REVOLUTIA INVIZIBILÃ DE LA VASLUI…Astãzi se împlinesc 20 de ani de la “marea” Revolutie de la Vaslui. Colonelul (r) Constantin Carabinã, care, prin functia ocupatã în cadrul armatei la acea vreme, a fost prezent în mijlocul evenimentelor, povesteste cum au fãcut vasluienii revolutie în data de 22 decembrie, numai dupã ce au stiut sigur cã dictatorul a cãzut! “La Vaslui nu a fost revolutie. Armata a colaborat foarte bine cu civilii, cu militia si cu securitatea. Oamenii au iesit din case abia dupã ce au aflat cã a cãzut Ceausescu. Din pãcate, tot ce s-a petrecut în România, acum 20 de de ani, nu a fost o revolutie, ci o loviturã de stat despre care stiam de mai multã vreme. Dacã pe Ceausescu nu-l trãda Securitatea, regimul comunist nu ar mai fi cãzut atunci“, spune, colonelul (r) Constantin Carabinã.
Colonelul (r) Constantin Carabinã, care a participat activ la evenimentele din 1989, fiind seful PTAP (Pregãtirea Tineterului pentru Apãrarea Patriei) este de pãrere cã la Vaslui nu a fost revolutie! Totul s-a derulat pasnic: armata a colaborat cu cetãtenii, care s-au încumetat sã iasã din casã si sã se adune în Piata Civicã abia la mijlocul zilei de 22 decembrie, dupã ce s-a aflat cã dictatorul a cãzut, a colaborat cu militia si cu securitatea care au predat armele fãrã comentarii. În opinia colonelului Carabinã, singurii cetãteni care ar putea fi considerati revolutionari sunt aceia care, în ziua de 22, alcãtuind un grup de 20 – 30 de persoane, la ora 11,30 dimineata au “luat cu asalt” clãdirea Consiliului Judetean de Partid, actualul Palat Administrativ. Nici acest asalt nu a fost însã unul riscant, fiindcã armata le-a dat voie, chiar cu amabilitate, sã intre în clãdire. La acel moment, se stia deja, în întreaga tarã, cã “armata e cu noi”. Ce-au rezolvat vasluienii, odatã intrati? S-au dus glont la primul secretar al judetului si i-au spus sã-si dea demisia. Apoi au început sã punã bazele Frontului Salvãrii Nationale. Între timp, vestea cã dictatorul, tiranul si dusmanul poporului nu mai reprezintã niciun pericol, fiindcã a cãzut, s-a împrãstiat în toate colturile si Piata Civicã s-a umplut de vasluieni, dornici sã-si manifeste bucuria cã sunt liberi, dornici sã strige în gura mare ce credeau despre regimul comunist si ce nu aveau înainte curajul sã spunã, de frica represaliilor securitãtii. La un moment dat, spune colonelul Carabinã, cineva a spus cã avioane rusesti survoleazã spatiul aerian din zona Vasluiului. În piatã s-a lãsat o liniste de gheatã si, încetul cu încetul, vasluienii au zbughit-o care-ncotro. Cam asta a fost, în linii mari, revolutia de la Vaslui. În timp ce la Timisoara tinerii ieseau si mureau în stradã încã din data de 16 decembrie, vasluienii au iesit în stradã abia dupã ce au stiut de la televizor cã s-a terminat cu dictatura. Si nici atunci nu le venea sã creadã. Nimic de condamnat, în fond. Fiecare s-a gândit la viata si familia lui si a preferat sã stea acasã, gândindu-se cu teamã la ce va fi. Ceea ce ridicã semne de întrebare este însã cã la Vaslui sunt o groazã de revolutionari care s-au zbãtut sã obtinã certificatul de revolutionar si care primesc bani pentru cã au fãcut revolutie dupã ce a cãzut Ceausescu! Si mai spun cã si atunci nu mai puteau de fricã, dar, totusi, i-au dat înainte! Într-adevãr, un act curaj pur. Nimeni nu poate contesta starea de spirit, trãirile vasluienilor care au avut curaj sã iasã în centru în ziua de 22 decembrie. Teama a existat. Incertul era încã prezent. Da, se spune la televizor cã “a cãzut”, dar, dacã, totusi, va reveni? În asta constã de fapt curajul vasluienilor, atâta cât a fost el. Au iesit, desi aveau în inimã nesiguranta si îndoiala. Totusi, dacã si la Vaslui a fost Revolutie, atunci, la Timisoara, ce-a mai fost?
“Stiam cã se va încerca o loviturã de stat”
Colonelul (r) Constantin Carabinã spune cã armata stia de câteva luni cã se va încerca o loviturã de stat. În liniste si pe ascuns, se fãceau toate pregãtirile: unitãtile militare erau dotate cu munitie, militarilor li se spunea sã fie pregãtiti, fiindcã se va avea loc un atac dinafarã. “Stiam cã, undeva, în jurul datei de 15 decembrie, într-un oras mare, Iasi sau Timisoara, în orice caz, un oras universitar, va fi declansatã o actiune de protest. S-a întâmplat la Timisoara pe 16 decembrie. Cred cã cele mai grele momente le-au trãit ofiterii de la gãrzile patriotice. În lunile trecute, secretarul general al PCR Olteanu, a venit în Moldova si s-a întâlnit cu sefii gãrzilor patriotice din fiecare municipiu resedintã de judet, discutând despre modalitãtile de represiune împotriva celor care vor ataca institutiile statului – documentul care cuprinde aceste chestiune existã si este clasificat, iar eu, ca ofiter al Armatei Române, nu-mi pot permite sã vorbesc despre el. Ceea ce pot sã spun, însã, este cã armata nu a tras în oameni. Asta este o minciunã”. Dupã ce focul Revolutiei s-a linistit, dictatorii au fost asasinati, FSN-ul a fost stabilit si si-a intrat în drepturi, din data de 27 decembrie, timp de trei luni, colonelul vasluian a fost delegat sã se ocupe cu dezactivarea sistemului de securitate din tot judetul. România îsi începuse o nouã istorie… Colonelul (r) Carabinã spune cã marile puteri au dorit cãderea lui Ceausescu, din cauzã cã România devenise independentã din punct de vedere economic: avea resurse, fabrica de toate, exporta foarte mult, ba chiar împrumuta bani grei altor tãri. Cum Ceausescu nu era un om de înteles, adicã nu vroia sã renunte la aceastã independentã economicã pe cale pasnicã, a fost nevoie sã se recurgã la acte de violentã pentru înlãturarea lui. S-a reusit, iar România a ajuns cum se vede: o pradã pentru strãini, în cârdãsie cu românii care o conduc. “Greseala lui Ceausescu a fost cã ne-a tinut prea încorsetati. În rest, România era o fortã economicã. Din acest motiv, devenise incomodã”, mai spune colonelul.
La Vaslui nu exista jurnalul actiunilor de lupta, care sa faca dovada ca exista si revolutionari
“Pânã a nu se afla cã dictatorul a cãzut, lumea era speriatã. Toti vorbeau în soaptã, se fereau, nu prea ieseau…noaptea nu era tipenie de om prin oras. Când s-a aflat de la televizor cã dictatorul a cãzut, oamenii au iesit în Piata Civicã. La Vaslui nici nu ar trebui sã se vorbeascã despre Revolutie. Doar grupul restrâns de 20 – 30 de persoane care au cerut sã intre în clãdirea Consiliului Judetean de Partid ar putea fi considerat revolutionar, chiar dacã acest lucru s-a petrecut tocmai în dimineata zilei de 22 decembrie. Armata a fraternizat cu cetãtenii. Militarii din Garnizoana Vaslui au colaborat cu ei, cu militia, cu Securitatea. Eu am fost desemnat sã mã ocup de acest sector. M-am dus la militie, le-am cerut sã predea armele, totul s-a petrecut fãrã probleme. M-am dus si la Negresti si am preluat armele. Tin neapãrat sã mentionez devotamentul plutonierilor majori Dãnutã Molocea si Dãnut Ciritel de la Securitate, fiindcã, la solicitarea mea, de a nu permite nimãnui accesul în încãperea unde era cifrul statului, chiar cu pretul vietii, au executat întocmai ordinul! Le-am spus chiar sã tragã, dacã era cazul. Acolo era cifrul statului! Multi m-au mai întrebat, de-a lungul timpului, de ce nu am vrut sã eliberez celor care au dorit, certificate de revolutionari. Nu am fãcut asta pentru cã nu existã documente, mãrturii, din care sã reiasã cã au participat la Revolutie. Nu existã un jurnal al actiunilor de luptã. Poate colonelul Mihai Focsa stie de ce…De asemenea, am refuzat sã primesc titlul de revolutionar. Eu mi-am fãcut datoria, ca ofiter al Armatei Române”, a declarat colonelul (r) Constantin Carabinã.
