Înghesuială, ţigăneală, mârlăneală, mizerie şi arşiţă, aceasta este atmosfera „mirifică” de care au parte mirii care se cunună la Starea Civilă, în ziua care, nu-i aşa, ar trebui să fie cea mai fericită din viaţa lor.
Sâmbătă, 25 de perechi au spus „Da” în faţa ofiţerului stării civile, într-o încăpere meschină, cu aer îmbălsămat de parfumuri şi transpiraţie, în care se putea face saună. Aerul condiţionat funcţionează la maxim… dar pe hol!
Cele 8 perechi care au plătit mai mult, dar s-au căsătorit în altă parte decât la Starea Civilă de la parterul blocului A 4, de pe strada Traian, se pot considera norocoase şi fericite.
„Care-s mirii noştri?”
O mare de nuntaşi încercuia sâmbătă după-amiază Starea Civilă. Coada la uşa de intrare în „fabrica de căsnicii” bloca sau sugruma ieşirea noilor familii cu alaiul lor. Patru acordeonişti răcnind şi cântând unul mai fals decât celălalt îi înghesuiau pe mirii şi pe naşii abia ieşiţi în iureşul mulţimii. „Naşule, măria ta! – Pleacă de-aici!”.
Podul de flori era strâmb, iar peste mirii necununaţi şi nuntaşii lor ploua de zor cu confetti de la cuplurile intrate în rândul lumii. Cameramanii filmau şi pozau la grămadă nuntaşi proprii şi străini, mirese întoarse cu fundul ca să nu dea ochii cu rivalele în rochie albă şi miri transpiraţi în costume negre sub soarele de foc.
Invitaţii rătăciţi de grup sau veniţi pe cont propriu, nu cu tot alaiul, priveau năuciţi mulţimea: „Care-s mirii noştri?!”.
Dinspre blocurile vecine lui A4 se ridica suprem fumul gros cu aromă de grătar, semn că fiecare se simţea bine cum putea. Pe jos trebuia să calci cu atenţie ca să nu dai peste pahare de plastic şi sticle de şampanie abandonate de alaiurile de nuntă care sărbătoriseră cununia „la botul calului”.
Soacre mari şi mici clocoteau frustrate: „N-ai tu unde să serveşti un pişcot şi o şampanie?! Trebuie să te duci până la Grădina Botanică? Asta-i culmea! Era de zece ori mai bine în Parcul Eminescu!”.
Şi peste toată atmosfera, încinsă la propriu şi la figurat, puradei şi pirande cu fuste creţe cerşeau cu înjurătura în colţul gurii: „Dă şi mia un ban!”.
„Dă-te tu, să ies eu!”
„Intră numai mirii, restul aşteptaţi”, anunţă doamna gardian care păzeşte intrarea în Starea Civilă. Nuntaşii, scuturându-şi de pe haine inimioarele care explodaseră de la mirii precedenţi, se impacientează: Cum singuri? Şi noi? E doar o formalitate. Uşa se deschide şi nuntaşii se răcoresc o clipă pe coridorul cu aer condiţionat pentru a intra în sala de oficiere mică şi încinsă.
„Cetăţene… o iei?” „Da!” „Da!”. Se fac rapid poze, se semnează acte şi cu urări de bine şi sănătate, ofiţerul stării civile anunţă zâmbind: „…Şi pe acolo e uşa!”.
Nu mai e loc de organizare pentru că nuntaşii împing concurenţa care aşteaptă la rând. Lăutarii nechemaţi le ţin calea mirilor şi naşilor. Buchetele de flori se năpustesc peste mireasă, felicitările curg, se fac poze ca la demonstraţie, cu toată mulţimea!
Păi cu ce să te pozezi? Cu tramvaiul? Cu răspântia? Cu şoseaua? Alaiul îşi identifică maşinile în şirul nesfârşit de autoturisme gătite de nuntă şi pleacă în trombă. Casă de piatră!