Un important eveniment cultural care va avea loc astãzi în Capitalã îl are în centrul sãu pe un mare vasluian, savantul Grigore T. Popa.
Astãzi, la ora 17.00, la Librãria Bastilia din Bucuresti, va fi lansat volumul “Grigore T. Popa, Jurnalul unui savant român în America” (Editura Filos, Bucuresti, 2014). Cartea face parte din seria de autor “Grigore T. Popa”, coordonatã de dr. Richard Constantinescu, demers recuperator al scrierilor marelui anatomist si om de spirit român nãscut în comuna Surãnesti, astãzi Emil Racovitã din judetul Vaslui.
“Dacã în perioada 1948-1989 Grigore T. Popa a fost supus unei uitãri institutionalizate si exista o anume presiune asupra interpretãrii si constructiei imaginii sau activitãtii sale, anii de dupã 1990 au reusit sã-i resusciteze portretul si o parte a scrierilor, dar demersul a fost insular, nereusind sã-i contureze opera si sã dea imaginea adevãratã a savantului, scriitorului si omului deplin care a fost”, scrie Richard Constantinescu în postfata cãrtii.
Grigore T. Popa a fost medic, profesor de anatomie si decan al Facultãtilor de Medicinã din Iasi (care îi poartã numele) si Bucuresti, prorector al Universitãtii Mihãilene din Iasi, prim-epitrop al Epitropiei Spitalului “Sf. Spiridon” din Iasi, presedinte al Societãtii de Medici si Naturalisti din Iasi; antreprenor social, orator; publicist, eseist, prozator, traducãtor; director al revistei “Insemnãri iesene”; membru corespondent al Academiei Române, membru titular al Academiei de Medicinã. A descoperit si descris, împreunã cu cercetãtoarea australianã Una Lucy Fielding, în 1930, sistemul vascular port hipotalamo-hipofizar, descoperire pentru care rãmâne în istoria endocrinologiei si pentru care a fost propus pentru acordarea Premiului Nobel în Medicinã. Grigore T. Popa a fost declarat “nasul singurului premiu Nobel obtinut de un român”.
În 1947, dupã ce a fost înlãturat brutal de la catedrã si amenintat cu privarea de libertate, fiind considerat “element dusmãnos”, s-a hotãrât sã se refugieze într-un domiciliu secret. Publicul n-a mai stiut nimic despre el pânã pe 18 iulie 1948, când s-a anuntat încetarea sa din viatã. Îi considera pe comunisti “bestii distrugãtoare de civilizatie si de culturã”. (Andrei POPESCU)
