Trupa de teatru de la Husi, gonitã cu taxe uriase din oras, primitã cu bratele deschise inclusiv la Ateneul din Iasi

ANTI-CULTURÃ… Nici bine nu a dat semne de viatã fenomenul artistic creat de amatorii de teatru de la Husi, cãci autoritãtile locale l-au si amputat! Concret, spectacolul care ar fi trebuit sã se joace sâmbãtã în sala cinematografului „Dacia”, de cãtre trupa condusã de regizorul Claudiu Romila, a fost anulat. Bietii actori nu au reusit sã strângã suma care le-a fost impusã drept chirie de cãtre Primãrie via Casa de Culturã, izbutind sã vândã bilete de nici 500 de lei. Primãria le-a impus artistilor lui Romila suma de 3.050 de lei, ca sã beneficieze de sala de spectacole a cinematografului, pentru repetitii si reprezentatia în sine. Si, în aceste conditii, este greu de crezut cã miscarea teatralã de la Husi va continua, dacã exprimarea atât de inocentã a unor amatori dornici de artã are parte de o asemenea taxare. Evident, contabiliste vorbind, Primãria trebuie sã producã încasãri, însã cultura reprezintã un domeniu în care „calculatiile” se fac întotdeauna în favoarea spiritului si nu în favorarea buzunarului. Poate de aceea, de exemplu, teatrul din Tecuci le-a dat husenilor din trupa lui Claudiu Romila sala „Ion Petrovici”, cerându-le 20% din încasãri, oricare ar fi acestea. La fel, teatrul din Târgu Frumos, le-a dat sala pentru 15% din încasãri. Practic, aici se vede diferenta între bunãvointa de a permite artei sã ajungã la public si… a-i pune o taxã pe care sã nu o poatã duce.

Sâmbãtã seara, pe 25 ianuarie, clãdirea modernizatã a cinematografului „Dacia” ar fi trebuit sã fie învãluitã în luminã, glasuri cu inflexiuni shakespeariane si valuri de aplauze. Trupa de amatori a regizorului Claudiu Romila avea programat un nou spectacol. Numai cã Primãria, prin casa de Culturã, le-a impus amatorilor taxa de 3.050 lei pentru reprezentatia în sine si, probabil, repetitiile incluse, asa cã acestia au fost nevoiti sã vândã iar bilete, ca sã poatã aduna întreaga sumã. Numai cã husenii, desi dornici de spectacole, de seri de sâmbete nostalgice, petrecute în cinematograful „Dacia”, asa cum obisnuiau generatii întregi de altãdatã, nu au bani prea multi, ca sã plãteascã bilete de 50 – 60 de lei de persoanã. O familie cu patru membri, dacã ar vrea sã meargã la spectacol, ar fi nevoitã se dea 240 de lei pe bilete. E mult, foarte mult, spun husenii. Dar numai cã taxa e taxã si trebuie adunatã, asa cã actorii au fost nevoiti sã punã un asemenea pret la bilete. Din pãcate, pentru spectacolul de sâmbãtã s-au vândut bilete de o valoare mai micã de 500 de lei, motiv pentru care spectacolul s-a anulat. Zadarnic au fãcut oarecare reduceri: 60 lei un bilet, 50 lei douã bilete, studenti si pensionari – 25 lei, iar grupurile de minim 10 elevi sau pensionari – 20 lei. S-au vândut circa 25 de bilete, ceea ce este foarte promitãtor pentru dragul de teatrul al publicului husean, dar fãrã sperantã pentru taxa Primãriei, de 3050 lei.

Teatrele din alte zone, inclusiv Ateneul din Iasi, au fost de acord sã îi gãzduiascã pe huseni cu spectacolul lor, cerându-le o parte din încasãri. La Husi nu se poate decât cu 3.050 lei, bani gheatã!

La nivelul Consiliului Local s-a luat de curând în discutie situatia taxei impuse teatrului de amatori creat de regizorul Claudiu Romila. Consilierul Radu Bobârnat a cerut primarului Ioan Ciupilan si consilierilor sãi majoritari, sã fie mai îngãduitori cu aceastã manifestare artisticã aflatã în fazã incipientã si sã nu îi punã o asemenea taxã de câteva mii de lei. Numai cã reactiile nu au fost dintre cele asteptate. Primarul Ciupilan a spus cã sunt costuri la cinematograf, cu lumina, cãldura, sunetul, agajatii, asa cã aceste costuri trebuie acoperite, fie si cu pretul unei taxe pe bucuria unor localnici simpli, dar dornici sã îsi încânte concitadinii cu exprimarea lor artisticã. Ce-ar mai fi de spus? Poate faptul cã, în timp ce cinematograful de acasã le impune husenilor o taxã mare, 3.050 lei, însã teatrul V. I. Popa din Bârlad, le pretinde doar 25% din încasãri, la Adjud, pentru sala „Ion Dichiseanu”, 20% din încasãri. Pânã si Ateneul din Iasi vrea sã îi primeascã pe huseni cu spectacolul lor, impunându-le 40% din încasãri. La Husi însã, nu se poate decât cu o taxã uriasã, pe care nici un teatru reputat nu ar putea sã o sustinã la fiecare spectacol, darãmite o mânã de amatori, talentati, dar, la cum se prezintã problema, fãrã sprijin.