VIDEO | AFACERE DE SUCCES | Raiul castraveților din România este pe Valea Prutului. Ferma de la Vetrișoaia, organizată după un model nemțesc

IMPRESIONANT… O știre pusă pe rețelele de socializare de un vloger amator a bulversat pe toată lumea. În filmulețul postat, acesta arăta un munte de castraveți și spunea că fermierii de pe Valea Prutului sunt nevoiți să-și arunce marfa la gunoi pentru că nu există desfacere. Vlogerul amator și-a atins ținta, filmulețul său a făcut peste 100.000 de vizualizări. Numai că, realitatea este alta. În acel peisaj sumbru, așa cum l-a prezentat acel individ, reporterii Vremea Nouă au descoperit un mic rai – ferma de castraveți de la Vetrișoaia, întinsă pe 22 de hectare, care deservește cu castraveți toată industria de conserve din România. Și în loc de fermieri care-și aruncă marfa, am găsit poate cel mai ingenios și profitabil bussines făcut la noi în Vaslui de o companie româno-germană. Cum Jocurile Olimpice sunt în plină desfășurare și clasamentele ori statisticile au o importanță aparte să spunem, păstrând spritul competiției, că la Vetrișoaia este cel de-al doilea cel mai mare producător de castraveți din România, iar producția sa deservește exclusiv toate fabricile de conserve de legume din țară. Cele peste 2.200 de tone de castraveți ajung în mare parte, la cea mai mare fabrică de conserve din România, la Râureni (județul Vâlcea), unde castraveții murați și cei la oțet, în procent de 100%, sunt făcuți cu “marfă” de la Vetrișoaia. Și Comtec Tecuci cumpără, exclusiv de la Vetrișoaia, 500 de tone de castraveți. La această fermă lucrează 150 de zilieri pe zi, plătiți cu 180 de lei zilnic și culeg castraveții precum în Germania, așezați pe un flayer, unde nu cară, ci doar pun castraveții pe bandă. Cât privește acel incident cu castraveții aruncați pe câmp (cam două remorci), explicația vine de la administratorul firmei, Monica Filipescu: “Am avut un vârf de producție, pe care nu l-am anticipat și din acest motiv nu am avut nici desfacere și nici capacitatea de a culege acel surplus. Astfel au rămas niște rânduri neculese și a generat acea cantitate de castraveți bătrâni (mari și cu culoare gălbuie) pe care ați văzut-o pe un câmp. Am încercat să le dăm la animalele gospodarilor din zonă sau la fermieri, dar nu am reușit să livrăm toată cantitatea. Unii fermieri ne-au cerut castraveții pentru a le folosi ca îngrășământ natural pentru culturile lor”.

Vasluiul este codaș la mulți indicatori economici după care se poate calcula nivelul de trai, însă sunt domenii la care excelăm. Vremea Nouă a prezentat în edițiile sale oameni de afaceri care au dezvoltat bussines-uri mari în județ, cum ar fi cele din industria alimentară. La vinuri, grație investițiilor făcute de Constantin Duluțe, am ajuns să fim cunoscuți în toată Europa cu Zghihara de Averești și Busuioaca de Huși. Vascar este de acum un brand consacrat nu numai pe piața din România, dar a pătruns adânc și peste ocean în America de Nord. Abatoarele de pui duduie în județ, iar producătorul de pui Morandi este un inovator în acest sens, produsele sale ajungând pe rafturile hipermarketurilor cu pretenții din țară. La un moment dat eram lideri de piață la producția de ouă, cu peste 4 milioane de bucăți pe zi și știm cu toții ce a însemnat la un moment dat grupul de firme ale lui Porumboiu care lucrau peste 40.000 de hectare de teren în județ. Dar iată că acum atingem noi orizonturi și la producția de castraveți. La Vetrișoaia, pe Valea Prutului există o companie de elită care reușește să devină lider pe piața castraveților folosiți în industria românească de conserve de legume. Pe 22 de hectare aceasta produce în medie anual cam 2.200 de tone de castraveți. Practic tot ce se îmbuteliază în România este produs la Vetrișoaia. Marfa de pe Valea Prutului ajunge la fabricile de conserve de legume din Râurieni, Comtex Tecuci sau la București la Mama Nina. Despre această plantație uriașă de castraveți ne vorbește Monica Filipescu, de la compania Garplusagro Vetrișoaia. Ferma acesteia ne aduce aminte de vremurile de mult apuse din timpul comunismului. “Am început să cultivăm castraveți din 2022. Prima dată am avut doar șase hectare. Firma noastră a avut o comandă în Germania și de aici a plecat totul. Habar nu aveam ce înseamnă o cultură de castraveți, dar am învățat din mers. Acum producem castraveți pentru industrie, doar pentru țara noastră. 95% din producție o livrăm în România la cei mai importanți producători de conserve de legume, cum sunt cei de la Râureni din Vâlcea, Comtec de la Tecuci sau Mama Nina din București (n.r. SC Fix Co Prod Food SRL). Restul în Republica Moldova. În 2023 am avut 22 de hectare plantate cu castraveți, iar anul acesta doar 20. Cultura pare simplă, dar este destul de complicată. Semănăm semințele cu semănătoarea. Punem într-o gaură 2-3 semințe aduse de la un producător din Olanda. În total pe un hectar ies cam 45.000 de plante. Tot în aceleași găuri, la plantat, punem un îngrășământ complex. Temperatura optimă pentru plantat este atunci când în sol sunt 17-18 grade Celsius și corespunde ca perioadă, sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai. Pentru a câștiga câteva zile în plus la semănat, punem folia neagră înainte pe rând și astfel pământul se încălzește mai repede”, își începe povestea adminsitratorul acestei firme.

Pe cele 22 de hectare plantate cu castraveți lucrează o armată de zilieri, circa 150 de oameni pe zi

Să cultivi 22 de hectare de castraveți nu-i o glumă, mai ales că vorbim de producții mari la hectar, de circa 80 -120 de tone pe an: “Începem să culegem după 30 de zile de la plantat și folosim un dispozitiv special. Noi îl numim flayer și seamănă mult cu un avion. Practic acest dispozitiv are două aripi mari de o parte și de alta, lungi cam cât lățimea de la șase rânduri de castraveți. La început pe aripi stau pe burtă șase culegători pe o parte, șase pe cealaltă parte, în total 12. Când planta ajunge la maturitate, culegătorii stau 12 pe o aripă, 12 pe cealaltă, astfel avem doi culegători pe rând. La noi oamenii care muncesc nu cară castraveții cu spatele. Au în față o bandă, ei doar culeg și pun pe acel transportor. Astfel, oamenii stau la umbră, nu cară, iar la capătul rândului iau o pauză de câteva minute. De pe bandă castraveții se varsă direct în remorcă unde avem niște boxpaleți. Restul operațiunii se petrece la fermă, unde avem un selector, care alege castraveții pe calibre. În industrie sunt acceptați castraveți de trei tipuri, care au lungime astfel: calibrul I, între 3 – 6 cm, calibrul II, între 9-12 cm și calibrul III, între 10 – 15 centimetri. După ce sunt selectați ducem castraveții în niște celule de frig unde-i pregătim pentru transport. În aceste celule, castravetele ajunge la o temperatură optimă de transport de 4 grade Celsius. În total, pe plantația noastră de castraveți folosim de când începem culesul cam 150 de zilieri pe zi, fiindcă producțiile de castraveți sunt mari. Un hectar cu castraveți, bine îngrijit și hrănit produce între 80-120 de tone pe un ciclu de cultură și îi culegem de 45 de ori. Dar pentru aceste producții trebuie să-i hrănești, sa le dai apă și să-i culegi des”, mai spune gazda noastră.

Ferma de castraveți de la Vetrișoaia, un exemplu că prin muncă se poate și la noi

Secretul acestei afaceri stă în muncă, dar și în aplicarea unor tehnologii nu sofisticate, dar destul de noi. Iată cum se obține acele producții incredibil de mari, în ferma de castraveți de la Vetrișoaia: “Noi facem analize la sol și ne facem un plan cu ce îngrășăminte folosim. De obicei culturile de castraveți au nevoie de potasiu, azot, fosfor, calciu și alte minerale. Și că am ajuns la acest nutrient, să spunem că pentru a fi crocant, castravetele are nevoie de mult calciu. Iată că v-am spus și un secret al branșei noastre. De asemenea, se mai folosește un mix de îngrășăminte specifice legumelor. Ca insecticide folosim ceva bio, pentru că trebuie să avem grijă ca producția noastră să fie cât mai naturală. Și acum o să vă mai livrăm încă un secret de-al nostru. Pentru păianjenul roșu noi folosim uleiul de rapiță. Combate perfect acest păianjen. Mai folosim ulei de scorțișoară pentru afide, practic acestea fug de la miros. Sigur, acum când povestim totul pare ușor. Dar să știți că a fost greu, mai ales că noi am învățat totul despre cultura de castraveți din mers”, a mai spus Monica Filip.

“Nu facem trafic cu forță de muncă. Specializăm localnici care ajung la venituri de 4.500 de lei pe lună”

CONDIȚII.. .Important în această afacere este un personal stabil. Cum compania lucrează intensiv doar patru luni pe ani, ei au nevoie de 150 de oameni pe zi în această perioadă, care să revină la muncă în fiecare an. Iată ce spune administratorul firmei Garplusagro: “Este foarte important în afacerea noastră să avem un personal stabil. Adică, an de an acești zilieri trebuie să se întoarcă, fiindcă specializarea lor se face foarte greu. Vorbim de o simbioză între culegători și tractoristul care trage acel flayer. Noi îi plătim decent pe zilierii noștri. Pentru opt ore de muncă pe zi, îi retribuim cu 180 de lei. La noi, un zilier lucrează în medie pe lună, în sezon, cam 25 de zile. Astfel, ei obțin venituri de 4.500 de lei și noi spunem că plătim bine, mai ales că marfa noastră pleacă numai în România și nu la export. De când am venit aici, la Vetrișoaia, încercăm să ne păstrăm oamenii și milităm pentru loialitate. Măsurăm loialitatea unui zilier, dacă anul care vine se întoarce tot la noi. Și să știți că am reușit în trei ani acest lucru. Nu vrem să facem trafic de forță de muncă. Nu vrem asiatici pe câmpurile noastre și nici din alte județe. Prin felul cum plătim, prin condițiile pe care le asigurăm zilierilor noștri, vrem să creștem aici local cu comunitățile noastre. Chiar dacă lucrăm doar patru luni pe an, de la sfârșitul lui aprilie, până la început de octombrie, noi oferim condiții zilierilor noștri. Îi aducem cu autobuzul și atunci când unul lipșeste, el poate trimite pe cineva care să-i țină locul. Dacă atunci când am început recrutam oameni începând cu comuna Dimitrie Cantemir și ajungeam la Fălciu, acum ne-am stabilizat pe oameni din Vetrișoaia, Berezeni și un sat din Fălciu, Bogdănești”.