Ion, un bărbat de 42 de ani din Hânceşti, capul unei familii cândva exemplare, a trecut printr-o mare umilinţă în viaţa sa: în virtutea unor împrejurări paradoxale, el a cântat chiar la… nunta propriei soţii.
Lui Ion nu-i place să povestească prin ce a trecut. El spune că atunci i-a fost încălcată în picioare demnitatea de bărbat. Acum nu-l mai doare sufletul, totuşi îi vine greu să-şi amintească acele momente de mare ruşine pentru dânsul. Până la urmă, rugându-ne să nu-i dăm în ziar numele adevărat şi nici satul de baştină, ne-a destăinuit durerea sa.
În ziua în care s-a căsătorit cu Daniela era în al nouălea cer. Adevărul este că a decis s-o ia de nevastă abia atunci când a aflat că e gravidă. „Dar ce contează, dacă, odată şi odată, tot aveam s-o iau!”, recunoaşte Ion. Daniela nu era ruptă din soare, dar nici urâtă de speriat vecinii. Nici despre Ion nu puteai zice că-i tare chipeş. După nuntă au trecut cu traiul în casa bunicilor. Cam mică şi veche casa, dar aveau acoperiş deasupra capului. Trecură zilele şi soţia a născut o fetiţă, Veronica.
Viaţa de familie s-a dovedit a fi mult mai grea decât îşi imaginase tânărul. La început se gândeau că, în câţiva ani, îşi vor construi o casă, dar nu au mai reuşit. Din banii de la nuntă şi-au cumpărat un cal şi o căruţă, ca să aibă cu ce lucra cota de pământ primită drept moştenire. Ion îi mai ajuta pe săteni să care de pe câmp recolta sau să are loturile. Totodată, mai făcea un ban pe la nunţi. Ion cânta la trompetă, împreună cu un acordeonist, un toboşar şi un viorist.
Despre Daniela îşi aminteşte numai lucruri urâte şi se tot întreabă cum de-a fost atât de orb. Povesteşte că, dimineaţa, pe la ora şase, când pleca de acasă, o lăsa dormind, îi era milă să o trezească. Daniela, în afară de faptul că avea grijă de casă, la amiază trebuia să meargă să adape buhaiul lăsat la păscut pe un imaş de lângă sat. El îşi aminteşte că soţia sa nici acest lucru nu-l putea face fără scandal. „Nu-i ajungea câţi bani câştigam eu. Probabil, o mânca dusul şi a plecat în Italia, după bani mai lungi”, izbucneşte Ion, trăgând cu năduf din ţigară.
Pe Daniela nici vecinii nu au reuşit s-o cunoască prea bine. Era adusă din alt sat. Mai apoi a plecat şi a venit acasă doar de câteva ori în zece ani. „Îmi spunea că îngrijeşte de un bătrân. Acum îmi dau seama în ce fel îl ajuta”, se jeluieşte Ion.
Lucrând peste hotare, Daniela trimitea banii acasă. Şi-au construit o casă frumoasă, au cumpărat mobilă scumpă. Iar ca să poată folosi maşina de spălat automată, Ion a săpat în curte o fântână din care pompa apă. Când şi-a legalizat şederea, Daniela a luat-o în Italia şi pe fetiţă. Toate mergeau cât se poate de bine, Ion se gândea că în curând vor fi împreună, dar speranţa sa de a-şi reîntregi familia în Italia s-a năruit brusc.
A fost un adevărat şoc pentru Ion. Într-o zi l-a telefonat Eduard, colegul său de trupă muzicală. I-a spus că un băiat adună un grup de muzicanţi care să cânte la o nuntă… în Italia. I-a redat pe scurt povestea: „Un italian bătrân din Padova se însoară cu o moldoveancă tânără şi vrea să-i facă o surpriză miresei. Adică – să-i organizeze o nuntă ca la moldoveni. Ne face chemare, plăteşte drumul şi ne dă câte 500 euro de muzicant pentru petrecere” . Lui Ion i-a plăcut ideea, mai ales că nunta se juca în oraşul în care muncea nevastă-sa. S-a gândit că, după ce-şi ia banii pentru cântat, nu mai revine acasă, ci rămâne acolo, cu Daniela.
În câteva săptămâni şi-au pregătit repertoriul pentru nuntă, au făcut repetiţii, ca să rămână italianul mulţumit. De la Daniela nu avea nicio ştire. Ea-i pregătea o surpriză…
Nunta a fost organizată chiar în curtea casei mirelui. Deşi mireasa era o moldoveancă, muzicanţii s-au mirat că nu au văzut printre invitaţi niciun moldovean. Când li s-a făcut semn că vin mirii, muzicanţii au început să cânte marşul. Ion n-a reuşit să vadă desluşit chipurile mirilor. Abia atunci când au început discursurile de felicitare, din curiozitate, el a început să caute cu privirea mireasa. A rămas trăsnit! I se pare sau nu? Mireasa semăna foarte tare cu nevastă-sa, doar că avea o rochie frumoasă, era machiată şi coafată. Când şi-a dat seama că era chiar nevastă-sa, parcă i-a dat cineva cu o bară în cap. Colegul de trupă, Eduard, fiind şi el din acelaşi sat, a recunoscut-o chiar de la început şi tot încerca să distragă atenţia lui Ion, să stea în faţa lui, ca acesta să n-o observe.
„Am vrut să mă duc s-o apuc de plete, dar m-au ţinut băieţii”, îşi aminteşte Ion, cu ochii împăienjeniţi de lacrimi. Ceilalţi muzicanţi l-au luat într-o parte şi au început să-i explice cu binişorul că, dacă se află adevărul şi iese cu scandal, nu o să li se plătească onorariul şi nici bani de drum n-o să li se dea. Când au văzut că nu merge cu binişorul, l-au ameninţat cu bătaia, chiar i-au şi dat câteva pe sub coaste. Ion n-a mai avut ce face şi, cu inima frântă de durere, a cântat toată noaptea la… nunta nevestei sale, care se mărita cu un bătrân ghiuj italian.
Cam triste au fost cântecele la nunta italianului în vârstă de 64 de ani şi a moldovencei de 35. Ion n-a reuşit să stea de vorbă cu ea nici măcar un minut. Era sigur că şi ea l-a văzut, dar i-a fost teamă să se apropie… „Nunţile lor nu sunt ca ale noastre. Mirii stau câteva ore la petrecere şi pleacă. S-o fi dus în luna de miere…”, îmi spune Ion, turnând peste amarul său un pahar de vin. Apoi, parcă consolându-se, zice: „Mă bucur că m-am ales măcar cu o casă… Dar îmi pare rău că şi fetiţa ar putea să i se arunce ei…”.
timpul.md
