LA MULTI ANI… Comuna Dragomiresti îsi mãreste lista cetãtenilor centenari: mamaia Nãstica Sîrghie a împlinit 100 de ani. A fost sãrbãtoritã în avans, weekend-ul trecut, de toatã familia, iar ieri de cãtre Primãria si Consiliul Local Dragomiresti. „Îi urãm la multi ani si multã sãnãtate, sã ne cheme si la anul, când va împlini 101 ani. Eu am copilãrit în aceastã zonã, o cunosc de multi ani, l-am cunoscut si pe sotul dumneaei, oameni gospodari, care si-au crescut copiii frumos si i-au ajutat sã se aseze la casele lor. Acum e rândul copiilor sã o ajute si, slavã Domnului, au mare grijã de ea. Mai avem cetãteni longevivi, de 100 de ani în comunã, însã în satul Dragomiresti, doar pe bunica Nãstica”, a declarat primarul comunei Dragomiresti, Dãnut Iacob. Sãrbãtorita a primit din partea autoritãtilor locale si un cadou consistent: un tort, un buchet de flori si o sumã importantã de bani. Cea mai longevivã persoanã din comuna Dragomiresti s-a stins din viatã în urmã cu aproape doi ani, la 106 ani.
Mamaia Nãstica s-a nãscut pe 19 iulie 1922, într-o familie modestã si a fost nevoitã sã înfrunte de micã greutãtile vietii. Povestea sa ne-a spus-o una dintre fiicele sale: „Vede, vorbeste, dar nu aude. Pentru cã nu vrea sã îi punem aparat auditiv, e destul de greoaie comunicarea cu ea, însã noi ne-am obisnuit. A fost necãjitã, a crescut fãrã mamã, nimeni nu i-a spus <dragu’ mamii> sau <fata mamii>. S-a cãsãtorit destul de târziu, pentru cã asa erau vremurile. Cu tata s-a cunoscut dupã ce el s-a întors din rãzboi. A avut zece nasteri, însã cinci au murit de mici. Am mai trãit noi, patru fete si un frate, care a decedat acum ceva timp. A fost o mamã model, nu a bãut, nu a fumat, nu a umblat aiurea pe drumuri, a muncit cu ziua si ne-a crescut. Îi multumim pentru tot ceea ce a fãcut pentru noi, nici ea si nici tata nu au avut salariu, ne trimiteau cu ouã la magazin sã luãm zahãr sau sare. Poate nu am cuvinte sã-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a fãcut pentru noi si în continuare face. Nu se asazã la masã o datã fãrã sã-si facã cruce, nu se ridicã fãrã sã-si facã cruce, se împãrtãseste în toate posturile si tine chiar si post. Acum sã ne rugãm la Bunul Dumnezeu sã ne dea ploaie, ar trebui ca toatã lumea sã meargã la bisericã, cã mor vitele de foame, s-a înãltat stiinta, s-a pierdut credinta, e foarte greu”, a povestit una dintre fiicele bunicii Nãstica.
„Domnu’ doctor, eu de aici nu plec, nu o las, pentru cã nici ea nu ne-a lãsat pe noi”
De asemenea, aceasta a povestit una dintre cele mai mari cumpene prin care a trecut mama sa: „Nu mi-am imaginat cã o sã ajungã la 100 de ani, la cât de bolnavã a fost si prin ce a trecut, dar ne-am rugat foarte mult la Dumnezeu si El ne-a ajutat. La 90 de ani a fost operatã de fiere, era galbenã ca lãmâia, doctorul a spus cã nu o bagã în operatie, dar cã îi face perfuzie. I-am zis <domnu’ doctor, eu de aici nu plec, nu o las, pentru cã nici ea nu ne-a lãsat pe noi>. Si am pus un capot pe mine, am zis cã sunt internatã si numai eu stiu pe unde m-am ascuns de am stat lângã patul ei de suferintã. M-am dus pânã la usa sãlii de operatie, ea mã tinea de mânã si îmi spunea <mamã, nu mã lãsa>. <Nu te las, mamã, cã nici mata nu m-ai lãsat>. Si ce am fãcut?! Am stat pe scaun, în fata sãlii de operatie. M-am rugat la Dumnezeu: <Doamne, salveazã-mi mama>. A trecut un medic si m-a întrebat ce e cu mine acolo, cã nu am voie. <Domnu’ doctor, decât sã fac o prostie, sã sparg un geam sau sã fac vreo ceva, lãsati-mã sã fac o rugãciune pentru mama si toti medicii si asistentele care îngrijesc bãtrânii. Nu a mai zis nimic, a plecat, mi-am fãcut rugãciunile în continuare si apoi a iesit anestezistul si mi-a zis <doamnã scumpã, mama matale este 99% salvatã>. Când a scos-o din sala de operatie era, bineînteles, în perfuzii si au dus-o la Reanimare. Nu au vrut sã mã lase acolo, am fortat usa si am intrat, m-am pus lângã patul ei de suferintã, acolo am stat pânã a deschis ochii si a zis <mamã, da’ eu unde sunt aici?>. I-am zis <mamã, esti la spital, stai linistitã, o sã te faci bine>. Iar apoi si-a revenit. Vã dati seama, la 90 ani si-a revenit. Tata a murit acum 20 de ani, nimeni din neamul nostru nu a trãit cât ea si cât o sã mai trãiascã, pentru cã noi, de multe ori, avem mai multã grijã de ea decât de noi. Sâmbãtã am sãrbãtorit-o aici, în curte, cu toatã familia, nepoti, strãnepoti, a venit si preotul si, împreunã cu un fin de al meu, care e preot, au fãcut o slujbã deosebitã”, a povestit fiica bãtrânei de 100 ani.
Slavă lui Dumnezeu, Care ține în viață oamenii!