„Toți banii din lume nu ți-ar ajunge sã cumperi… o poveste”

Pentru cã e sufletul meu. Și sufletul nu poate fi cumpãrat. Îl pun în palmã pentru voi.

Fãrã iubire nu pot exista. Și de aceea am ales sã las totul deoparte, ca sã fiu aici. Iubesc ceea ce fac. Sã fii cu oamenii, e o meserie pe care o ador. Nu am sorã sau frate și poate din cauza asta am tot cãutat ce îmi lipsește. Noi, oamenii, avem nevoie de iubire, sub orice formã ar ajunge la noi. Iubirea noastrã poate fi un om, o carte, o ploaie, un cântec și o…!!! mai ales, un animãluț sau un suflet singur. Sufletele trebuie sã se întâlneascã. Trebuie sã ne salvãm unul pe altul. Dezinteresat. Dar mai adaug, cu mãsurã.

Pãrintele Teofan, „Sfântul Vasluiului”, îmi spunea deseori, cã nu am nici o mãsurã în ceea ce fac. Am descoperit în timp, cu cruzime, câtã dreptate a avut. Aproape de sfârșitul anului trecut, am mai strâns încã o mãnușã de box în mine, pentru cã am povestit ce voiam sã fac mai mult și mai mult. Uitasem cã mai întâi trebuie sã faci și apoi sã spui ce ai de gând. Acel om sau „oamã”, mi-a preluat visul și ideile ca și cum ar fi fost ale ei. Ba chiar a avut obrãznicia sã-mi spunã peste umãr: ” I-am spus deja…”. Și nu cunoștea persoana despre care i-am vorbit, dar i-a spus, Doamne, i-a spus ce probleme are și i-a dat sfaturi pentru asta. Deși n-o vãzuse niciodatã. A început sã facã, ceea ce i-am spus eu cã vreau sã fac. Asta m-a ștrangulat. M-am oprit uluitã din relație. Sunt întâmplãri nedrepte în viața noastrã sau lecții, ca sã înțeleg „natura oamenilor”. Când sunt tristã, mã opresc din mers și mã ascund în mine, pânã când plouã cu un antidot pentru tristețe, cã e urâtã tare. Trebuie sã dãm cu mãsurã totul. Dacã putem! Pentru cã noi, oamenii, ne transformãm repede și rãnim. Devenim nedelicați și furãm vise. Slavã Domnului, cã pe foaia de ziar nu ne luptãm în vise.

Acum am ales sã rãmân în compania mea, cea nefardatã și neînfrumusețatã ca sã plac, sã putem vorbi. Ca sã ne fie mai bine. M-am pregãtit mult pentru acest moment. Cu amânãri și multã tãcere. Dacã ar fi sã îmi așez în ordine dorințele pentru 2024, cred cã ceea ce fac acum, e o prioritate. Am nevoie sã mã regãsesc și sã trãiesc orice moment al zilelor ce vin cu demnitate. Cred cã e important sã faci ceea ce vrei și mai ales sã construiești în fiecare zi, mai frumos, mai bine. Aș vrea ca atmosfera unicã de sãrbãtori, care încã mai trãiește, sã se prelungeascã la infinit, sã putem fi veseli și optimiști. Sã ne înveselim și sã ne bucurãm împreunã. Am o mulțime de idei și vise. Sper sã mi se împlineascã. De-a lungul timpului, n-am reușit niciodatã de sãrbãtori, sã transmit urãri și sã le mulțumesc celor care m-au susținut în toate proiectele mele. Am o listã mare cu cei care ocupã un loc important în inima mea. Am și fãcut-o, scrisã cu pixul, dar nu am avut puterea sã folosesc telefonul pentru a le transmite cât de mult însemnã ei pentru mine. Și asta s-a întâmplat mai în fiecare an. Mã obosește telefonul. Dar acum când scriu, pot sã vã iau pe toți cei cãrora vã sunt datoare pentru iubirea și ajutorul vostru, la piept. Mi-a fost bine cu voi, cã ați existat și existați în viața mea. Știu prea bine cã trebuie sã practicãm în orice clipã recunoștința, dar eu nu am reușit niciodatã de sãrbãtori sã îmi organizez și sã onorez aceastã dorințã și datorie majorã a mea. Primiți acum sincera și infinita mea mulțumire pentru încredere și dragostea pe care mi-ați oferit-o, de-a lungul timpului, toți cei care știți cã am pentru ce sã vã mulțumesc. Același îndemn și pentru voi, cei care sunteți acum cu mine pe pagina de ziar. Luați și voi prieteni, din viața realã sau de pe Facebook, mângâierea pe care v-o trimit, cu sufletul în palmã. Dragostea mea pentru voi, e tot ceea ce conteazã pentru mine. Cu dragoste vin spre voi. Primiți-mã! Și încã ceva. Cred cã cel mai important lucru pentru noi, ca sã ne fie bine, ar fi ca Dumnezeu sã ne trimitã tuturor, oamenii cei mai potriviți lângã noi! Un an binecuvântat! (Mihaela MANU)