despre cel mai greu moment al vieții ei.
Nunta și războiul… Întâlnirea soțului cu fruntașul țărănist Iuliu Maniu
Maria Bâclea ne-a povestit că nu a avut o lună de miere. După ce s-a căsătorit, soțul ei a fost luat în armată și după aceea a fost la război. A ajuns în țară înapoi cu Iuliu Maniu: “M-am luat cu omul meu când aveam 17 ani. El avea 18 și ceva, mergea pe 19. La cununie a luat un an de la el și am pus la mine, că altfel nu se putea. După aceea el a plecat în armată (n.r. nunta a avut loc în 1941). Din armată a făcut trei luni de instrucție și după aceea a plecat în război. A venit acasă la un moment dat, în plin război. De fapt a fost trimis cu vaporul, cu Iuliu Maniu (n.r. președintele Partidului Național Țărănist, până la venirea rușilor) ca să aducă muniția și alimentele pentru armată. Și spunea că nu poate să vină să mă vadă că îl împușcă. Dar a reușit să vină de la Constanța în cele din urmă. Dar cum a ajuns acasă, s-a îmbolnăvit de tifos. Era pe la noi atuncea un tifos peste tot. S-a dus la Bârlad la spital și Dumnezeu l-a scăpat. După aceea a venit acasă. El pe urmă a rămas la munca câmpului. A făcut recoltă. A pus vie. Și am avut de toate”.
Secretul longevității bunicii Maria! A avut o viață tihnită în familie și a mâncat ce-a vrut, în special carne multă
Pentru a afla secretul longevității bunicii de la Iana, de 100 de ani, vă lăsăm să-l decriptați din povestea fabuloasă a vieții ei: “Eu am trăit bine cu omul meu. Nu ne-am certat, nu ne-am bătut. Am trăit așa cum se cuvine. Nu ne-am urât unul pe altul. Am trăit frățește. Am fost împreună la nunți, la petreceri. El a fost foarte condițional, foarte respectuos. Am trăit frumos și bine împreună. De asta am dus-o atât. Nu am avut mustrări, nu am avut supărări. Nu am avut nimic între noi decât dragoste și respect. El a avut apoi serviciu la pădure, a fost vănător, a venit aici cu oameni în casă, petreceam cu ei. Nu am avut certuri din cauza aceasta și mi-a luat tot timpul apărarea în fața lor, dacă spuneau ceva”, ne-a spus Maria. Cât despre diete fără carne care să-i prelungească viața, nimic. Doar munca este cea care te ține în viață: “Toată viața am mâncat carne, multă de tot. Au ajuns la un moment dat ca la copiii mei să nu le mai placă carnea, atât de mult au mâncat. Noi nu prea am ținut posturi încontinuu. Ce, era să se strice carnea pe culme?”.
Despre comuniști și răutățile regimului. Povestea butoaielor îngropate
OPINIE… Bunica Marie are o pensie mică. În jur de 1200 de lei cu tot , cu tot de cea de veteran pe care o are datorită soțului ei. Aceasta ne poveșteste despre ce a însemnat comunismul pentru ea: “Comuniștii nu a fost rău. Au fost atunci l-a început, când ne-au luat pământurile și lucrurile din casă. Până și butoaiele din beci ni le-au luat, așa de răi erau. Aveam vii frumoase și lucrate. Aveam un butoi mare de tot de 80 de deca (n.r. 800 litri) într-o șură și două butoaie mai mici în față, îngropate, de 60 de deca. Când au venit comuniștii la noi s-au dus direct acolo unde erau îngropate. Am fost pârâți, că altfel nu aveau de unde să știe”.
Articole pozitive!!
Respect!!
La mulţi ani! 🙂