De când a ajuns Bârladul cu patru parlamentari în Sfatul Tãrii, în orasul rulmentilor plouã cu initiative legislative, shaorme sau sticle cu suc. Nu trece sãptãmâna si, de la virtuosii politicieni, în loc de investitii, ne vin tot felul de scandaluri, care din care mai infantile. De exemplu, am învãtat cã dacã vrei o shaorma de calitate, trebuie neapãrat sã ceri permisul de sedere în România al turcului care ti-o preparã. Dacã vrei sã bei suc într-o incintã unde sunt mai mult de 50 de persoane, trebuie sã-ti faci o gaurã în mascã, ca sã nu te toarne PSD-ul cã nu porti protectie anti-Covid. Iar dãcã îti doresti drumuri bune, locuri de muncã sau salarii mai mari, neapãrat trebuie sã te muti în vestul tãrii.
Dupã cum ati observat, parlamentarii bârlãdeni au un tintar de jucat, spurcându-se în meciuri tur si retur si probabil se vor apuca si de lucruri mai serioase dupã ce-l vor termina. Prima datã a fost disputa Edi Popica cu Botez si invers, apoi Solomon cu Botez, tur -retur si urmeazã în curând meciurile între bãiatul cu rucsac si militarul cu bocanci de senator. Între timp, la Bârlad totul a rãmas asa cu stim. Strada de la Garã la prima ploaie se inundã, soseaua de centurã e în facere si propabil îl asteaptã pe Cuza sã se reîncarneze pentru a o termina, iar canalizarea din Podeni si Munteni va deveni o temã pentru campanie viitoare. Doar Boros, sãracu’ se face cã munceste. Îl pune pe purtãtorul de cuvânt sã-i facã tot felul de sedinte foto în ipostaze muncitoresti, probabil pentru albumul de familie.
Ne întrebãm : oare acum, când acest minunat oras are cel mai mare numãr de parlamentari din istorie, un primar actor, care mimeazã perfect ce ar trebui sã facã un edil si o gascã de „oameni de bine” conectati la banul public, are vreo sansã sã ajungã oras european? Nu de alta, dar e pãcat de risipa de resursã umanã aruncatã în luptã!
