SÃRBÃTORI RELIGIOASE Ilie Pãlie (21- 22 iulie) este personaj mitic în calendarul popular, vizitiu la trãsurã cereascã a lui Suntilie, aducãtor de foc si arsitã. În unele traditii, Ilie Pãlie produce foc în care suflã Foca si-l împrãstie. Pe vremuri în aceste douã zile de peste an oamenii nu lucrau de fricã cã Pãlie si Foca sã nu le ardã recoltele si trupurile. Ilie Pãlie si Foca sunt personajele mitologice principale ale acestor zile, evident dupã Sf. Ilie (20 iulie), care aduc foc si arsitã, incendii. În trecut au fost incendii mari în aceste zile, de aceea oamenii tineau sãrbãtorile si nu lucrau, ca sã nu le ardã casele, ogoarele.
Despre acesti doi sfinti, Ilie Pãlie si Foca, calendarul ortodox nu scrie, dar oamenii continuã sã-i sãrbãtoreascã. Aceste douã divinitãti mitice erau în legãturã cu zeul focului si al Soarelui. Numele Pãlie derivã din verbul „a pãli”, „a pârjoli”. Cât despre sãrbãtoarea numitã „Sf. Foca” (din 22 iulie), se zice cã Sf. mucenic Foca era considerat patronul navigatorilor si nu avea legãturã cu focul, ci cu apa. Cu toate acestea, poporul tine aceastã zi pentru a se pãzi de foc. Faptul cã acest sfânt a fost introdus în calendar, probabil, nu e întâmplãtor. În luna lui cuptor se produc cele mai multe incendii. Prin unele pãrti ale Moldovei se crede cã demult Foca era un sfânt crestin, dar de când la ziua lui au ars sapte sate, îl serbeazã si pãgânii, precum bunãoarã turcii. Se zice cã Foca este o creaturã rãzbunãtoare, care arde case, stogurile de paie, cerealele, etc., si chiar pe cei ce îndrãznesc sã lucreze de ziua lui. Astfel, pentru generatiile mai vechi, dar si pentru tinerii proveniti mai ales din mediul rural, sãrbãtoarea Aducerea Moastelor Sf. Sfintit Mc. Foca face parte din categoria zilelor de peste an ce se bucurã de mare atentie si cinstire. Legat de aceastã sãrbãtoare oarecum surprinzãtor este faptul cã cei care o tin, chiar dacã nu frecventeazã des biserica (nestiind, astfel, ce-i de fapt cu acest sfânt), cunosc foarte bine semnificatia sãrbãtorii, care cade pe 23 iulie, ba, mai mult, ceea ce trebuie sã nu facã, mai ales, în aceastã zi. “Mama mea s-a nãscut în oras, însã bunicii mei au venit de la tarã si, astfel, am avut mereu ocazia sã vãd la noi în casã obiceiuri si credinte pe care si eu le duc mai departe, pe care o sã le predau fetitei mele, ca sã nu se piardã. În luna iulie mereu aveam o grijã, sã tinem toate zilele: ba de fulgere, ba de tunete, ba sã nu ne atace sãlbãticiunile si, repetându-le mereu, le-am învãtat. Țin minte cã, în ziua în care era sãrbãtorit Foca, mama nu gãtea nimic la foc, nu se aprindea nici mãcar un fir de pai, nici tata nu fuma si era un stres întreg sã nu punã cineva mâna sã aprindã foc în ziua aceea”, ne-a spus Maria Cãpritã, o bãtrânã credincioasã din Bârlad.
„Ilie, Pãlie si Foca”
Practic, sfântul trecut în calendarul crestin-ortodox astãzi, conform perceptiei populare, face parte din triada “Ilie, Pãlie si Foca”, altfel chiar de temut pentru tineri si bãtrâni, deopotrivã. Dacã despre Foca se zice cã este cel care rãspunde de incendiile si arsita care pârjolesc câmpurile cu grâne, Ilie Pãlie se crede cã ar fi fratele, tatãl sau vizitiul Sfântului Ilie, sãrbãtoarea tinându-se în popor tot de frica focului, dar si a bolilor, cu putin înaintea sãrbãtorii de astãzi. Calendarul privitor la astfel de sãrbãtori mai consemneazã pe 27 iulie ziua Sfântului Ilie cel mic (sau cel schiop), numit si „Sf. Pantelimon”, sau “Pintilie cãlãtorul”. Credinta popularã spune cã este fratele mai mic al Sfântului Ilie si cã el mijloceste pe lângã marele prooroc pentru ca acesta sã nu trimitã stihiile naturii asupra recoltelor. Ca mai toate sãrbãtorile acestei luni, aceastã zi se tine pentru boli, incendii, grindinã si furtuni, ziua aceasta fiind socotitã drept sfârsitul verii, datã de la care deja încep pregãtirile pentru întâmpinarea toamnei.
