Vasluianul Gheorghe Vrabie si bãcãuanul C. D. Zeletin, douã personalitãti exceptionale ale României, care au iubit meleagurile Vasluiului cu aceeasi intensitate

CONSTELATIA PERSONALITÃTILOR… Vasluiul a dat tãrii personalitãti exceptionale, din toate domeniile care au marcat decisiv destinul acestei tãri, ceea ce face ca aceastã constelatie a oamenilor hãrãziti sã fie si azi o sursã inepuizabilã de inspiratie. Gheorghe Vrabie, de pildã, este unul dintre cei mai importanti folcloristi si istorici literari români, o somitate a domeniului, despre care putini stiu cã s-a nãscut la Voinestii de Vaslui. De asemenea, avem si exemplul emotionant al lui C. D. Zeletin, celebrul biofizician, medic, poet si eseist român, care, desi s-a nãscut aproape, într-o comunã din judetul Bacãu, a fost unul dintre cei care au iubit Bârladul într-un fel cu totul deosebit. Ambii au fost si au rãmas o sursã de inspiratie pentru generatiile viitoare, dar si repere ale spiritualitãtii locului.

„Orice meteahnã-a vârstei care vine / îmi pare cã-l priveste pe un altul / si o alung, precum alungã-înaltul / un nour din suavitãṭi alpine…” Iatã o mãrturisire poeticã a unui om extraordinar, precum C. D. Zeletin, care si-a privit mereu semenii cu întelegere si i-a alinat ca medic, pânã la sfârsitul vietii, indiferent la trecerea anilor. Constantin Dimoftache (C.D.) Zeletin (nãscut în luna aprilie 1935 – decedat în 2020) s-a nãscut în familia preotului de la Burdusaci, din judetul Bacãu. Fiind înzestrat cu o mare deschidere spiritualã, avea sã devinã poet, traducãtor, medic si profesor la Catedra de biofizicã a Facultãṭii de Medicinã din Bucuresti. Povestirile sale despre copilãrie ocupau un loc aparte în sufletul sãu si erau spuse cu detalii care le fãceau foarte vii. Constantin Dimoftache Zeletin a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, presedinte de onoare al Academiei Bârlãdene (1990), Cetãtean de onoare al municipiului Bârlad (1999) si, nu în ultimul rând, membru al Academiei de Studii Medicale. A urmat cursurile liceale la Colegiul National „Gheorghe Rosca Codreanu” din Bârlad. Când a decedat, în 2020, a fost înmormântat la Mânãstirea Samurcãsesti, ctitoritã de familia Samurcas. O delegatie de la Academia Bârlãdeanã, condusã de presedinta prof. Dr. Elena Monu, a fost prezentã la funeralii, în semn de deosebit respect pentru aceastã personalitate care a înnobilat zestrea culturalã a întregului judet Vaslui, prin felul cald si devotat cu care s-a raportat mereu la acest tinut si la oamenii sãi. C. D. Zeletin s-a nãscut pe 13 aprilie 1935, în comuna Burdusaci, judetul Bacãu, fiu al preotului Nicolae si al învãtãtoarei Maria Dimoftache. A studiat la Liceul „Codreanu” (Colegiu National „Gheorghe Roca Codreanu” acum) din Bârlad, perioadã în care a intrat în atmosfera Academiei Bârlãdene, fiind cel mai tânãr membru al ei. Absolvent al Universitãtii de Medicinã „Carol Davila” din Bucuresti, în 1959, a fost, pânã la pensionare, profesor la catedra de Biofizicã. Recunoscut ca unul dintre spiritele cele mai rafinate ale culturii românesti, a fost membru al Uniunii Scriitorilor, iar, din 1991, a fost presedinte fondator al Societãtii Medicilor Scriitori si Publicisti din România.

Gheorghe Vrabie, istoric literar, folclorist, cercetãtor la Institutul de Istorie si Teorie Literarã 

O altã personalitate de exceptie cu care Vasluiul se mândreste este Gheorghe Vrabie, considerat a fi unul dintre cei mai importanti folcloristi si istorici literari români. S-a nãscut pe 6 aprilie 1908, la Voinesti, judetul Vaslui, si, dupã o viatã dedicatã unei pasiuni rar întâlnite pentru scris, pentru cercetare si pentru tot ceea ce a însemnat profunzimea traditiilor românesti, s-a stins din viatã pe 19 iulie 1991, la Bucuresti. A fost fiul lui Gheorghe si al Ecaterinei Vrabie, care au fost tãrani simpli, dar cu un har anume pentru frumos. Scoala primarã a fãcut-o la Obârseni (1915 – 1919), studiile secundare la Bârlad (1922 – 1929). A urmat apoi Facultatea de Litere si Filosofie la Bucuresti (1929 -l933). Debutul sãu editorial s-a petrecut cu cartea „Mesianism ardelean”(1937). A urmat apoi „Bârladul cultural” (1938). A fost dinstins cu premiul Hearder. Doctor în folcloristicã, etnografie si romanisticã, vasluianul Gheorghe Vrabie a fost, de asemenea, si un strãlucit cadru didactic inclusiv la Universitatea Bucuresti (1944-l957). Colaboreazã la revistele culturale: Orizonturi, Ethnos, Gândirea, Curentul, Revista vremii, Ramuri, Universul literar, Folclor literar, Viatã Româneascã, Arges, Scrisul bãnãtean, Astra, Cronicã, Ateneu, lasul literar. Gheorghe Vrabie s-a dedicat ulterior exclusiv folcloristicii, în care a devenit o autoritate incontestabilã. Opera sa este, pe cât de vastã, pe atât de importantã: „Folclorul. Obiect, principii, metodã – 1947″; „Baladã popularã românã” – 1966; „Folcloristica românã – Evolutie, curente, metode” – 1968; „Folclorul. Obiect, principii, metodã, categorii” – 1970; „Structura poeticã a basmului” – 1975; „Retorica folclorului (Poezia)” – 1980; „Eposul popular românesc” -1983; „Poetica Mioritei” – 1984; „Prozã popularã românã” – 1986. A fost membru în „International Society for Folk Narrative Research”, „International Society for Ethnology and Folklore” si „Le Cercle des études de l’Epos folclorique”.