Săptămâna aceasta suntem din nou turişti în Focşani şi descoperim o altă clădire veche din oraşul nostru, Biserica „Sfântul Nicolae Vechi“. Se spune că, în jurul anul 1700, căpitanul Ştefu, om înstărit, căsătorit cu nepoata voievodului Constantin Brâncoveanu, Caliţa, poposeşte în zona muntenească a Municipiului Focşani şi alege să zidească o biserică de piatră pe locul vechii mănăstiri de lemn, mistutită cu câţiva zeci de ani înainte de un incediu violent. Neobişnuit sau nu, istoria avea să se repete şi în anul 1854 când lăcaşul de cult construit la iniţiativa lui Ştefu a fost din nou devastat de flăcări, astfel că renovarea lui era mai mult decât necesară.
Am stat de vorbă cu pr. Aurel Boţan, paroh la Biserica „Sfântul Nicolae Vechi“, şi protoiereu în cadrul Protoieriei I Focşani pentru a afla mai multe despre această clădire, dar şi despre viaţa sa. Aşa am aflat că preoţia a venit ca un lucru firesc în viaţa lui, ba mai mult, spune că niciodată nu s-a pus problema că ar putea alege un alt drum.
„Niciodată n-am simţit că pierd ceva dacă merg la biserică!“
Născut şi crescut la ţară, în comuna Tulnici, pr. Aurel Boţan a învăţat încă de mic să-l preţuiescă pe Dumnezeu. Nimeni din familia sa nu a fost preot, însă asta nu l-a oprit să se apropie de biserică şi să-l ajute pe preotul care slujea la acea vreme în localitate. Duminică de duminică, părintele a fost prezent în Casa Domnului… spune că nu a regretat niciodată alegerea făcută cu toate că duminică dimineaţa „erau cele mai frumoase desene animate la televizor“.
„M-am născut şi am copilărit în comuna Tulnici. În timpul şcolii generale, prin clasa a IV-a cred, părintele de la noi din sat, băiatul mai mare al părintelui Nicolae Păun care a slujit aici în Focşani, şi care, după ieşirea la pensie s-a călugărit, şi a luat numele de Sava Păun, m-a chemat să-l ajut în altar, să fiu paraclisier. Încet, încet, s-a înfiripat dragostea faţă de biserică şi n-am simţit-o niciodată ca pe o obligaţie. Duminica este, aşa cum ştiţi, zi liberă, iar pe atunci nu avem prea multe canale TV, însă duminică dimineaţa erau desenele cele mai frumoase, pentru că atunci erau copii acasă.
Însă niciodată n-am simţit că pierd ceva dacă merg la biserică! La ora 08:00 eram prezent la biserică, până se termina, la 12:00/13:00. Asta se întâmpla duminică de duminică fără excepţie, doar să mă fi îmbolnăvit, să fi păţit ceva… Astfel că, încet, încet am început să mă gândesc la a merge pe calea aceasta. Nu am în familie preoţi… un verioşor, cu trei ani înaintea mea a dat la seminar şi a intrat, dar alegerea lui nu m-a influenţat în niciun fel, pur şi simplu consider astăzi că a fost o chemare de la Dumnezeu“, spune pr. Protoiereu Aurel Boţan.
După absolvirea celor opt clase ale Şcolii Gimnaziale din Tulnici, viaţa avea să-i poarte paşii preotului vrâncean spre Buzău, la Seminarul Teologic. În anul cinci de seminar, Dumnezeu i-a scos-o în cale pe cea care avea să-i devină soţie. „Cinci ani, din 2002, până în 2007, am fost elev al Seminarului Teologic din Buzău. Când eram anul V la seminar, m-am cunoscut cu viitoarea mea soţie, am mers amândoi la facultate, însă nu la aceeiaşi. Cred că tiparul a fost pus de Dumnezeu, în sensul că m-am cunoscut cu soţia, am mers la facultate, şi după anul II de facultate am făcut nunta…..https://monitoruldevrancea.ro/2020/03/09/video-si-galerie-foto-turist-in-focsani-biserica-sfantul-nicolae-vechi-mistuita-in-trecut-de-doua-mari-incendii/
