ARTÃ La fel ca de fiecare datã când a concertat în Vaslui, Tudor Gheorghe a reusit sã umple din nou sala de spectacole a Casei de Culturã. Cetãteni de vazã ai municipiului au fost prezenti, cu mic, cu mare, pentru a se delecta cu baladele nationaliste ale bardului oltean.
Personalitãti de vazã ale orasului si-au dat întâlnire, asearã, la Casa de Culturã “Constantin Tãnase” din Vaslui, unde a avut loc un concert oferit de marele artist nationalist român Tudor Gheorghe. Sala a fost arhiplinã, tineri si bãtrâni deopotrivã, locurile fiind neîncãpãtoare pentru cererea de bilete, organizatorii fiind nevoiti sã completeze cu scaune aduse din afarã pentru ca toti fanii artistului sã stea cât mai confortabil la reprezentatia maestrului. În public, printre cei câtiva oameni de rând, care au scos 60 de lei din buzunar pentru a-si plãti biletul, s-au aflat Corneliu Bichinet, Dumitru Buzatu, Adrian Tighici precum si alti politicieni, functionari sau oficialitãti din municipiu, multi dintre acestia intrând pe bazã de invitatii gratuite.
S-a plâns de frigul din salã si de Presedintele României
La ora începerii spectacolului, ora 19.00, termometrele indicau o temperaturã de aproximativ 0 grade Celsius în Vaslui. În ciuda numãrului mare de spectatori, temperatura din salã a fost scãzutã, ceea ce i-a permis artistului sã îsi înceapã numãrul: “cercetãtorii americani spun cã dacã se aplaudã într-un spatiu închis timp de douã minute, temperatura creste cu aproximativ trei grade”, moment care le-a smuls fanilor câteva zeci de secunde de aplauze. Tudor Gheorghe si-a amintit cu nostalgie de perioada de dinainte de ’89, când concerta la Vaslui: “nu era asa de frig ca acum, domnule. Era cald, stiau oamenii ãia sã încãlzeascã. Acum…”. “Face Iohannis”, îl îndemnã o voce femininã din salã. “Ce sã facã, Iohannis? El e presedinte. Presedintii nu fac nimic. Ei se plimbã, fac cumpãrãturi, nu îi preocupã pe ei chestii din astea”. Trece apoi la lucruri serioase si începe spectacolul interpretând poezia lui Gheorghe Sion “Limba româneascã”. Câtiva dintre spectatori, din nestiintã sau din prea mult entuziasm, aplaudã chiar în mijlocul baladei, însã el pare a nu bãga în seamã aceste întreruperi si continuã nestingherit. Terminã si începe cu “Limba noastrã-i o comoarã” a lui Alexe Mateevici, dupã care ia o pozitie serioasã: “Domnule, nu am nimic cu tinerii din ziua de astãzi care folosesc cuvinte în limba englezã. Trebuie sã le foloseascã, pentru cã asa li se cere, mai ales în domeniul IT. Mã deranjeazã însã excesul de cuvinte împrumutate din limba englezã. Nu se mai zice mic dejun, se zice break fast acum. Si altele. Avem si noi cuvintele noastre, nu trebuie sã le pierdem întelesul prin introducerea de cuvinte din alte limbi”. Râsete în salã. Trece apoi la politicã: “Presedintele nostru vorbeste o englezã de vaporean”. Din nou, râsete, dar si aplauze. “Asa sunt comandantii de vas, e în fisa postului lor sã stie engleza, nu e nimic deosebit. El stie, dau un exemplu, când se dã jos în port la Amsterdam sã întrebe: cum ajung la strada cu felinare rosii”. Râsete si aplauze mai lungi si mai apãsate. Artistul îsi continuã reprezentatia. “Eu cu engleza mea mã descurc oriunde în lume, sã întreb unde e strada cutare, sã cer o cafea, un tricou etc. Însã, când mã duc la Londra, într-un magazin, iar vânzãtoarea mã întreabã ce doresc, îi arãt cu degetul ce vreau, prefer sã stau mut, decât sã îi stâlcesc limba. Eu sunt un nationalist român convins, însã m-am simtit umilit când al meu presedinte pe când se afla la o întâlnire în Bruxelles s-a dus direct la nu mai stiu care prim ministru britanic, Blair sau Cameron, hãhãind: “how are you? (ce mai faceti, n.r.)”. Britanicul i-a rãspuns: “Sir?”, apoi s-a întors cu spatele, lãsându-l pe al nostru presedinte de unul singur, cu mâinile în buzunar, uitându-se dupã nãdragii Angelei Merkel”. O parte din oameni râd si aplaudã frenetic, altii sunt indignati si soptesc între ei nemultumiti. “Domnilor, oare ce blestem avem pe capul nostru ca dupã ce scãpãm de un presedinte care nu stie bine engleza sã dãm peste unul care nu stie bine limba românã?”.
