STIINTÃ…Ceea ce pãrea exagerat si iesit din comun a început sã capete contur. În urmã cu mai bine de un an, un vasluian lansa o teorie halucinantã a cântarelor care, în opinia sa, ar fi întors pe dos fizica cunoscutã astãzi. Iatã cã acum, o parte a teoriilor sale sunt confirmate de studii ale unor cercetãtori de la Universitãtile Stanford si Birmingham. În teoria sa, Florin Cociuban vorbeste despre faptul cã în vid existã forte care interactioneazã cu un efect de undã si foloseste, la nivel teoretic, un numãr infinit de cântare peste care se asazã o greutate, pentru a demonstra ceea ce sustine. Altfel spus, „teoria unificatoare a cântarelor” lansatã de Cociuban sustine cã introducerea unui corp cu masã în apropierea unui sistem cuantic poate produce modificãri ale spatiu-timpului mãsurabile.
Iatã cã lupta cu morile de vânt pe care a dus-o Florin Cociuban, vasluianul cunoscut ca si „Einstein de Vaslui”, a început sã-si arate roadele. Ceea ce pãrea o utopie începe sã fie confirmat de cercetãtori ai unor universitãti de prestigiu din lume. Mai exact, în urmã cu mai bine de un an, Cociuban îsi lansa asa numta „teorie unificatoare a cântarelor”, prin care sustinea cã, în Univers, existã forte gravitationale care interactioneazã cu toate corpurile. Aceastã teorie a fost demonstratã ceva mai târziu de cercetãtori de la Universtitãtile Stanford si Birmingham, care sustin acum cã existã asa numite „forte mareice” create de curbarea spatiu-timp si care se exercitã asupra functiei de undã a unui sistem cuantic. Pentru mãsurarea acestor forte, specialistii au folosit un interferometru cu impuls dual si au observat cã introducerea unui corp cu masã în apropierea acelui sistem cuantic produce modificãri ale spatiu-timpului mãsurabile. Astfel s-a reusit identificarea, pentru prima datã, a efectelor gravitatiei asupra unui sistem cuantic. Iatã ce spune experimentul în care a fost folosit interferometrul: „Un corp va fi afectat de fortele mareice ori de câte ori forta gravitationalã modificã spatiul ocupat de corp. Acest lucru este clar ilustrat în cazul gãurilor negre. Albert Einstein, în cadrul teoriei generale a relativitãtii, propune o nouã viziune asupra Universului si asupra teoriei gravitatiei, arãtând cã gravitatia este în fapt rezultatul curbãrii spatiu-timpului de cãtre obiectele cu masã (ori energie). Desi teoria a fost testatã la nivel macro, la nivelul stelelor si al planetelor, este „lumea” cuanticã afectatã de gravitatie (forta gravitationalã este foarte slabã, în comparatie cu celelalte forte fundamentale)? În cadrul cercetãrii, publicate în Physical Review Letters, conform autorilor studiului, curbarea spatiu-timpului a fost observatã pentru întâia datã la scarã cuanticã. Pentru efectuarea cercetãrii s-a folosit interferometrul (dacã vã sunã cunoscutã denumirea, este probabil pentru cã nu cu mult timp în urmã presa lumii a vorbit despre LIGO, interferometrul utilizat pentru identificarea undelor gravitationale, cea mai mare descoperire stiintificã a acestui început de mileniu). În acest caz cercetãtorii au folosit 2 interferometre atomice (care sunt diferite într-o oarecare mãsurã de interferometrele optice, dar principiul este acelasi). Într-un interferometru atomic un nor de atomi este rãcit la temperaturi apropiate de zero absolut într-o camerã vidatã. Atomii sunt sunt pusi în miscare, iar impulsuri de luminã genereazã o combinatie de douã stãri cuantice ale cãror unde cãlãtoresc pe douã cãi diferite. Atunci când atomii sunt recombinati, modelul de interferentã aratã dacã sunt modificãri în ce priveste lungimea traseului parcurs.
