DISPERARE Viorel Bandac este un tatã disperat! Singurul copil, Andreea, o fetitã în vârstã de 13 ani, a fost diagnosticatã în urmã cu multi ani cu un astm bronsic sever. Pentru binele Andreei, pãrintii au luat dificila decizie de a o interna într-un sanatoriu din Busteni, încã de la vârsta de 7 ani, vacantele devenind pentru familie momentele cele mai fericite din an, pentru cã, în sfârsit, puteau fi împreunã. Tot ce îsi doreste nea’ Viorel de Crãciun este sã îsi vadã din nou copilul acasã, înconjurat de linistea si pacea sufleteascã deplinã pe care orice om le poate regãsi doar în sânul familiei. În calea reuniunii stau însã 350 de kilometri si câteva sute de lei de care bãrbatul are nevoie pentru a ajunge la Busteni, sumã de care în momentul de fatã nu dispune.
Viorel Bandac locuieste în comuna Dãnesti, împreunã cu mama Andreei. Pânã la vârsta de 7 ani familia sa a fost cu bune, cu rele, una cât se poate de fericitã. Dupã ce fetita a fost diagnosticatã cu astm bronsic sever, pãrintii au fost pusi în situatia de a lua o decizie crucialã, care le-a schimbat viata radical. Pentru ca Andreea sã aibã parte de cel mai bun tratament si de o sustinere completã din toate punctele de vedere, acestia au luat o hotãrâre pe cât de dureroasã pentru ei si pentru Andreea, pe atât de beneficã pentru sãnãtatea copilei care abia intra în clasa I. Au trimis-o la un sanatoriu din Busteni unde avea sã primeascã tratamentul si asistenta medicalã de care nu beneficia acasã. „Am fi putut sã o internãm undeva mai aproape dar am considerat cã acolo va avea parte de toatã sustinerea, nu numai din punct de vedere medical, dar si intelectual. Mama ei are doar 6 clase, suferã de un usor retard mental si nu ar fi putut sã o ajute la teme, iar eu sunt mai mult plecat pentru cã muncesc cu ziua pe unde apuc, fac orice, o perioadã chiar am reparat ceasuri. A fost o decizie grea dar am pus binele Andreei pe primul loc. Stiu cã am fãcut ce trebuia. Este un copil extraordinar, învatã bine si are un suflet mare. Vreau sã aibã un viitor bun, o viatã cât mai usoarã”, ne-a declarat bãrbatul.
Departe, dar totusi atât de aproape
Distanta nu a fost un impediment în calea dragostei pe care cei trei membri ai familiei si-o poartã. Viorel Bandac vorbeste la telefon cât se poate de des cu fiica lui si merge sã o viziteze când are resurse materiale. Din pãcate, nici el, nici mama Andreei nu au un loc de muncã stabil, lucrând cu ziua. „S-a acomodat foarte bine, si-a fãcut multi prieteni buni, dar în fiecare vacantã de varã si de sãrbãtori o aducem acasã; ca orice copil vrea sã ne aibã aproape. Îmi pare rãu cã nu o avem în permanentã lângã noi, dragostea si mângâierea unei mame nu pot fi înlocuite de nimic. Cu toate astea vorbim la telefon cât se poate de des, îi cunoastem toate ofurile, de parcã nu ar exista între noi câteva sute de kilometri. Când reusesc sã mai pun deoparte un bãnut, i-l trimit. Îi voi împodobi un brad sã simtã cã sunt sãrbãtorile. Am niste globuri mai vechi si niste betealã, poate fac rost si de luminite. Sper sã reusesc sã îi cumpãr un mp3 player pentru cã îi place mult sã asculte muzicã, sã vãd, poate mai prind câteva zile de muncã pânã la Crãciun”, a mai spus Viorel Bandac.
Andreea nu poate rãmâne singurã la sanatoriu
Disperarea lui Viorel Bandac este cu atât mai mare cu cât sanatoriul va fi închis timp de douã sãptãmâni. „În cei sase ani, de când am dus-o la Busteni, de douã ori nu am avut-o cu noi de sãrbãtori. În anii respectivi au rãmas la sanatoriu mai multi copii si, pentru cã nu stãteam asa bine cu banii, nu am mai luat-o la Dãnesti. Am fost anuntat acum vreo douã zile cã de Crãciun toti colegii ei vor merge acasã iar sanatoriul va fi închis pânã pe data de 6 ianuarie. Trebuie sã o iau cel târziu vineri. Am început sã caut disperat bani, am muncit pe unde am putut, dar am nevoie de câteva sute de lei pentru drum. Îmi vreau familia reunitã, este cadoul pe care mi-l doresc de Crãciun, îmi vreau fetita acasã”, a încheiat bãrbatul.
