GATA CU SÃRBÃTORILE Astãzi sãrbãtorim Soborul Sfântului Ioan Botezãtorul, zi în care cinstim pe proorocul care L-a botezat pe Mântuitorul lumii în apele Iordanului, moment în care Sfânta Treime S-a arãtat pentru prima datã oamenilor. Soborul Sfântului Ioan Botezãtorul sau încununarea tuturor zilelor închinate Sfântului Ioan este ultima mare sãrbãtoare a iernii. Astãzi Biserica Ortodoxã îi aduce jertfã de multumire Înaintemergãtorului Domnului, care a propovãduit evreilor de atunci, dar si tuturor oamenilor pânã astãzi: „Pocãiti-vã, cã s-a apropiat împãrãtia cerurilor!”. Tot astãzi, aproape douã milioane de români, în majoritate bãrbati, îsi sãrbãtoresc onomastica, cu ocazia Sfântului Ioan Botezãtorul, potrivit statisticilor Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Numele Sfântului Proroc Ioan Botezãtorul este purtat de 1.951.971 de cetãteni români – 1.420.774 de bãrbati si 531.197 de femei, a precizat MAI. Din totalul româncelor care îsi sãrbãtoresc onomastica marti, 7 ianuarie, 371.486 se numesc Ioana, 141.000 – Ionela, 11.290 – Nela, iar 6.726 – Ionelia. Cei mai multi bãrbati sãrbãtoriti tot cu aceastã ocazie, respectiv 514.865, poartã numele Ioan, alti 411.149 se numesc Ion, iar peste 320.000, Ionut. Acestora li se adaugã aproximativ 145.000 de români care se numesc Ionel si peste 26.000 care poartã numele Nelu sau Ionicã.
Descrierea vietii pe care o ducea Ioan Botezãtorul în pustie a servit ca model pentru primii asceti ai crestinismului si mai târziu pentru monahism. Ioan era îmbrãcat în haine din pãr de cãmilã, mânca miere de albine si lãcuste si se ruga mereu. Haina din pãr de cãmilã purtatã de Ioan vorbeste despre pocãinta necesarã atât evreilor, cât si pãgânilor. Totodatã, vesmântul purtat de Sfântul Ioan mãrturisea asprimea vietii duse de acest prooroc. „Înainte-mergãtorul Domnului nu trãia în comoditate, el avea ca preocupare principalã bucuria care vine omului din rugãciune, din postire, din pocãintã si din dãruirea sa totalã lui Dumnezeu. Încingerea cu o curea de piele provenitã de la un animal mort semnificã mortificarea, omorârea patimilor pãcãtoase care trãiesc în el. În acelasi timp, în Orient, unde hainele erau lungi si largi, când cineva purta curea însemna cã era gata sã lucreze. Omul în stare de activitate era încins. Sfântul Ioan este încins, pentru cã se aflã în lucrare de propovãduire, de rugãciune, în lucrare duhovniceascã. Hrana lui, constituitã din miere sãlbaticã si lãcuste, animale socotite curate în cartea Leviticului, dar care aveau gust si miros neplãcute, ne aratã cã nu mâncarea si gustul bun sunt scopurile activitãtii sale, ci cã Proorocul Ioan mãnâncã doar ca sã trãiascã, nu trãieste ca sã mãnânce”, sublinia la 4 ianuarie 2009 Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Pãrinte Daniel.
Toate aceste amãnunte legate de îmbrãcãmintea si hrana Sfântului Ioan reprezintã semnificatii duhovnicesti pentru a întelege viata pustniceascã. Din acest motiv, a mai spus Patriarhul României, Înainte-mergãtorul Domnului este considerat modelul sau prototipul vietii pustnicesti si foarte adesea o multime de pãrinti din pustie au trãit o viatã asemãnãtoare cu cea a Sfântului Ioan, hrana cea mai importantã fiind cuvântul lui Dumnezeu si rugãciunea, iar îmbrãcãmintea reprezentând-o învesmântarea cu virtuti, în prezenta si lumina Duhului Sfânt. De aceea, pustnicii înfãtisati în pictura Bisericii au haine si chipuri luminoase, pentru cã ei s-au îmbrãcat în lumina harului lui Dumnezeu.
„Pocãiti-vã, cã s-a apropiat împãrãtia cerurilor!”
Ioan Botezãtorul este Înainte-mergãtorul Domnului, cel care a pregãtit calea si multimile pentru primirea lui Mesia, Iisus Hristos. Mesajul principal pe care îl transmitea Ioan era „Pocãiti-vã, cã s-a apropiat împãrãtia cerurilor!”. Cei care renuntau la pãcate erau botezati în Iordan. Ritualul care însotea botezul oficiat de Ioan evreilor era asemãnãtor cu ritualul descris în Manuscrisele de la Marea Moartã (Qumran). Se poate trage concluzia cã Ioan ar fi fãcut parte din gruparea esenienilor, trãitori în pustie. Dar, spre deosebire de Manuscrisele Qumran, unde botezul era un ritual individual, botezul practicat de Ioan la Iordan era unul de grup. Botezul acesta are si o semnificatie escatologicã, prevestind, asa cum însusi proorocul spunea, botezul cu „foc si Duh Sfânt”, pe care îl aducea Cel Care va veni dupã el, Hristos-Domnul. Misiunea pe care a avut-o Ioan Botezãtorul a fost aceea de a vesti apropierea lui Mesia si de a boteza în râul Iordan pe cei care se pocãiau. Evanghelia dupã Matei aratã cã mesajul principal pe care îl transmitea Ioan era „pocãiti-vã, cã s-a apropiat Împãrãtia Cerurilor”.
Cum a murit Sfântul Ioan
Momentul în care Iisus a venit la Ioan spre a Se boteza a fost vârful misiunii profetului de pe malul Iordanului. El a deschis inimile si mintile evreilor, spre a-L primi pe Hristos si cuvântul Acestuia. Sãmânta aruncatã de el va rodi: primii ucenici ai Domnului vor fi alesi dintre cei ai Sfântului Ioan. Întrucât în predicile sale l-a criticat, în mod repetat, pe regele Irod Antipa pentru faptul cã s-a cãsãtorit cu Irodiada, fosta sotie a fratelui sãu vitreg Filip, a fost întemnitat. La o petrecere cu multi oaspeti, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în fata tatãlui sãu vitreg. Acesta a cedat farmecelor tinerei dansatoare si i-a promis orice. La îndemnul mamei, fata a solicitat capul Sfântului Ioan Botezãtorul. Fiind ucis, capul i-a fost adus Salomeei pe tavã. Trupul lui Ioan Botezãtorul ar fi fost dus de sustinãtorii sãi în orasul Samaria, unde a fost îngropat. Conform traditiei, Ioan a fost înmormântat în Samaria. Istoricii Rufinus si Teodoret aratã cã mormântul sãu a fost profanat în timpul împãratului Iulian Apostatul, în 362, o parte dintre moaste fiind arse. Restul au fost duse în Ierusalim, apoi în Alexandria, unde, la 27 mai 395, au fost asezate în biserica ce îi poartã numele. Despre capul Sfântului, Nichifor si Simeon Metafrastul spuneau cã ar fi fost îngropat separat, în fortãreata Machaerus ori chiar în palatul lui Irod din Ierusalim. Astãzi, capul Sfântului se aflã la Roma. Fragmente din moaste se gãsesc si în mãnãstiri din Biserica Coptã.
