Un bărbat în vârstă de 52 de ani, din satul Văratec, oraşul Salcea, bolnav de schizofrenie de mai bine de 30 de ani, trăieşte în condiţii deplorabile, de ani de zile, în casa care a aparţinut părinţilor săi. Tutorele legal al bărbatului este cumnata sa, însă cel care are efectiv grijă de el este fratele său. Din păcate, acesta din urmă, deşi pare că se străduieşte, este depăşit de situaţia în care a ajuns bolnavul.
Imagini de coşmar în camera bolnavului
În urma sesizărilor venite de la localnici, care ne-au declarat că sunt îngrijoraţi pentru viaţa bolnavului, reporterii Monitorului de Suceava s-au deplasat la faţa locului. Casa în care stă bărbatul este pe o uliţă aproape părăsită. L-am găsit în gospodărie pe Valeriu Huluţă, fratele bărbatului bolnav. Acesta a acceptat să ne primească în casă, pentru a-l putea vedea pe fratele său. Bărbatul de 52 de ani se afla pe un pat, într-o cameră întunecoasă, invadată de muşte, cu gratii la geam. Imaginea de coşmar era însă doar începutul. Bolnavul, acoperit cu o pătură, gol de la brâu în jos, a reuşit să se ridice din pat. Are răni deschise la ambele picioare, care sunt foarte umflate.
„E de la urină, face tot timpul pe el, câte puţin, iar din cauza asta are rănile de la picioare. Îl dau cu alifii dar nu îi trece, din cauza urinei şi a căldurii”, spune Valeriu Huluţă. A doua mare problemă a bolnavului, pe lângă problemele psihice, este că e anchilozat şi nu se poate îndrepta, probabil din cauza poziţiei chircite în care stă tot timpul în pat.
Fratele bolnavului: “Am 33 de ani de când mă descurc singur cu el”
Valeriu Huluţă ne-a arătat o mulţime de medicamente şi alifii pe care le avea pe masa bolnavului.
„El ia tratamentul pentru problemele psihice, a mai fost şi internat pe la centre, dar acolo dacă îl duc într-o săptămână moare… am zis să am eu grijă de el câte zile o mai avea”, spune bărbatul, care, la prima vedere, pare bine intenţionat. Din păcate, nu poate avea grijă corespunzător de fratele său. Bărbatul a recunoscut că fratele bolnav petrece mult timp şi singur.
„Mă mai duc câte jumătate de zi pe ogor, sunt singur, nu am ce face… Am 33 de ani de când mă descurc singur cu fratele meu”, spune Valeriu Huluţă, fără a aminti nimic de soţia sa, care este tutorele legal al bolnavului.
Îl întrebăm dacă nu ar fi mai bine ca fratele său să aibă parte de îngrijire de specialitate.
„Acasă mănâncă cât vrea, doarme cât vrea, se scoală când vrea, nu are program… Acolo (n.r. – la un centru pentru persoane cu boli psihice) rezistă doar cei puternici”, spune cu convingere Valeriu Huluţă.
