VIDEO | Agățat de gâtul mamei, David implora: “Nu vreau să mor!” La înmormântarea sa și pietrele au plâns

PREA DEVREME… Pe o vreme rece și întunecată, David, elevul din clasa a XII-a A de la Liceul Mihail Kogălniceanu din Vaslui, a fost condus pe ultimul drum. Adolescentul a pierdut lupta cu viața, după ce o boală rară și nemiloasă l-a răpus. A murit cu regretul că nu și-a făcut majoratul, deși pe 11 august împlinise 18 ani. Era în Italia, la o clinică din Torino și nu s-a putut vedea cu colegii lui. Tatăl său ne-a povestit cu lacrimi în ochi, că înainte să-și dea ultima suflare se agăța cu brațele de gâtul mamei și o ruga să nu-l lase să moară, dar Dumnezeu a avut alte planuri cu el. A murit în sunet de colinde, acasă, cu o seară înainte de Ajunul Crăciunului, după ce cel mai bun oncolog din Torino, un român stabilit în Italia, a încercat toate tratamentele revoluționare. Cazul lui David a stârnit empatia tuturor medicilor din Italia, și evoluția bolii era discutată la toate congresele din această țară. Tatăl său, cu lacrimi în ochi, ne spune ce a pățit în România și cum și-au bătut joc de copil și de ei ca familie, cei din sistemul medical românesc. Acesta crede că în România i s-a greșit prima intervenție, care a accelerat boala. În curtea bisercii unde s-au strâs colegii săi de clasă, profesoara sa de engleză stătea retrasă sub un brăduț. În liniște, îl plângea pe David, elevul cu care a fost mereu la olimpiade. Colegii s-au adunat în pâlcuri mici, tăcuți, îmbrăcați în negru, așteptând să înceapă slujba de înmormântare. A venit și părintele Ignatie, episcopul Hușilor, să spună o rugăciune. A fost însoțit de zeci de preoți, care au poposit și ei la căpătâiul lui David, spunând o rugăciune. Rudele copilului plângeau pe ascuns, arătând suferința lor. David le era drag tare. “A fost un copil excepțional. O frumusețe de copil. Stau lângă sora mea să nu se prăbușească, dar ies și plâng pe unde apuc. Nu vreau să o fac în fața ei, să o agit și mai tare”, a spus un unchi de-al său.

Tatăl lui David ne-a vorbit de ultima dorință a lui David. Cu lacrimi în ochi, ne-a spus că puiul lui își dorea să trăiască, mai mult ca oricine. Iată ce ne-a spus când l-am întrebat acest lucru: “Să trăiască! (de aici tatăl a început să plângă tare-n.r) Se agăța de gâtul mamei și zicea <<Nu vreau să mor!!>> dorința lui era să-și facă majoratul, că pe 11 august a împlinit anii, să-și facă majoratul cu prietenii, dar nu a mai putut! Nu a mai rezistat. De atunci e numai la pat. Acum a luat Sfânta Împărtășanie și după aia, la vreo 3 ore, a decedat ( n.r. seara, înainte de Ajunul Crăciunului)! Am făcut totul ca părinți, dacă nu încercam, aveam un regret în sufletul nostru, că puteam rezolva și nu am vrut. Peste tot am fost și am făcut tot ce am putut și am cerut ajutorul la toți! Vreau să vă zic un lucru: se zice să nu vă așteptați la străinii să vă ajute, dar nu este adevărat! Străinii ne-au ajutat mai mult, față de cei de la noi, din sistemul de sănătate din România, care nu ne-au ajutat cu nimic! Nu pot să mai spun nimic: mai mult rău ne-au făcut. Nu ne-au dat investigațiile ca să-l ducem la medici în străinătate. Nu pot să mai spun, ca părinte, nimic. Îmi spun mie că mai mult nu s-a putut face, ca să mă liniștesc”. 

O poveste cutremurătoare despre voința lui David de a lupta cu tumoarea sa

Tatăl lui David ne-a povestit despre fiul său, dar și cum au luptat ei cu toată familia să-l salveze. “David, fiul nostru, a fost foarte puternic. Eu, ca tată, vă pot spune că el a fost conștient de povara pe care o duce. Fiind un băiat foarte ambițios, a luptat. De mic, de la școala generală, a învățat, a avut un comportament civilizat, ținea foarte mult la colegii lui, nu îți permitea să-i jignești un coleg! El era întodeauna primul care acționa în sensul bun al cuvântului, fără să jignească pe nimeni.El, cum să vă spun, de mic a căutat să fie unul dintre factorii decisivi dintr-un colectiv al lui, dar când a crescut mai mare, a apărut o boală nemiloasă. L-am căutat la Iași (n.r. l-am dus la medici să-l diagnosticheze), am fost, i-am făcut investigații, unde au mai fost și niște greșeli, asta este, nu putem să spunem. A învățat engleză la o doamnă profesoară foarte bună, doamna Lupu, care l-a pregătit si acest lucru l-a ajutat în spital, în străinătate. Dl. doctor din Torino, Asaftei Sebastian, medic român din Rădăuți, care este stabilit cu familia acolo, la Torino. El mi l-a luat pe copil și a făcut toate investigațiile posibile, ca să vadă despre ce este vorba și să poată să-l salveze. I-a mers foarte bine un an de zile tratamentul, absolut tot i-a mers bine. După un an i-am făcut și protonoterapie, care era superioară chirurgiei, dar medicul a zis că nu poate să-l opereze deoarece boala pe care o avea el, sarcomul (o tumoră malignă care apare la oase sau în țesutul de legătură), este foarte rară, doar vreo 500 de cazuri în toată lumea și medicul lucra la Spitalul din Torino, “Regina Margherita”, colaborează și cu specialisti din America, iar în toată Italia s-a discut de acest caz al lui David. S-a pus foartă multă speranță pe tratament și pentru că medicina avansează, am zis că o să fie o salvare, iar domnul doctor îl iubea ca pe propriul lui copil. Spunea rezidenților să vorbească cu David în engleză, pentru că știe foarte bine limba, că e român de-al lui și, plus de asta, este moldovean de-al lui. Domnul doctor Asaftei, înainte de a fi cu David, a luat cinci copii din Ucraina, care erau la Spitalul “Sf. Maria” de la Iași. După ce au terminat cu David protonoterapia, i-a dus și pe cei cinci copii în Ucraina, salvați de domnul doctor, acasă la ei. Vă dați seama ce suflet are! Asta era luna mai. Urma să facem un control la sfârșitul lunii iulie, iar la control s-a văzut că au apărut durerile. Pe 21 iulie am plecat la spitalul din Italia, i-am făcut control cu tomograful și s-a văzut că sarcomul a recidivat! Este o boală foarte, foarte agresivă, dl. doctor a căutat ultimul tratament scos pe piață în America, în primăvara acestui an, 2024. Dar nu s-a mai putut face nimic, doctorul spunând că trebuie să oprim tratamentul, fiindcă copilul poate să moară. Medicul ne-a spus clar că nu există alt tratament! Ne-a spus că dacă mai erau și 5% șanse, se agața de ele. Dar nu s-a mai putut face nimic. Ne-a explicat, noi am înțeles…” 

Părintele Chirvasă ne-a spus că moartea lui David nu e ca urmare a păcatelor din familia sa, ci a dezordinii din lumea care aduce boală și suferință

Părintele protopop Adrian Chirvasă a ținut slujba de înmormântare. Acesta a fost sprijinul familiei care a traversat această grea perioadă. Acesta ne-a povestit că moartea lui David nu a fost voința Domnului, iar boala sa a venit nu că familia avea păcate sau adolescentul, ci totul e ca urmare a dezordinii din lume, care aduce suferință și boală: “Da, în primul rând, în situații ca acestea, este foarte greu să vorbești, mai ales că în situația respectivă este familia de față, este prezentă și trăiește drama aceasta în modul acesta cel mai profund: mama, tata, frați, surori. Dar, cu toate acestea, trebuie să spunem ceva pentru că vedem cât de mult contează cuvântul pentru noi. Într-adevăr, după planurile noastre, omul trebuie să plece din lumea aceasta când are ani mai mulți, nu așa de tânăr, cum este David la vârsta de 18 ani. David, despre care auzim peste tot în jur ca fiind un tânăr fără vicii, un tânăr foarte cuminte, care a participat la Olimpiada de limbă engleză, un tânăr deci studios, dar iată că din nefericire, trăim în lumea aceasta, care nu este raiul, deci găsim și bun și rău, frumos și urât și lucruri grele, însă cu toate acestea vedem că suntem în sărbătoarea mare a Nașterii Domnului Iisus Hristos. Exact în acest sens trebuie să ne gândim. Să ne gândim la faptul că Iisus Hristos vine din Cer ca să ne ia la cer pe noi, chiar dacă nouă ni se pare că sunt lucruri care nu sunt după calculul nostru, dar trebuie să-l vedem pe Hristos, cel care vine să ne ofere doar binele. În rest, rămâne drama foarte mare, foarte mare pentru părinți, să-și ducă copilul spre mormânt. Însă, cu credință în Dumnezeu și să ne gândim la faptul că nu Dumnezeu vrea ca omul să sufere în felul acesta. Lucrurile acestea nu vin de la Domnul, ci vin din cauza dezordinii din lume, care aduce boală, suferință, necaz. Nu vin lucrurile acestea nici ca urmare a unor fapte din viața omului în mod așa special, ci în general acestea sunt ca urmare a dezordinii lumii din toate punctele de vedere. Dezordinea aceasta aduce suferință, boală, iar în felul acesta suntem martori la asemenea dramă. Suntem alături de familie și îl rugăm pe Dumnezeu să-i mângâie cum știe El mai bine”. Familia ne-a povestit despre implicarea preotului în acest caz. “Vreau să vă spun că părintele Chirvase a fost de mare, mare ajutor! M-a ajutat enorm! Când am venit și i-am spus de cazul lui David, dânsul de la început m-a bătut pe umăr și mi-a zis: <<O să te ajutăm, o să vedem, vom vedea orice modalitate ca să fim alături de familie>>. Și într-adevăr, acest preot are menirea să ajute, este un om deosebit, este un părinte autentic, cum se spune”, a spus tatăl lui David, plin de lacrimi.

Profesorului Cătălin Ignat nu-i vine să creadă că David a murit. “Noi l-am înscris la Bacalaureat, pentru că speram să se facă bine”

TULBURAT.. .Directorul Liceului “Mihail Kogălniceanu”, prof. Cătălin Ignat, a fost uimit de vestea trecerii la cele veșnice a lui David, pentru că îl înscrisese la BAC și spera să se facă bine: “Îmi este foarte greu să vorbesc despre David acum, când nu mai este. David mi-a fost elev, era la a XII-a A și, deși știam că se confruntă cu probleme de sănătate, speram să primesc până la urmă o veste bună. Știu că în ultima perioadă nu mai venea la școală, plecase în Italia pentru că mama lui lucra acolo, avea asigurare medicală și încercau să îl trateze acolo. Ținea legătura cu profesorii și intra online atunci când putea, când starea îi permitea. A reușit să intre la profilul Matematică-Informatică, deci învăța bine. Era un copil bun, un copil cuminte. Noi îl înscrisesem la Bacalaureat pentru că speram să se facă bine. Din păcate, s-a stins mult prea devreme. Dumnezeu să-l odihnească în pace și multă putere familiei!”, a transmis prof. Cătălin Ignat, directorul Liceului “Mihail Kogălniceanu” Vaslui.

Diriginta lui David: “chiar în vara dinaintea sfârșitului anului școlar, rămânea optimist, cu un zâmbet pe buze și o atitudine pozitivă față de viață”

MESAJUL DIRIGINTEI…Și profesoara Daniela Bighiu, diriginta lui David, a transmis un mesaj. Aceasta a spus că și-l va aminti mereu cu zâmbetul pe buze și cu o atitudine pozitivă față de viață: “Cu mare tristețe am aflat despre pierderea elevului nostru, un suflet extraordinar și un tânăr dedicat, care ne-a părăsit mult prea devreme. Era un copil cu un caracter deosebit, mereu gata să își ajute colegii și să aducă un strop de bunătate în jurul lui. Pe lângă pasiunea și talentul său pentru limba engleză, s-a distins și la materiile reale, arătând interes pentru învățătura din domenii precum matematica, informatica și fizica. Suferința prin care a trecut l-a maturizat și, chiar în vara dinaintea sfârșitului anului școlar, rămânea optimist, cu un zâmbet pe buze și o atitudine pozitivă față de viață. Ne va lipsi și va rămâne în inimile noastre ca un elev deosebit și un prieten devotat pentru colegi. Suntem alături de familia sa în aceste momente dificile și le dorim puterea de a depăși această pierdere”, a transmis prof. Daniela Bighiu, diriginta lui David.

“Un adevărat înger ai fost și pe pământ, David. Odihnește-te în pace, suflet bun și curat!”

MESAJELE COLEGILOR…”Te iubesc și te voi iubi mereu, scumpul meu frate! Mi-ai lăsat un gol imens în inimă… Dumnezeu să te ierte! Ai fost un copil minunat, ai lăsat multă durere în urma ta”, a transmis Ramona, sora lui David. În spațiul online, au apărut sute de comentarii de la cei care l-au îndrăgit pe David, dar și de la persoane care nu l-au cunoscut. Iată câteva dintre acestea: “Un adevărat înger ai fost și pe pământ, David, ți-ai făcut familia împlinită. Odihnește-te în pace, suflet bun și curat!”; „Dumnezeu să-l ierte! Condoleanțe familiei, nu-i nimic mai trist decât să-ți pierzi un copil. Dumnezeu să vă dea putere!”; „Ooo, Doamne! Ce păcat! Fără cuvinte! Îngerii să-l așeze la drepta lor și bunul Dumnezeu să-l ierte! Domnul să vă dea multă putere!”; “Înmărmurită de durere, lacrimi fără să vreau necontenit au venit, nu îl cunosc, era un tânăr, sunt mamă și înțeleg, sau poate cred că pot înțelege durerea familiei! Suntem prea mici, deși mulți am putea schimba ceva. Nu am cuvinte! Dumnezeu să-l odihnească în pace la dreapta Sa, să le dea putere părinților să treacă peste imensă pierdere! Durerea va rămâne mereu în suflet! Sincere condoleanțe familiei mult prea îndurerată!”.