Vasluieni, nu-l uitați pe Grigore Vieru!

ÎN AMINTIREA POETULUI… S-au împlinit 13 ani de la moartea poetului Grigore Vieru, pilonul de rezistență al culturii naționale române în Moldova de dincolo de Prut. Ne-a părăsit într-o noapte rece, de iarnă, (17 spre 18 ianuarie 2009), însă spiritul său trăiește și astăzi, prin poezia și aforismele pe care le-a scris. În memoria sa, Mihaela Manu, președinta Fundației “Mâna și Acoperământul Maicii Domnului” Vaslui a organizat ieri, 18 ianuarie, o nouă acțiune în cadrul proiectului “Oameni de care ne este dor”. Aceasta a stat de vorbă cu oamenii care au trecut prin fața Centrului Comercial Winmarkt, le-a împărțit colaci, covrigi și bomboane și i-a îndemnat să nu-l uite pe “poetul patriei, al mamei și al limbii române” (n.r. temele centrale ale poeziei lui Grigore Vieru). “Am rămas impresionată când mi-a spus un om, de loc din Timișoara, că nu știe cine este Grigore Vieru. Astăzi (n.r. ieri, 18 ianuarie) s-au împlinit 13 ani de la moartea sa și vreau să le vorbesc tuturor despre el și despre cum a luptat curajos să trezească neamul românesc din întunericul în care a fost aruncat cu cruzime și unde, după propria mărturisire, au fost mutilate sufletul și creierul întregii sale generații. Grigore Vieru merită, măcar acum, când nu mai este printre noi, o Românie mai receptivă la durerea Basarabiei. Sacrificiul lui, lupta și zbucuiumul său trebuie să ne trezească pe toți din somnolența, frica și indiferența în care ne aflăm”, a spus Mihaela Manu.

Grigore Vieru a încetat din viață în urma unui grav accident de circulație, petrecut în Republica Moldova. Mașina în care se afla era condusă de directorul adjunct al Ansamblului de dansuri populare “Joc” din Chișinău, iar cei doi se întorceau de la un eveniment de omagiere a poetului Mihai Eminescu. Șoferul a pierdut controlul mașinii și s-a izbit violent de banda de separare a drumului. Mai mulți medici din București, printre care și actualul secretar de stat Raed Arafat, s-au dus de urgență la Chișinău, însă nu au mai putut face nimic pentru a-l salva. Inima poetului a cedat în noaptea de 17 spre 18 ianuarie, după ce a făcut al treilea infarct. Trupul său neînsuflețit a fost depus în Biserica Sfânta Tedora de la Sihla, apoi la Palatul Național de Operă și Balet. Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 în Cimitirul de pe strada Armenească din Chișinău. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui Grigore Vieru, cum le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol: „Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici”.

Scriitorul Nicolea Dabija, despre asasinii poetului Grigore Vieru: “voi l-ați ucis!”

Un text impresionant despre moartea poetului Grigore Vieru îi aparține scriitorului Nicolae Dabija: “Grigore Vieru s-a dus cu durere în pământ. În ziua în care s-a întâmplat tragicul accident, publicase în Literatura și Arta ultimul său articol, care e un strigăt de durere: Atenționez pe șeful statului, Vladimir Voronin, la fel Serviciul de Informații și Securitate, că dacă nu vor prezenta public probe de spionaj și terorism (n.r. publicația Moldova Suverană îl învinuise că ar fi <spion român cu grade> și <terorist al moldovenilor>) și dacă Curtea Supremă de Justiție nu va revedea cele două decizii la cererea mea de dare în judecată a celor două publicații oficiale, Flux și Moldova Suverană (n.r. Curtea Supremă îl anunțase pe poet că instanțele judiciare, care i-au dat câștig de cauză nu au dreptate) voi fi nevoit să iau o decizie a mea întru apărarea demnității și onoarei mele de om”. Voi l-ați ucis! judecători, procurori, împreună cu asasinii lui morali: Iurie Roșca, Petru Poiată, Ion Berlinski și Matei Conțiu. Blestemați să fiți!”.

Grigore Vieru, decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce

Grigore Vieru a susținut mereu necesitatea reunirii Basarabiei cu Patria-mamă-România și spera că va apuca să trăiască să-și vadă acest vis de aur împlinit. Poeziile sale au răsărit, după cum el însuși mărturisea în urmă cu mai mulți ani, dintr-o mare suferință: “ca o răzbunare împotriva nedreptăților care mi s-au făcut și a suferinței pe care am îndurat-o acolo, în Basarabia”. Iată cum sună una dintre poeziile acestuia: “De ce, o, / Doamne, dăruit-ai / ochilor mei întristați / o țară atât de frumoasă / și-ndureratului meu auz / un cântec atât de ales…” (“Poem”, Grigore Vieru). Timp de 15 ani, Grigore Vieru a scris și literatură pentru copii, fiind elocvente în acest sens volumele de poezii “Trei iezi” și “Abecedarul”. La câteva zile de la moartea sa, a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce. Câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău și o stradă din Iași poartă numele lui Grigore Vieru.