* În frigul crâncen al iernii trecute, Dorin a dormit două zile afară, în curtea casei, alungat de mama lui * De ce? Pentru că nu i-a adus ţigări din banii câştigaţi muncind cu ziua * Şi tot mama lui i-a spart cu ciocanul de bătut cuie ochelarii de vedere cu dioptrii mari, minus 14, fără de care Dorin nu vede mai nimic
Dorin are 14 ani, este în clasa a VI-a şi locuieşte cu mama şi cu un alt frate. În iarnă, gerul crâncen ne-a încercat pe toţi. Şi ni se părea că nici măcar caloriferele fierbinţi şi hainele groase nu ne sunt de ajuns. Dorin a dormit două nopţi la rând afară, în curtea casei familiei sale, îmbrăcat cu o bluză sport, tocmai când termometrul coborâse sub minus 20 de grade. Nu s-a plâns, n-a spus nimănui. Când n-a mai putut, s-a dus la politie. Şi a spus ca mama lui nu-l primeşte în casă pentru că nu i-a adus ţigări. Pentru că nu s-a dus să lucreze cu ziua ca să câştige bani să-i cumpere ţigări. Şi tot mama lui i-a spart ochelarii cu dioptrii mari, de minus 14, fără de care el se descurcă greu. I-a spart intenţionat, cu ciocanul de bătut cuie…
Marian cel domol, un destin nedrept
Mama lui nu a lucrat niciodată, iar tatăl lui a renunţat la slujbă în urmă cu zece ani, când a început să-şi bea şi minţile. Marian a fost lăsat să meargă la şcoală doar până în clasa a II-a, când părinţii lui au început să-l trimită să cerşească în fiecare zi. Iar când aducea prea puţini bani acasă era bătut de părinţi. Aveau nevoie de sume pentru băutură şi ţigări. Iar când nu era forţat să cerşească, trebuia să caute fier vechi în pubele de gunoi. La masă n-a fost primit niciodată lângă părinţi şi cei doi fraţi mai mici. Mânca stând pe jos, resturi rămase de la ceilalţi. Şi ca „supliment”, gesturi şi cuvinte de batjocură. De ce? De ce a fost mereu altfel tratat decât fraţii lui? Poate pentru că el este un pic mai încet, mai domol. Aşa s-a născut.
Acum, Marian are 21 de ani. Fratele lui mezin a renunţat la şcoală după clasa a VIII-a, iar celălalt a plecat la 19 ani să caute de lucru în Austria. Marian stă cu părinţii şi cu fratele rămas în ţară într-o casă din care doar o cameră de aproximativ 15 metri pătraţi poate fi folosită. Nu au apă potabilă, nu au energie electrică, nu au lemne pentru foc iarna. În această iarnă, în casă era la fel de frig ca afară, aşa că în unele nopţi a dormit încălţat pentru a nu-şi mai găsi încălţămintea îngheţată dimineaţa. În acest moment, tot Marian îşi întreţine familia. Manipulează marfă într-un magazin şi pentru asta primeşte o mică sumă de bani în fiecare zi. E puţin pentru efortul şi munca lui, dar e mai mult decât nimic.
Vinovaţi prin indiferenţă
Vi se pare revoltător? Incredibil că asemenea lucruri se petrec lângă noi? Poate vi se pare greu de crezut, dar fiecare dintre noi suntem, voit sau nu, personaje în povestea tristă a lui Dorin. Prin indiferenţă, tăcere sau prin faptul că nu ne deschidem ochii ca să vedem. Povestea cumplită a lui Dorin, şi drama lui Marian (aşa cum am decis să le spunem astăzi), le-am aflat-o de la cei care le-au întins mâna: Fundaţia Cuvântul Întrupat. Şi chiar dacă, temporar, în vieţile lui Dorin şi Marian a apărut curcubeul speranţei, rămâne o întrebare, o nelămurire pe care ne-au sădit-o în suflet chiar oamenii Cuvântului Întrupat. Dacă eu sau tu, oricare dintre noi, ar fi fost în locul lui Dorin ce am fi făcut? Am fi supravieţuit? Cum? Unde am fi cerut ajutorul? Ni l-ar fi dat cineva?
Puteţi ajuta!
În Galaţi, în România sunt zeci de Dorini şi de Mariani. Şi cărora le puteţi oferi un strop de mai bine sau măcar un strop de normalitate… Şi asta fără să vă coste absolut nimic! Codul Fiscal (Legea 571/2003) oferă fiecărui contribuabil, persoană fizică, posibilitatea de a direcţiona 2 la sută din impozitul pe venit, plătit statului, către o organizaţie non-guvernamentală.
În fiecare lună, dacă nu chiar de mai multe ori pe zi, ca o caracatiţă flămândă statul îşi strecoară „tentaculele” în buzunarele şi portofelele dumneavoastră cu scopul de a vă taxa: pentru sănătate şi asigurări sociale, pentru TVA, pentru şomaj, pentru educaţie, şi tot aşa. Banii pe care îi plătiţi de bună-voie şi siliţi de împrejurări se pierd în sacul fără fund al unui sistem. Plătiţi pentru Sănătate, dar e vai de sănătatea tuturor! Şi vai de asigurările sociale, vai de şomaj sau de pensie, că nu se ştie dacă fondul la care cotizaţi din greu va asigura măcar supravieţuirea. La fel ca pentru celelalte drepturi şi asigurări sociale, statul v-a taxat deja impozitul pe venit. Aveţi, însă, posibilitatea să-i daţi statului peste mână şi să decideţi cui daţi cei doi la sută din impozit. Şi banii aceia chiar se vor duce acolo unde hotărâţi dumneavoastră.
Timpul rămas este scurt. Doar până pe 25 mai puteţi completa şi semna Formularul 230 (dacă în 2011 aţi realizat venituri din salariu) sau Formularul 200 (pentru venituri din alte surse: activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor, profesii liberale etc). Şi dacă încă mai staţi pe gânduri, iată ce spun oamenii Fundaţiei Cuvântul Întrupat: „Convingerea noastră fermă este că, departe de a fi o povară, a ajuta este un privilegiu, o onoare şi o modalitate prin care oricine poate fi parte a unui proces de schimbare, de îmbunătăţire a unei stări de fapt. Trebuie doar să vă gândiţi cât de norocoşi sunteţi că nu dormiţi afară în nopţi geroase, ca aveţi ochelari şi o mamă care vă iubeşte. Şi poate vă gândiţi să-I mulţumiţi lui Dumnezeu pentru cât sunteţi de binecuvântat, ajutând”.
www.viata-libera.ro
