Un copil paralizat şi o fetiţă lăsată de izbelişte sunt doar două „reuşite” ale doctorilor români.
Nu e spital din România fără caz de malpraxis. Nu s-ar ajunge atât de des la astfel de situaţii dacă spitalele ar funcţiona cu schema de personal completă şi dacă în toate unităţile s-ar lua în seamă protocoale de tratament. Faptul că în România, copiii mor pe capete chiar şi din cauza infecţiilor respiratorii, arată fie nepăsarea, fie lipsa de specialişti „sclipitori” care să pună un diagnostic corect şi să trateze cazuri grave.
Fără şanse în ţară, salvată în Italia
Ultima victimă a sistemului medical a fost Nicoleta Şerban, fetiţa de patru ani plimbată între spitale până a murit. Suferea de roşu în gât, însă o reacţie adversă la paracetamol a băgat-o în stop cardiac. Cazul e plin de greşeli, începând cu modul de adminstrare a banalului medicament, până la modul în care a acţionat (sau nu) asistenta pentru a-i salva viaţa. Iese astfel la iveală o nouă hibă a sistemului: asistentele de la pediatrie nu sunt obligate să ştie să facă resuscitare, singurele care au aceste „atribuţii” sunt cele de la Terapie Intensivă.
Cazul Nicoletei nu e singular. Acum două săptămâni, tragedia s-a repetat într-o familie de gemeni. Unul dintre ei, în vârstă de doar cinci luni, a fost adus la Spitalul de Urgenţă din Focşani cu febră. După două zile, i-au apărut bubiţe pe corp şi copilul a murit în urma unui stop cardio-respirator, din cauze încă necunoscute. Colegiul Medicilor cercetează cazul.
În luna februarie, „Evenimentul zilei” prezenta cazul Laurei Paraschiv, o fetiţă de 13 ani din Galaţi care suferă de hipersomnie, adică adoarme şi când merge. Toţi medicii care au consultat-o, din Târgu-Mureş, Iaşi, Cluj şi Bucureşti, nu au găsit niciun leac pentru boala ei.
În urma mediatizării cazului, copila a primit şansa unui tratament corect la clinica Gesu Bambini din Italia, unde se află internată de două săptămâni. „Dacă medicii din România au declarat-o irecuperabilă, cei din Italia ne-au spus să avem răbdare, că se va face bine în proporţie de 90%”, povesteşte mama fetiţei. Primul lucru pe care doctorii italieni l-au făcut a fost să-i schimbe tratamentul prescris în România, motivând că este prea puternic. Între timp, investigaţiile continuă.
Laura este tratată gratuit în această clinică, dar nu statul român suportă cheltuielile. „Autorităţile ne-au spus că dacă mergem în străinătate, o facem pe banii noştri”, ne-a spus mama.
Laura Paraschiv, o „necunoscută” pentru medicii români, o provocare pentru cei italieni
Condamnat să fie o legumă
Unul dintre cele mai grave şi mai cunoscute cazuri de malpraxis este acela al lui Sebastian Lungu. În august 2007, bebeluşul se năştea cu cordonul ombilical înfăşurat în jurul gâtului, pentru că timp de o oră mama lui fusese lăsată nesupravegheată de medicii de la Spitalul Universitar din Bucureşti. La vârsta de 5 ani, copilul nu vorbeşte, nu merge şi mănâncă printr-o sondă. Părinţii au deschis mai multe procese, însă după aproape cinci ani, o singură asistentă a fost exclusă din sistem. Drama pe care o trăiesc părinţii este fără margini, iar recuperarea şi medicamentele îi costă peste 5.000 de lei pe lună.
Colegiul Medicilor nu inspiră frică
În general, judecarea cazurilor la Colegiul Medicilor este mai mult „colegială”. Drept dovadă stau sancţiunile blânde care au fost date de-a lungul timpului. În perioada 2006-2011, au fost înregistrate 916 reclamaţii la această instituţie. Din totalul medicilor reclamaţi, doar 197 au fost sancţionaţi cu mustrare sau avertismente. Nici calea în justiţie nu este mai uşoară: un proces de malpraxis poate dura şi zece ani o sentinţă definitivă. Avocatul Raluca Simion, specializat în malpraxis, spune că „la noi, se poartă pedepsele cu suspendare. În SUA şi Europa de Vest se şi execută”.
„Septicemie de la roşu în gât netratat”
După articolul „De ce mor copiii cu zile: spitale fără pediatri şi reguli călcate în picioare”, din ediţia anterioară, reacţiile cititorilor, la rândul lor victime ale sistemului, nu au întârziat să apară.
Unele dintre întâmplările relatate sunt şocante. O cititoare povesteşte cum doar norocul l-a salvat pe nepotul său şi cum i-au fost furate medicamentele într-un spital cu pretenţii. „În martie, nepoţelul meu de patru ani a răcit şi a făcut febră mare. La spital i s-a pus diagnosticul vărsat de vânt, iar copilul a rămas internat 4 zile, după care a fost trimis acasă. Pentru că îi e din ce în ce mai rău, mergem din nou la spital, ni se dă alt tratament, pe care îl cumpărăm, pentru că fondurile sunt pe terminate. Starea copilului se înrăutăţeşte şi, după îndelungi rugăminţi, e trimis la Spitalul Grigore Alexandrescu, unde i se pune alt diagnostic: anemie şi septicemie în grad scăzut”, povesteşte femeia. Cu alte cuvinte, roşul în gât nu fusese tratat bine. „Cumpărăm alte medicamente, care după 2-3 zile dispar de pe noptieră, iar asistentele motivează că i s-a schimbat tratamentul. Păi nu-ţi vine să-i smulgi părul din cap?”, se revoltă femeia.
O altă cititoare povesteşte prin ce experienţă a trecut cu soţul la camera de gardă. „Soţul meu a ajuns la Urgenţe acum patru zile cu dureri abdominale. Deşi se vedea că e grav şi am specificat că fusese operat în 2010 de abces la lobul stâng al ficatului, nimeni nu l-a băgat în seamă. I-au dat o reţetă cu vitamine. În ziua următoare, ne-am programat la Spitalul Târgu-Mureş, unde după analize şi tomografie am aflat că a recidivat şi că are din nou abces”, spune Nicoleta. „Bubele” sistemului au fost recunoscute şi de oameni din interior. „Am lucrat în unul dintre spitalele, slavă Domnului, închise. Număr de consultaţii măsluit, internări fictive, ca să primim banii. Mă săturasen să trombonesc şi să umflu statisticile”, semnalează Ioana, o altă cititoare.
O anestezie greșită, o compresă uitată în timpul operației sunt „detalii” care fac obiectul marilor cazuri de malpraxis
„Soţul meu a ajuns la Urgenţe cu dureri abdominale groaznice, dar a primit o reţetă cu vitamine.”
197 de medici dintr-un total de 916 reclamaţi la Colegiul Medicilor, în 2006-2011, au fost sancţionaţi cu mustrare şi avertisment
www.evz.ro
