LUMINI SI UMBRE Si-a fãcut un destin din a cânta jazz pentru oameni putini si loiali muzicii sale. În sãli adesea mici, în care scena este atât de aproape de public, încât emotia artistilor pare una si aceeasi cu a celor din salã, ea, Maria Rãducanu, îsi cântã piesele cu pasiunea unui copil care este lãsat sã facã ce vrea, cum vrea, ce-i place! Vocea si uluitoarea sa dãruire artisticã i-au impresionat pe oameni celebri precum John Zorn, saxofonist si compozitor sau Johnny Rãducanu. Numele ei a devenit unul greu în lumea celor care aleg o muzicã un pic altfel… Si poate cã husenii s-ar mândri dacã ar sti cã aceastã artistã desãvârsitã, în urmã cu mai bine de 40 de ani, s-a nãscut aici, în “orasul dintre vii”.
DESTIN “M-am nãscut în urmã cu multi ani, la Husi, în judetul Vaslui. Am cântat de foarte micã, la patru ani mergeam cu educatoarele de la gradinitã în mici <<turnee>> prin celelalte grãdinite din oras. De la opt ani am început sã fac vioarã, cu tatãl meu, profesor de muzicã. Îmi pare rãu cã am abandonat asta. Pe de altã parte, nimic nu sunã mai minunat ca o voce umanã. Mama mea cânta foarte frumos, si-mi amintesc cu ochii umezi de lacrimi <<concertele>> de acasã, iarna, lângã sobã, la lumina lumânarii, eu cu chitara si vocea, tata cu vioara si mama cu vocea, cântând romante…Am studiat apoi filologia la Iasi si Bucuresti. Eram printre studentii foarte talentati si rebeli, nu-mi plãcea sã merg decât la cursurile anumitor profesori, la anumite specialitãti. Ca activitate (aparent) secundarã scolii, de la 12 pânã la 24 de ani am participat la tot felul de concursuri si festivaluri de muzicã tânãrã si jazz (îmi cântam propriile compozitii acompaniindu-mã singurã la chitarã). M-am oprit din cântat când a devenit prioritarã câstigarea vietii tinerei mele familii (fiica mea Ana mi-a fãcut onoarea de a veni pe lume în 1992). Mari, imposibil de mari erau si astãzi sunt si mai si chiriile din Bucuresti. Consider providentialã hotãrârea mea, la începutul anului 2000, de a face din cântat o meserie. Ceea ce, pe undeva, însemna cã recunosteam în sfârsit muzica drept vocatie si decideam sã o tratez ca atare. E mare lucru sã nu te consideri de la început artist, sã treci prin diverse etape, cãutãri, experiente. Nimic nu mã întristeazã mai mult la un om decât certitudinile <<pe tavã>>. Cu atât mai tristi îmi par tinerii <<artisti>> de azi, pe modelul american, foarte siguri pe ei, cu convingeri bãtrânesti si plicticos de fixe. Mã aflu, asadar, în al nouãlea an de <<carierã>> muzicalã”, îi declara lui Marius Manta, Maria Rãducanu. Iatã cât de bizar si de coplesitor pare destinul unui artist neconventional, povestit chiar de el, într-o formã personalã si sincerã.
Casa copilãrirei, înstrãinatã în mod dubios!
CA LA NOI! Maria a plecat demult din Husi, iar casa copilãriei sale se aflã si astãzi pe strada General Teleman. Povestea acestui imobil însã, vine parcã sã dovedeascã într-un mod nefericit, faptul cã „viata unui artist, fãrã accente dramatice, ar fi mult mai putin interesantã”. Maria Rãducanu s-a nãscut într-o locuintã nationalizatã, care, înainte de a ajunge în proprietatea statului, apartinuse unei familii înstãrite de evrei, Faerstein. Aceasta era familia lui Iosif B. Faerstein, nimeni altul decât reputatul traducãtor si publicist Anton Celaru (pseudonimul sãu). În 2004, Primãria Husi a fãcut o retrocedarea dubioasã a acestui imobil, cãtre o persoanã care nu avea nimic în comun cu locuinta respectivã. Zadarnic s-au revoltat si chiriasii imobilului si Anton Celaru (proprietarul de drept al casei), cãci lupta, mutatã într-o formã inechitabilã totusi în instantã, nu a dus la niciun rezultat. Mama Mariei Rãducanu, o profesoarã de limba românã, a fost evacuatã cu scandal si scoasã în stradã, fãrã a i se oferi vreo locuintã socialã. Culmea este cã, îndatã ce conducerea Primãriei s-a schimbat, iar primarul Ioan Ciupilan a promis cã vrea sã desluseascã itele acestei retrocedãri necurate, imobilul a „amortit” în paraginã. În mod surprinzãtor, noii proprietari, desi vehementi la momentul evacuãrii chiriasilor, s-au fãcut nevãzuti, iar procesul s-a suspendat. „Chiar si fãrã locuinta aceea, Husul va însemna mereu pentru mine… acasã”, spune cântãreata de jazz, Maria Rãducanu.
