RÃSPLATÃ… Inginerul Brânzã Stefan din Vaslui dar si învãtãtorul Vasile Cãpitanu, în vârstã de 82 de ani, din municipiul Husi sunt fericitii câstigãtori ai premiului oferit de ziarul Vremea Nouã, în cadrul concursului „Te abonezi si câstigi”! Învãtãtorul Cãpitanu este pasionat de citit, mai ales cã de aproape jumãtate de centenar a fost îndrumãtor a sute de elevi, în fata cãrora a trebuit sã fie mereu bine pregãtit si bine înformat. Sotia sa, Carmenica Cãpitanu, este, de asemenea, o cititoare constantã a publicatiei, care si-a dedicat întreaga viatã tot învãtãmântului, în calitate de profesoarã de Limba Românã si Limba Francezã. Au fost bucurosi si surprinsi de întâmplarea prin care în familia lor a ajuns premiul în valoare de 400 de lei. Sotii Cãpitanu spun cã, desi stiu cã varianta online a publicatiei este foarte cãutatã, ei rãmân devotati ziarului tipãrit pe hârtie, adus zi de zi de un postas inimos. Brânzã Stefan ne-a povestit cã cel care l-a anuntat cã norocul i-a bãtut la usã a fost chiar postasul fiului sãu. „Noroc cã m-a anuntat postasul bãiatului cã sunt trecut în ziar, cã am câstigat 600 de lei. M-am înscris singur la concurs, dar nu mã gândeam cã voi fi chiar eu ales”, a povestit bãrbatul.
Brânzã Stefan, de profesie inginer si actual pensionar, ne-a spus cã premiul îl va folosi pentru a procura lemne pentru iarna grea care se anuntã. Odatã cu iesirea la pensie, bãrbatul a considerat cã un abonament i-ar fi mai la îndemânã decât dacã s-ar duce în fiecare zi la chiosc sã-si cumpere ziarul.”Sunt abonat de 3 ani, de când am iesit la pensie si am început sã stau pe lângã casã. Mai aveam un chiosc aproape de casã, care s-a desfiintat. Am zis sã mã abonez, cã si asa tot citeam mereu ziarul. Decât sã mã duc tot orasul sã caut un magazin. De citit ziarul, îl citesc de ani de zile. Când îmi beam cafeaua, când mergeam la muncã, ziarul era nelipsit”, a spus bãtrânul. Câstigul a venit ca o mare surprizã pentru bãrbat, care, desi a citit ziarul, nu s-a mai uitat la numele câstigãtorilor, neimaginându-si cã ar putea fi chiar el pe listã. „Noroc cã m-a anuntat postasul bãiatului meu cã sunt trecut în ziar, cã am câstigat. M-a sunat bãiatul si mi-a zis „Vezi cã ai câstigat!”. Nu stiam ce am câstigat. Nu mã asteptam. M-am înscris singur la concurs, dar nu mã gândeam cã voi fi chiar eu ales. Am vãzut cã au fost anuntati câstigãtorii, dar nu am citit cine sunt. Noroc cã am pãstrat chitanta”, a povestit acesta.
„Chiar dacã ziaristii scriu ce scriu, mãsuri nu se iau”
Brânzã Stefan este nemultumit de faptul cã opinia oamenilor, transmisã prin vocea jurnalistilor, nu este mereu luatã în seamã. De asemenea, a povestit redactorilor care sunt subiectele pe care considerã el cã acestia ar trebui sã le abordeze în continuare. „Citesc tot ziarul. Mã intereseazã ce se întâmplã în târg. Chiar dacã ziaristii scriu ce scriu, mãsuri nu se iau. Acum s-au luat de colonelul de la Bârlad, dar pe el îl doare la bascã. Mã uit la Dan Marian, pe care-l cunosc binisor, un escroc, un golan. A ajuns al doilea în judet. De Miticã nu mai zic. Degeaba se scrie, pe ei nu îi doare. Am deschis pagina de la mijloc, preoti. Acum Preasfântul s-a dus la Sihãstria Neamtului sã facã slujbe cã nu are cine. A venit si Teofan. Popa de la bisericã are serviciul lui, leafa lui. Sã-l lase în pace. Mi-as dori ca ziarul sã se axeze mai mult pe firmele care mai merg si la care, dacã nu cotizezi la partid, se agatã de tine. Îti gãsesc tot felul de chichite la controale, numai sã te învete minte. Sã meargã la ãstia sã întrebe ce probleme sunt. Uite si Horeca. Te duci la hotel sã dai 250 de lei pe o noapte. Mãnânci patul, asternutul, ce dracu? Vreau sã citesc despre viata realã, despre tiganii din piatã, despre tiganii lui Cristea, fostul primar. Fac în piatã preturile cum vor, producãtorii înghit si tac din gurã. Pavãl ar trebui sã fie putin mai impunãtor. Braniste ce sã facã? Cât despre celãlalt, ce sã zic? E învãtãtor. Ce pretentii sã ai? Cum sã conducã ei târgul? Cu Copoul multi l-au înjurat pe primar. Copiii n-au voie sã se joace, cu role n-ai voie, cu animale n-ai voie. Unde sã se plimbe copiii? În buricul târgului? Pietrele din Centru huruie noaptea. Altã treabã nu avea decât sã punã pietre. Când dã putinã lapovitã, începi sã valsezi. Vorba fratelui meu, sã nu mã enervez, cã fac riduri degeaba”, a spus câstigãtorul.
„Mã uit la Electrica de la noi, cum era înainte si cum a rãmas acum sediul gol”
Fost inginer proiectant în RENEL, vorbeste nostalgic despre anii de glorie si despre cum Electrica ar fi fost distrusã de interesele unora de a se îmbogãti.”Eu sunt pensionar, am lucrat în RENEL 37 de ani, la fosta Electrica. De-al de Boghiu, care a ajuns pe post de ministru si cu Luca, ei au distrus Electrica. Au despãrtit-o în Electrica Furnizare, Electrica Servicii. Au lãsat Serviciile fãrã lucru. Eu am lucrat în proiectare. Nu mai aveai de lucru aici. Trebuia sã cauti în alte judete. Am ajuns pânã în Covasna, Harghita. Boghiu era vasluian si a fãcut putinã puscãrie. E grav ce trãim. Mã uit la Electrica de la noi, cum era înainte, iar acum a rãmas sediul gol. Terenul de tenis, baza auto, amplasament bun, vraiste. Toatã lumea furã, degeaba tipã ziarul.” Pleacã-ai nostri, vin ai nostri, noi rãmânem tot ca prostii””, explicã bãrbatul.
„Când mã mai întâlnesc cu tovarãsi care citesc ziarul, o sã le spun cã am luat paralele de la Vremea Nouã”
Bãrbatul s-a convins de autenticitatea premiilor si îi încurajeazã si pe ceilalti cititori sã participe.”Cei care nu cred cã acest concurs este cu premii reale, poate nu au încredere nici în Dumnezeu. Când mã mai întâlnesc cu tovarãsi care citesc ziarul, o sã le spun cã am luat parale de la Vremea Nouã. Unii au fost abonati câteva luni, pânã ce s-a mãrit pretul. Altii au renuntat la abonament pentru cã nu mai vãd sã citeascã. Dacã poti citi si îti place ziarul, e bine sã te abonezi. Pleci la mare, dai banii la nepoti, la amantã, ai ce face cu premiile”, a spus Brânzã Stefan. Bãrbatul va folosi cei 600 de lei pentru a-si achizitiona lemne pentru iarnã si sperã ca guvernul sã acorde anul acesta ajutoare de încãlzire pentru cei vârstnici. „Cu premiul mai am niste lemne de luat. Am auzit cã s-a votat proiect de lege cu ajutorul de încãlzire. Pentru mosnegãraie e mare lucru. Ãstia se joacã cu guvernarea, nici nu stii ce sã crezi”, a spus câstigãtorul. În încheiere, a afirmat cã Vremea Nouã este un ziar în care se regãseste si este fericit cã mai existã oameni care „strigã” pentru dreptate. „Mã bucur cã la Vremea Nouã e un colectiv tânãr. Mai atacã, mai înteapã”.
Învãtãtorul Vasile Cãpitanu nu s-a gândit vreodatã cã abonamentul la ziarul Vremea Nouã îi va aduce vreodatã un premiu!
Învãtãtorul Vasile Cãpitanu spune cã a fost dintotdeauna un cititor de presã localã, întrucât, în opinia sa, este esentialã conectarea în acest fel, la toate problemele dintr-un judet. Nici nu s-a gândit vreodatã cã abonamentul la ziarul Vremea Nouã, pe care si l-a fãcut doar pentru cã îi place continutul publicatiei, îi va aduce vreodatã un premiu, însã mare i-a fost mirarea când si-a vãzut numele printre câstigãtorii concursului „Te abonezi si câstigi”. „Eu am spus cã, dintre atâtia oameni care au abonamente si participã la concurs, nu stiu ce sanse am sã fiu taman eu. Dar când am vãzut în ziar cã mi-e trecut numele, am fost foarte bucuros. Totul împart cu sotia mea, inclusiv bucuria si, evident, premiul câstigat”, spune Vasile Cãpitanu. Îi place sã citeascã toate articolele, fãrã deosebire. Recunoaste cã, desi stie cã varianta online a publicatiei este acum la mare cãutare, preferã sã rãmânã la bucuria gazetei aduse zilnic de un postas inimos. Mirosul cernelii de tipografie si plãcerea rãsfoitului de pagini e de neînlocuit, mai ales pentru niste oameni care toatã viata lor au trãit printre cãrti. „Avem multe cãrti cumpãrate. Cinci biblioteci pline. Amândoi am citit, am avut o pasiune pentru lecturã, ne-a plãcut actul didactic si munca aceasta la catedrã, cu copiii. Când îti place sã citesti, sã te informezi, mereu vei rãmâne asa”, spune sotia Carmenica Capitanu, profesoarã de Limba Românã.
Povestea sotilor Cãpitanu, prieteni fideli ai ziarului Vremea Nouã
Cu sigurantã, fiecare cititor are o poveste din care se poate învãta ceva, iar în cazul învãtãtorului Vasile Cãpitanu, câstigãtorul din luna septembrie al concursului „Te abonezi si câstigi”, fãrã îndoialã, exemplu bun pentru ceilalti este propria sa familie. A împlinit, alãturi de sotia sa, Carmenita, 58 de ani de cãsnicie si putin mai este pânã la „Nunta de Diamant”. „Eram tineri atunci. Eu eram din Benesti, el din Tanacu. Eu am fost consideratã din neam de chiaburi si am fãcut o perioadã scoala la Oltenesti. Prin 1962 am ajuns la Scoala din Tanacu, în calitate de profesoarã suplinitoare. Vasile era acolo si a întrebat cine sunt. Si, uite asa, de atunci am rãmas împreunã. Sunt, iatã, 58 de ani, în care am fost de nedespãrtit. Care este secretul cãsniciei? Întelegerea. Am cãutat sã fim întelegãtori, sã lãsãm unul de la altul, sã nu ne certãm. Am vrut sã facem totul pentru copii, iar acum ne bucurãm de ei si de nepoti. Avem o fiicã inginerã si una profesoarã la o scoalã din Husi. Avem nepoti cu care ne mândrim. Cea mai mare realizare este cã, totusi, îi avem aproape pe toti, cã a reuit fiecare sã îsi gãseascã împlinirea aici, în România, acasã. Si noi, cât vom putea, îi vom sustine. Ca un detaliu, între toti colegii nostri de catedrã, cred cã suntem singurii care am mai rãmas amândoi în viatã, unul lângã altul. E si asta o realizare. Suntem pensionari, citim presa si ne bucurãm cã încã suntem lângã cei dragi”, spune, zâmbind cu blândete, profesoara Carmenica Cãpitanu.
