Impresia generală a fost, până acum, că principala cauză a cozilor de la vot a reprezentat-o durata mare a timpului necesar unui vot, din cauza cerinţei, în primă faţă, ca formularul pe proprie răspundere să fie completat în faţa reprezentanţilor secţiei de votare. În urma unor calcule făcute de gândul şi a discuţiilor cu diverşi membri ai secţiilor de votare şi reprezentanţilor partidelor, concluzia care reiese este alta: ritmul de vot a fost foarte intens, mult mai scurt decât în Bucureşti, spre exemplu, ori decât în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2009 – votul din străinătate.Problema principală a fost, în schimb, lipsa unei proporţionalităţi între creşterea numărului de români (măcar cea oficială, consemnată de INS) în preajma principalelor secţii de votare, comparativ cu 2009, şi numărul de secţii, cabine, ştampile şi membri, în primul tur din 2014.
Au existat 294 de secţii de votare şi 161.054 de oameni care au reuşit să voteze, conform BEC. Alte câteva mii au rămas în stradă şi nu au putut vota. De precizat că, în 2009, 95.068 români au votat în străinătate în turul întâi al alegerilor prezidenţiale şi 147.754 în turul al doilea. Atât în Spania, cât şi în Franţa, Belgia, Marea Britanie şi Germania, câştigător detaşat al alegerilor a fost candidatul ACL, Klaus Iohannis. Comparând diferenţa de prezenţă la vot a diasporei româneşti din turururile 1 şi 2 din 2009 şi estimând o creştere cel puţin similară şi pentru 16 noiembrie (luând în calcul şi numărul mare de români care nu au putut vota acum), reiese că este nevoie de o dublare a capacităţii de vot în marile centre din străinătate, pentru a ne asigura că nu vor mai fi probleme. Ne referim aici nu doar la secţii suplimentare, ci şi la ştampile, cabine şi membri în comisii.
Analiza cifrelor de la Londra
Exemplul care susţine cel mai bine impresia expusă mai sus este cel al secţiilor de votare – trei la număr – din Londra:
La Institutul Cultural Român, au votat 1.598 de români. Au existat cinci ştampile, cinci cabine şi cinci membri în comisie, doi absentând. Astfel, media timpului necesar unui vot a fost de 2,62 minute (calculul este făcut înmulţind timpul total de vot, de 840 de minute, cu cele cinci ştampile şi împărţind rezultatul la numărul de voturi exprimate, respectiv 1.598). Nu ştim câte ştampile erau în această secţie în primul tur al prezidenţialelor din 2009, dar, presupunând că ar fi fost tot cinci, media timpului de vot a fost atunci de 4,9 minute. „La rata medie la care am reuşit să lucrăm – 2.6 minute de vot -, dacă ar fi fost încă doi membri în comisie, ca sa avem totalul de şapte membri permis de lege, ar mai fi putut vota încă aproximativ 600-700 de oameni”, ne-a spus Iolanda Costide, reprezentant ACL în secţia de la ICR. „Trebuie să adaug că, efectiv, între 7 dimineaţa şi 9 seara, eu, de exemplu, nu m-am sculat de pe scaun, nu am luat nici un membru prânzul; am lucrat non-stop”, adaugă ea. Cei doi membri care au lipsit de aici au fost de la Partidul Ecologist Român (candidat William Brînză) şi PPDD (candidat Dan Diaconescu).
În secţia din Consulatul României, au reuşit să voteze 1.829 de români, în condiţiile în care au fost şase ştampile. Reiese o medie de 2,75 de minute pentru un vot.
Cât despre secţia de votare nr. 3 din Londra, Brent, aici au fost şapte ştampile, dar s-au folosit doar cinci, pentru că nu au fost destui membri în secţie, astfel că media timpului necesar unui vot a fost aici de 1,89 de minute (în total, 2.221 de voturi).
Numărul de români din străinătate – 2009 şi acum
Scuza invocată cel mai frecvent de diverşi oficiali ai Guvernului României pentru numărul mult prea mic al facilităţilor de votare de anul acesta este că, pe de-o parte, s-a păstrat organizarea din 2009, când nu au fost problemele de acum şi, pe de altă parte, românii din UE nu au obligaţia de a informa ambasadele şi consulatele dacă se stabilesc pe teritoriul unui stat din spaţiul comunitar.
Continuând pe exemplul Londra, Ambasada noastră din capitala Angliei are estimări (unele oficiale, atele neoficiale) privind numărul de români care se află acolo acum şi care este considerabil mai mare decât în 2009 (în 2009, se vorbea despre un număr oficial de circa 60.000 de români, în vreme ce acum numărul este de cel puţin 130.000, conform Guvernului Britanic). Secţiile din Londra (regiune în care sunt cei mai mulţi români) au rămas tot trei, cele trei secţii nou create fiind amplasate în alte zone.
Sursa: Annual Population Survey/ONS/UK
Dacă, în primul tur din 2009, au votat 3.304 români şi 5.168 în al doilea (conform BEC), iar numărul oficial de români era atunci de 60.000, reiese un procent al participării la vot de 5, respectiv 10 procente. Dacă, în 2014, numărul românilor este cel puţin dublu faţă de ultimul scrutin şi estimam acelaşi procent de prezenţă, rezultă că era nevoie de cel puţin dublarea capacităţii de vot, însă nu în alte oraşe, ci mai ales în regiunea Londrei.
La nivel general, dincolo de estimările neoficiale, şi INS a surprins evoluţia migraţiei românilor în alte ţări, ceea ce ar fi impus din start o creştere a numărului de secţii, cabine şi ştampile.Mai jos, regăsim o descriere a emigraţiei până în 2012, în termeni foarte generali.
„Cifrele oficiale dau ca număr de romani 125.000 în UK (neoficiale 2-300.000 numai în Londra). Am avut pentru Londra trei secţii de votare. Să nu fiu rău şi să spun că o secţie la 40.000 de inşi (poate chiar 60-70.000), dat fiind că majoritatea românilor sunt concentraţi în Londra. La numărul ăsta, estimăm 5% în primul tur că ar fi trebuit să voteze câte 4.000 de inşi la o secţie şi în al doilea tur că vor vota 8.000 de inşi”, calculează economistul Paul Suciu, de la Londra. „Cifrele de la centre vin în favoarea a ceea ce am zis şi spun că la ICR au votat 1.600-1.800 de inşi. Deci 2.200-2.400 oficial au rămas pe dinafară. Lumea spune ca vreo 5.000 au ramas cu toţii numai la ICR. Uman nu e posibil să votezi mai rapid de un om la două minute cu foi, formulare, bătrâni şi copii”, a adîugat Suciu.
Exerciţiu: matematica votului în principalele secţii cu probleme
O medie similară a timpului pentru un vot am descoperit şi la Paris. Spre exemplu, secţia de votare Paris 2 din capitala Franţei a avut şapte ştampile. De votat, au votat aici 2.181 de români. Rezultă, deci, o rată de 2,69 de minute/vot.
Din păcate, până la ora transmiterii acestei ştiri, nu am reuşit să aflăm numărul de ştampile din toate secţiile de votare din străinătate în care au fost raportate probleme. Cu titlu de exerciţiu, însă, vă propunem o analiză a situaţiei din aceste secţii raportată – cu excepţia Londra 1, 2 şi 3 şi Paris 2 – la un număr estimativ de câte cinci ştampile:
Secţie | Voturi | Timp (min) |
Londra 1 | 1.598 | 2,62 |
Londra 2 | 1829 | 2,75 |
Londra 3 | 2.221 | 1,89 |
Paris 1 | 2.194 | 1,91 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Paris 2 | 2.181 | 2,69 |
Bruxelles 1 | 1.820 | 2,30 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Bruxelles 2 | 1.655 | 2.53 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Bruxelles 3 | 1.671 | 2,51 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Bruxelles 4 | 1.306 | 3,21 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Madrid 1 | 838 | 5,01 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Madrid 2 | 893 | 4,70 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Madrid 3 | 1.292 | 3,25 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Madrid 4 | 1.164 | 3,60 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Munchen | 1.874 | 2,24 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Viena 1 | 1.139 | 3,68 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Viena 2 | 1.462 | 2,87 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Roma 1 | 1.705 | 2,46 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Roma 2 | 1.041 | 4,03 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Roma 3 | 1.506 | 2,78 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Torino | 1.714 | 2,45 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Trivoli | 1.032 | 4,06 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Padova | 1.799 | 2,33 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Bologna | 1.455 | 2,88 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Florenţa | 1.313 | 3,19 (calculat la o estimare de 5 ştampile) |
Pentru a avea un termen de comparaţie, în Bucureşti, media pentru un vot ar fi fost de circa 4 minute (sursa: reprezentant al Monicăi Macovei într-o secţie de votare din sectorul 4), timp în care oamenii nu au mai completat, la fel ca românii din străinătate, acel formular pe proprie răspundere. Diferenţa este, aşadar, considerabilă şi arată că, cel puţin la Londra şi Paris, s-a votat pe bandă rulantă şi tot au rămas mii de oameni în afara secţiilor de votare.
Dacă – din nou, ca exerciţiu – împărţim numărul total de voturi din ţările cu mulţi români la numărul de secţii, reiese tabelul de mai jos cu durata medie la nivelul ţării pentru un vot, numărul de voturi pe minut per secţie şi numărul de voturi pe minut/ţară:
Solicitările românilor
Pe parcursul acestei săptămâni, românii din diaspora intervievaţi de gândul au cerut autorităţilor suplimentarea numărului de secţii, de ştampile şi de personal pentru turul al doilea.
Şi ministrul de Externe, Titus Corlăţean, a cărui funcţie depinde de bunul mers al următorului scrutin, spune primul-ministru, a cerut BEC o creştere a numărului de cabine de vot direct proporţională cu suplimentarea personalului din secţiile de votare. Ministrul a propus ca MAE să contribuie cu diplomaţi pentru a completa efectivele din secţiile de votare externe.
Precizăm, în acest context, că mai mulţi cititori gândul din străinătate şi-au declarat disponibilitatea la a ajuta în secţiile de votare din ţările în care sunt.
În acest sfârşit de săptămână, românii din ţară, dar şi cei din străinătate şi-au anunţat, pe Facebook, intenţia de a organiza noi proteste faţă de Guvernul condus de Victor Ponta şi proasta organizare a primului tur de scrutin. De asemenea, manifestanţii care şi-au anunţat prezenţa pe Facebook, în oraşe precum Iaşi, Oradea, Timişoara, Reşiţa, Bucureşti, Braşov, Constanţa, Arad, dar şi Paris şi Viena. Gândul v-a prezentat deja unele din protestele care au avut loc în ultimele zile, precum cel de la Ministerul de Externe, cel din Timişoara ori protestul tinerilor din Paris.