FÃRÃ OPTIUNI Pentru sute de copii de la tarã, vacanta de varã nu înseamnã distractie si odihnã, ci muncã, griji, stres. Pentru ei, aceastã perioadã din an este cea mai grea. Muncesc cot la cot cu pãrintii lor, la câmp sau la animale. Unii dintre ei nu au vãzut marea decât la televizor. S-au obisnuit sã trudeascã din zori pânã la lãsarea serii, fãrã sã crâcneascã. Lucrurile s-au schimbat însã si pentru copiii de la oras.Obisnuiti sã îsi petreacã vacantele la munte sau la mare, în aceastã varã, majoritatea s-au întors la sat si îsi fac vacanta la bunici.
Neschimbate – asa sunt verile pentru copiii de la tarã. Putini sunt cei care se bucurã de câteva zile de vacantã cu pãrintii sau prietenii. Pentru cei mai multi, vara înseamnã muncã grea, în agriculturã sau la animale. Dupã ce îsi agatã ghiozdanele în cui, acestia îsi suflecã mânecile si se apucã de treabã. „Mã trezesc la ora 4. Dau mâncare la animale, mai fac curat, aduc apã, când se lumineazã duc vaca la pãsune si, împreunã cu pãrintii si fratele mai mic, de 12 ani, mergem la câmp. Avem si vie, si porumb, si grâu. De toate. E de muncã la tarã. Nu avem timp de televizor. Ne întoarcem seara târziu, obositi. Nu ne mai arde de stat în drum cu bãietii. Mâncãm ce a rãmas din ziua precedentã sau facem o salatã de rosii cu cartofi sau cu ouã si ne culcãm. În timpul scolii e mai bine. Ne mai odihnim. Vara nu putem sta cu mâinile în sân. Ne pregãtim pentru iarnã. În plus, nu-i pot lãsa pe pãrintii mei singuri. Nu au bani sã ia zilieri din sat. Muncim noi. Asa e la tarã”, a spus Alin, din Poienesti. Tocmai a trecut în clasa a VIII- a. Spune cã îi place scoala si cã are note bune. Vrea sã devinã medic veterinar, sã ajute animalele. Nu a fost niciodatã la mare, iar muntii i-a vãzut la televizor. „Nu am fost în vacantã niciodatã. Nici eu, nici fratele meu. Nu au pãrintii bani. Noi suntem multumiti cã putem merge la scoalã, cã avem ce mânca. Nu suntem pretentiosi. Mi-ar plãcea sã vãd marea. Sper sã ajung pe litoral când voi mai creste si voi avea banii mei. Pânã atunci, mã bãlãcesc la gârlã”, mai spune copilul.
La tarã, la bunici
Din cauza crizei, nici copiii de la oras nu mai ajung în acest an la munte sau pe litoral, asa cum se întâmpla în anii din urmã. Acestia se întorc la tarã, la bunici. Unii au ajuns deja în satele de origine a pãrintilor lor. Altii, îsi fac bagajele. „Mama e plecatã în Italia, la muncã, tata lucreazã la un patron si nu ne poate supraveghea toatã vara. A spus cã ar fi bine sã mergem la bunici, la Tãcuta, vara asta. Acum doi ani am fost la Costinesti si la Cheile Bicazului, în vacantã. Anul ãsta, nu mai sunt bani. Cred cã duminicã plecãm la tarã. Nu am mai fost demult si nu stiu cât o sã rezist eu si sora mea. Acolo nu avem calculator, iar televizorul merge pe douã-trei canale. Mai mult ca sigur o sã ne punã la treabã, iar noi nu ne pricepem la treburi în gospodãrie. O sã vedem cum o sã fie. Dacã nu ne adaptãm, ne întoarcem acasã si stãm la bloc”, a spus George, elev în clasa a VII-a. În situatia lui sunt zeci de copii din mediul urban. Criza le-a stricat multora planurile de vacantã, asa cã, spre deosebire de alti ani, vara aceasta satele se vor anima. Dupã multi ani.
