BICEIURI DACICE DE ANUL NOU Multora li se pare suprinzãtor cã în majoritatea satelor vasluiene se colindã nu în ajunul Crãciunului, ci în ajunul Anului Nou! Profesorul Dan Ravaru spune cã aceasta este cea mai clarã dovadã a pãstrãrii celor mai vechi traditii ale românilor din Moldova. Colindul în ajunul Anului Nou este un obicei care s-a transmis din generatie în generatie, tocmai din vremea dacilor! Colindul nu avea nimic religios, pânã la aparitia crestinismului, fiind mai mult un descântec care fãcea referire la vânãtoare, miri si mirese etc. Pe parcurs, colindele au cãpãtat teme religioase, dar obiceiul de a le interpreta în ajunul Anului Nou s-a pãstrat pânã în zilele noastre.
Anul Nou este cea mai strãveche sãrbãtoare a umanitãtii. Chiar dacã data diferã de la popor la popor, ea este apropiatã întotdeauna de solstitii sau echinoctiuri, spune profesorul Dan Ravaru, specialist în etnografie si folclor. Cea mai veche dovadã scrisã în acest sens provine din Babilon, unde se sãrbãtorea Akitul, adicã Anul Nou, timp de 12 zile, la fel cum sunt la noi zilele dintre Crãciun si Boboteazã. Crestinismul a impus Nasterea lui Hristos, care a fost initial la 6 ianuarie, la 25 decembrie, dupã nasterea zeului Mitra, aceastã sãrbãtoare urmând sã o înlocuiascã pe cea de Anul Nou. Nu s-a întâmplat asa, deoarece sãrbãtorirea Anului Nou era prea înrãdãcinatã si era întâmpinatã cu colinde. Initial, Biserica a condamnt colindele, le-a considerat cântãri pãgânesti si le-a interzis, mentioneazã profesorul Ravaru, adãugând cã relatãri în acest sens dateazã din secoului al VI-lea în Ardeal si secolul al VIII-lea în Moldova. Pe parcurs, însã, conducãtorii Bisericii si-au dat seama de importanta colindelor si au trecut la crearea unora cu teme religioase.
Moldova si judetul Vaslui pãstreazã încã traditii din perioada precrestinã
„În Moldova, unde a fost patria dacilor liberi, vechile sãrbãtori în întâmpinarea Anului Nou s-au mentinut, spre deosebire de Ardeal, unde predominã Crãciunul, iar Anul nou este numit Crãciunul cel Mic. În judetul Vaslui, colindele strãvechi, cu rãdãcini pânã în paleolitic, s-au mentinut aproape integral în localitãtile Pogonesti, Ivesti si Berezeni. Ele sunt în esentã niste descântece pentru a asigura succesul la vânãtoare sau a-i initia pe tinerii miri sau mirese, zugrãvind, totodatã, tablouri din viata trecutã, în special din epoca medievalã“, a declarat profesorul Dan Ravaru, specialist în etnografie si folclor, consilier artistici în cadrul Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Vaslui.
