LECTIA DE ISTORIE
Unirea tãrii Românesti cu Moldova, înfãptuitã la 24 ianuarie 1859, reprezintã actul politic care stã la baza României moderne si a formãrii natiunii române. Împrejurãrile istorice nu au permis unirea simultanã a celor trei tãri române-Moldova, Transilvania, Tara Româneascã. Statul national român s-a format treptat, începând cu Unirea din 1859 si încheindu-se în 1918, când lupta de eliberare nationalã a poporului român va fi încununatã de victorie.
Unirea Principatelor Române – o necesitate legicã
Ideea originii romanice a moldovenilor, muntenilor si transilvãnenilor, a constiintei unitãtii teritoriale si a comunitãtii poporului român a fost puternic exprimatã de cronicarii si cãrturarii din secolele XVII – XVIII.
O caracteristicã a dezvoltãrii tãrilor române a constituit-o permanenta legãturilor economice, politice, culturale între cele trei tãri române. Vointa de unire a fost exprimatã clar si puternic în timpul revolutiei din 1848. Dupã revolutia din 1848, Unirea a devenit problema centralã, dominantã, a vietii politice românesti, punând în miscare cele mai largi mase ale poporului.
Adunãrile ad-hoc (1857) ; Conventia de la Paris (1858)
Pregãtirile si alegerile pentru adunãri s-au desfãsurat în conditii diferite în cele douã tãri. În Tara Româneascã, caimacamul Alexandru Ghica, fostul domn, a adoptat o pozitie de întelegere fatã de partida unionistã. În Moldova, caimacamul N. Vogoride, agent al Turciei si al Austriei, a recurs la un adevãrat regim de teroare pentru a zãdãrnici Unirea. Astfel, au fost interzise gazetele favorabile Unirii si întrunirile politice, s-au fãcut destituiri din functii si arestãri masive, s-au falsificat listele electorale si alegerile din iulie 1857. Comisia de informare de la Bucuresti primea numeroase telegrame, memorii si apeluri.Turcia s-a vãzut silitã sã anuleze alegerile falsificate, noile alegeri înregistrând o victorie covârsitoare a candidatilor unionisti care, cu douã exceptii, au fost alesi pretutindeni. Rezultate asemãnãtoare se obtinuserã si în Muntenia. În Adunãrile ad-hoc au fost alesi toti fruntasii unionisti, revolutionari din 1848: Mihail Kogãlniceanu,Costache Negri, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Vasile Mãlinescu, Anastase Panu – în Moldova ; C. A. Rosetti, fratii Stefan si Nicolae Golescu, A. G. Golescu, fratii Ion si Dumitru Brãtianu, Chr. Tell, Gh. Magheru – în Muntenia. Pentru prima datã, tãrãnimea îsi trimitea alesii sãi într-o adunare reprezentativã a tãrii: Mos Ion Roatã, Tãnase Constantin, Gheorghe Lupescu, Mircea Mãlieru s.a.
Adunãrile ad-hoc si-au început lucrãrile în septembrie 1857, la Iasi si la Bucuresti.
Dezbaterile au prilejuit o manifestare puternicã a coeziunii si a fortei miscãrii unioniste, o impresionantã demonstratie a vointei poporului român de a-si fãuri statul sãu national. Înfãptuirea Unirii prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei si al Tãrii Românesti. Alegerile de deputati în Adunãrile elective s-au desfãsurat sub semnul unor înversunate înfruntãri între fortele partidei nationale unioniste si fortele reactionare potrivnice Unirii. Elementele antiunioniste erau avantajate de sistemul de vot impus prin Conventie, care restrângea corpurile elective din cele douã tãri la câteva mii de alegãtori. În timp ce alegerile din Moldova au adus în Adunarea electivã o majoritate a partidei nationale, în tara Româneascã reactiunea a obtinut majoritatea. În ziua de 5 ianuarie 1859, Adunarea electivã de la Iasi a ales ca domn al Moldovei pe candidatul partidei nationale, Alexandru Ioan Cuza. Dupã alegerea din Moldova, privirile întregului popor român erau atintite spre Bucuresti. Adunarea electivã si-a deschis lucrãrile la 22 ianuarie 1859. Încã din prima zi, mii de oameni, mobilizati de tineri unionisti, se adunaserã în fata clãdirii unde avea loc adunarea. Erau prezenti tãbãcari, mãcelari, meseriasi, negustori, tãrani din satele judetelor Ilfov si Dâmbovita, elevi ai claselor superioare si ai învãtãmântului de specialitate. Multimea manifesta vehement împotriva partidei reactionare,care sustinea alegerea lui Gh. Bibescu. În aceastã atmosferã, în noaptea de 23/24 ianuarie, deputatii partidei nationale au convocat o sedintã la hotelul “Concordia” unde au hotãrât sã propunã Adunãrii ca domn al Tãrii Românesti tot pe Alexandru Ioan Cuza. În dimineata zilei de 24 ianuarie, ora 11.00, reprezentantii partidei nationale au propus tinerea unei sedinte secrete pentru desemnarea candidatului. Propunerea fãcutã de Vasile Boerescu în persoana lui Al. I. Cuza a fost acceptatã în unanimitate, deputatii conservatori fiind nevoiti sã cedeze vointei poporului. Trecându-se la vot, toate cele 64 de buletine purtau numele celui ales la 5 ianuarie în Moldova. Prin propriile-i forte, poporul român realizase Unirea si întemeiase statul sãu national. “Unirea natiunea a fãcut-o” avea sã declare M. Kogãlniceanu în 1862. Ziua de 24 ianuarie se înscria pentru totdeauna în istoria patriei ca “Ziua renasterii nationale”. Punând bazele României moderne, Unirea din 1859 a însemnat o etapã esentialã pe drumul unitãtii nationale, a cãrei întregire deplinã avea sã se înfãptuiascã în 1918.
(Material realizat cu sprijinul Societãtii Române de Istorie)
