• motivele acestui gest fără precedent tin de acuzele recente aduse părintelui Iustin Pârvu, de la Mănăstirea Petru Vodă
Acuzele recente aduse părintelui Iustin, fără acoperire spun multi credinciosi, au dus la un gest fără precedent. Vasilică Militaru, domiciliat în satul Petru Vodă, a comunicat mitropolitului că se autosuspendă din cadrul institutiei Bisericii Ortodoxe Române. Fără alte comentarii, vă oferim motivele acestei decizii.
Părinte Mitropolit si Arhiepiscop Teofan,
Eu Vasilică Militaru, domiciliat în sat Petru Vodă, comuna Poiana Teiului, judetul Neamt, fiu al Arhiepiscopiei Iasilor, licentiat la Sibiu în teologie ortodoxă pastorală din anul 2007, absolvent al unui examen de capacitate preotească din anul 2009, vă comunic oficial că mă autosuspend din Arhiepiscopia Iasilor, din cadrul institutiei Biserica Ortodoxă Română, pentru a nu-mi pierde credinta ortodoxă în Dumnezeu. În aceste conditii voi rămâne un român cu credintă în Dumnezeu Tatăl, Fiul si Sfântul Duh, botezat crestin ortodox, mărturisitor al credintei Sfintilor Părinti, asa cum a fost stipulată în Mărturisirea de credintă niceo-constantinopolitană. Dar rămân si un român cu dragoste de neam, asa cum au mărturisit-o cei care au suferit în temnitele comuniste. Rămân în comuniune si unitate dogmatică, liturgică si canonică cu Biserica Ortodoxă universală. Păstrez comuniunea duhovnicească si frătească cu membrii institutiei BOR care vor să recunoască statutul meu de credincios în afara institutiei. Accept săvîrsirea Sfintelor Taine ale Ortodoxiei, dacă acestea sunt săvîrsite conform Traditiei, chiar si de clerici membri ai institutiei. Nu părăsesc Biserica Ortodoxă, ci institutia BOR, ce îsi încalcă propriul Statut de functionare, devenind anacronică si depăsită de evenimente din punct de vedere teologic.
Asa să-mi ajute Dumnezeu!
Motivatii privind decizia de autosuspendare
Am luat această hotărîre dureroasă, după o îndelungă perioadă de rugăciune si cugetare, privitor la ceea ce este adevărata Biserică, întemeiată prin jertfa si învierea Mîntuitorului, dar si pe credinta apostolilor Săi. Am ajuns la concluzia că există o diferentă majoră între Biserica Ortodoxă si Institutia BOR care îsi încalcă propriul statut.
1. Avînd în vedere atitudinea institutiei Biserica Ortodoxă Română fată de părintele Iustin Pârvu, un duhovnic al Bisericii, dar si al neamului românesc, inclusiv comunicatul emis de Arhiepiscopia Iasilor, sunt dezamăgit de modul în care vă desolidarizati de adevăratii slujitori ai Bisericii Ortodoxe. În comunicat nu se specifică ce canoane a încălcat părintele Iustin Pârvu. De asemenea, institutia BOR nu a cerut mai întîi celorlalte institutii abilitate ale statului român, să stabilească legile încălcate de părintele. Biserica se bazează pe principiul milei si al dragostei. Institutia BOR s-a grăbit să accepte părerile neautorizate ale unor ziaristi si reporteri. Astfel, lideri oficiali ai BOR au încălcat prezumtia de nevinovătie. Iată cum institutia BOR s-a grăbit să-l condamne pe părintele Iustin, înainte ca vreo instantă judecătorească să se pronunte asupra unei eventuale vinovătii. Este cunoscut faptul că părintele Iustin Pârvu a fost condamnat pentru acordarea ajutorului material unor legionari si apartenenta la Frătiile de cruce. Urmare a acestui fapt, între anii 1948-1964, a suferit 16 ani de temnite comuniste. Pe perioada detentiei, comunistii au încercat să-l determine să renunte la credinta sa legionară: credinta în Dumnezeu unită cu dragostea de neamul românesc. După 1989, singura preocupare, a unor ierarhi ai institutiei BOR, a fost ca părintele Iustin Pârvu să treacă sub tăcere crezul său. Asistăm la o nouă formă de reeducare, asemenea celor din închisorile comuniste, prin care părintele Iustin Pârvu este silit să se dezică de trecutul său. Locul lui Turcanu si al colonelului Crăciun a fost luat de unii oficiali BOR.
Care este vina?
2. Liderii BOR, uită istoria României. Regretă faptul că părintele Iustin ascultă un cîntec ce contine si versurile: „Pentru cei viteji zidim altare si-avem doar gloante pentru trădători“. Atunci vă rog să explicati societătii românesti de ce a fost canonizat de către institutia BOR, Sfântul Stefan cel Mare. Si el a tăiat, în mod criminal, turci si boieri trădători si a zidit altare. Cum justifică BOR participarea credinciosilor membri BOR la războaie si uciderea adversarilor? De ce liderii religiosi fundamentalisti pacifisti ai institutiei BOR nu s-au opus trimiterii militarilor credinciosi crestini în Afganistan si Irak? De ce au trimis trupelor „criminale“ si preoti ortodocsi? De ce nu s-au autosesizat oficialii BOR si în ce priveste imnul national Desteaptă-te Române. Monahii nu au voie să cînte si să asculte acest cîntec „instigator“ la luptă pentru tară? Personal detest orice formă de crimă si condamn acest act barbar al omenirii, cu nădejdea că în curând el va fi abolit din practicile umane. Dar Institutia BOR este depăsită din punct de vedere teologic, dacă nu poate explica aceste fapte si doar le trece sub tăcere. Este o ruptură flagrantă între ceea ce propovăduieste BOR si ceea ce fac credinciosii ei. Dacă un neam ostil ne va ataca în curînd, îi veti condamna pe credinciosii ortodocsi dacă vor ucide adversarii sau trădătorii tării?
Ai cui sînt martirii din temnitele comuniste?
3. Ca cercetător al trăirilor din temnitele comuniste si al credintei care s-a manifestat în cadrul Miscării Legionare, precum si ca autor al lucrărilor „Biserica din temnită“ si „Credinta neamului românesc“, pot să afirm faptul că reeducarea de la Pitesti din anii 1949-1951, condusă de Turcanu, si reeducarea de la Aiud din anii 1960-1964, condusă de colonelul Crăciun, au fost făcute majoritar împotriva legionarilor. Miscarea Legionară din România a fost un fenomen complex care ar trebui cercetat, în profunzime si fără prejudecăti, de specialisti (istorici, teologi, psihologi, sociologi, juristi, s.a.). Numai asa se va stabili adevărul istoric, cu bunele si relele lui, privind fenomenul legionar din România. Institutia Biserica Ortodoxă Română s-a dezis, pe tot timpul detentiei acestor oropsiti, de toti preotii care, în majoritate pentru motive legionare, au fost condamnati si închisi de către comunisti. După eliberare, multi au fost reprimiti să slujească, dar fără să existe o declaratie oficială de recunoastere canonică a lor. Sunt publice si de netăgăduit caterisirea si excluderea din monahism a ieromonahului Arsenie Boca din anul 1958 si caterisirea preotului Gheorghe Calciu Dumitreasa din 6 octombrie 1984. Nici pînă astăzi, nici un Sinod al BOR nu a emis o hotărîre prin care acesti slujitori ai Bisericii să fie reabilitati si recunoscuti ca ieromonah si respectiv ca preot cu drepturi depline. În istorie ei figurează oficial ca exclusi din institutia B.O.R.. Doar credinciosii evlaviosi îi cinstesc ca oameni cu viată sfîntă. În acest timp, institutia BOR tace. O institutie ce are stipulat în art. 5 al Statutului: BOR este Biserica Neamului Românesc, dar nu vrea să apere fiii neamului, nu poate fi o Biserică a neamului.
BOR nu vrea să recunoască jertfa fiilor neamului din temnitele comuniste românesti. Figuri reprezentative ale temnitelor comuniste: Valeriu Gafencu, Costache Oprisan, Gheorghe Jimboiu, Ioan Ianolide, Mihai Lungeanu, Grigore Caraza, Dumitru Bordeianu, Virgil Maxim, Liviu Brânzas, Marin Naidim, Constantin Voicescu, Nicolae Grebenea, Iosub Mihai, Nită Cornel, Ionică Pintilie, si multi altii au fost închisi si persecutati pentru credinta în Dumnezeu si dragostea de neam. Cei citati, alături de multi altii, nu s-au dezis nici un moment de crezul lor. Unii dintre cei pomeniti au murit martiric în închisoare. Părintele Iustin Pârvu, părintele Arsenie Papacioc, părintele Mina Dobzeu, părintele Adrian Făgeteanu, părintele Gherasim Iscu, părintele Ioan Negrutiu si mii de preoti ortodocsi din BOR au fost închisi, dar nu pentru apartenenta lor la institutia BOR, ci pentru apartenenta sau simpatizarea cu Miscarea Legionară. Dacă ar fi fost închisi doar pentru apartenenta la BOR ar fi trebuit să asistăm la încarcerarea tuturor episcopilor si preotilor ortodocsi. În România nu a fost închis nici un episcop ortodox, iar preotii ortodocsi nu au fost încarcerati doar pentru simpla apartenentă la institutia BOR. Doar părintele Ioan Iovan de la Recea rămâne ca o figură singulară de opozitie fată de sistemul comunist, dar si fată de institutia B.O.R. din acea vreme. Alături de maicile de la Vladimiresti, el a criticat în mod fătis politica institutiei BOR, de acceptare tacită a regimului comunist. Deducem că institutia BOR nu a avut mărturisitori în temnitele comuniste. Toti au fost mărturisitori ai credintei ortodoxe, dar nu ca apartenenti la institutia BOR, ci pentru că apartineau unei miscări anticomuniste si apartineau Bisericii Ortodoxe universale. Dacă institutia BOR doreste recunoasterea unor mărturisitori ortodocsi, atunci ea trebuie să accepte că acestia au apartinut unor partide politice si unei Miscări care promova, pe lîngă credinta în Dumnezeu propovăduită si de BOR, dragostea de neam ce nu face parte din teologia oficială a institutiei BOR. Institutia Biserica Ortodoxă Română nu a stipulat în nici un act oficial pozitia, pe care trebuie să o aibă membrii ei, fată de un regim ateu si antihristic, asa cum a fost regimul comunist.
Miscarea Legionară a fost o formă de manifestare care s-a întemeiat, încă de la înfiintarea sa, si pe lupta împotriva comunismului. Admitem că Biserica nu face politică. Atunci înseamnă că lupta împotriva comunismului nu a fost dusă de institutia BOR, ci doar de unii dintre membrii ei, dar care făceau parte din Miscarea Legionară si din alte partide politice. Atunci înseamnă că institutia BOR a coabitat cu regimul ateu si antihristic comunist. Înseamnă că credinta acelor oameni nu era motivată de apartenenta la institutia BOR, ci de apartenenta la o Miscare care presupunea credintă nelimitată în Dumnezeu a membrilor ei. Voi reveni în institutia BOR doar atunci cînd toate aceste adevăruri istorice vor fi recunoscute de oficialii BOR. Voi reveni în BOR atunci cînd Sinodul si Patriarhia Română îl vor cinsti cum se cuvine pe părintele Iustin Pârvu si nu-i vor cere să se dezică de trecutul său, pentru care a pătimit atîtia ani.
4. Sute de mii de încarcerati din temnitele comuniste au trăit crestineste si multi au dus viată sfîntă, în timp ce oficialii institutiei BOR s-au lepădat tacit de ei si nu s-au preocupat să le trimită vreun preot sau episcop pentru a le sluji Sfintele Taine. Femeile închise n-au avut nici măcar privilegiul bărbatilor, care aveau printre ei si preoti închisi. Dacă aceste sute de mii de încarcerati si încarcerate au reusit zeci de ani să-si păstreze credinta ortodoxă fără sprijinul institutiei BOR, consider că Dumnezeu se va milostivi si de mine păcătosul. Amin!
