ARHIVA PERSONALA
SÃ TRÃIASCÃ 23 AUGUST!… Memorabila zi de 23 August, o zi de sãrbãtoare pentru Republica Socialistã România, cum n-a mai fost alta în istoria scãmosatã a tãrii noastre, mai face si astãzi valuri de nostalgii în rândul pensionarilor. Cei mai multi dintre ei îsi amintesc cu drag de conducãtorul preaiubit pe care “crunta” soartã l-a rãpit, la 25 decembrie 1989. Acestia sunt, ce coincidentã!, chiar cei care trãiau mai bine atunci, sau care-si amintesc cã trãiau mai bine atunci.
La 23 August 1944 România a iesit din alianta cu Germania hitleristã, alãturându-se Natiunilor Unite. A fost înlãturatã dictatura antonescianã si s-a format un guvern de coalitie în care intrau liberalii, tãrãnistii, social-democratii, dar si reprezentantii comunistilor. Începea de fapt procesul de comunizare a tãrii trecutã sub ocupatie sovieticã, iar data de 23 August 1944 a însemnat înlocuirea unei dictaturi cu alta, ce se va întinde pe mai bine de patru decenii. Din 1948, data de 23 August a devenit ziua nationalã a României, abrogatã ulterior.
Cu mic cu mare, la grãtare!
Era o sãrbãtoare asteptatã de oameni. Mai întâi pentru cã se dãdea liber pe 23 si 24 August. Sãrbãtoarea de 1 Mai era câteodatã serbatã si prin muncã, dar ziua de 23 August si urmãtoarea erau zile libere. Si într-o vreme în care se lucra de luni pânã sâmbãtã, nu de putine ori chiar si duminica pentru a încheia niste comenzi importante, de obicei la export, a sta acasã douã zile era mare lucru. Acum sunt unii care s-au sãturat sã tot stea acasã si sã nu gãseascã nicãieri de lucru, dar acum treizeci de ani asa era: ne bucuram cu foarte putin si nici nu îndrãzneam mãcar sã ne dorim mai mult. În al doilea rând, asteptam 23 August pentru motivul cã se obisnuia sã se mai bage câte ceva prin alimentare si doar cine a prins traiul pe cartelã de pânã în 1989 poate pricepe cum e sã te bucuri cã ai cumpãrat o pungã de carne congelatã la magazinul la care erai arondat, cu cartelã! Cum puteai sã-ti petreci ziua de 23 August? Nu erau prea multe alternative. La televizor se transmitea demonstratia de la Bucuresti la care participa conducerea supremã a PCR, dupã care urmau ceva cântece patriotice si vreun film românesc. Nu se uita nimeni. Demonstratia nu se mai tinea în 1989 la Bârlad ci doar în orasele mari, resedinte de judet, recte numai la Vaslui. La primãrie (consiliu orãsenesc îi spunea pe atunci), avea loc o adunare festivã, la care participa activul de partid, directorii de întreprinderi si un reprezentant de la judet. Se raporta realizarea planului pe opt luni în cinstea zilei de 23 August si se fãcea angajamentul sã fie îndeplinit planul pe tot anul, pânã la Congresul al … câtelea o mai fi fost! Cam asta era la Bârlad sãrbãtorirea oficialã a zilei de 23 August.
Barajul, cea mai cãutatã destinatie pentru bârlãdeni
„Pentru omul de rând, cum am mai spus-o, 23 August însemna un pic de timp liber. Cei mai multi îl foloseau tot muncind, punând la punct prin gospodãrie lucruri care se cereau de mult rânduite. Distractie? O iesire în naturã, cel mai adesea la baraj pentru cã doar cu 15 litri de benzinã cât era cota n-aveai cum ajunge prea departe. Regula era sã ne cuplãm douã familii, copiii îi înghesuiam printre noi, iar în portbagaj ne luam aproape tot ce aveam nevoie. Si, totusi, era multã voiosie în aceste escapade ale noastre. Bârfeam, spuneam bancuri, cântam, beam bere… Grãtarele sfârâiau ca si acum în zilele de sãrbãtoare. Nu se discuta aproape deloc politicã, nu neapãrat de fricã, asa cum sustin unii, ci pentru cã, la fel ca si azi, oamenii erau sãtui de ea! Voiam doar sã ne distrãm si atât! Pânã la Anul nou nu mai era nicio zi liberã si încercam sã profitãm la maximum de cele douã zile de august în care nu mergeam la serviciu.”, ne-a spus Virgil Obreja, un bãrbat trecut de 70 de ani, care îsi aminteste cu nostalgie de vremurile de dinainte de 1989. Singura bucurie pentru pãrinti erau copiii, care participau la serbãri în cinstea zilei de 23 August, care erau fãcuti soimi ai patriei sau pionieri tot în cinstea Zilei Nationale a RSR! Foarte important: în cele douã zile nu se lua curentul. Cât despre jocul de artificii, concerte cu formatii strãine sau ce se mai întâmplã în zilele noastre pe la astfel de sindrofii, n-are rost sã vorbim! Pur si simplu nu existau, nici mãcar în imaginatia noastrã…
