CU OCHII LA STELE … Ieri s-a încheiat tabãra de astronomie “Sã cunoastem cerul”, editia a II-a, organizatã de Observatorul astronomic si Astroclubul “Perseus” din cadrul Muzeului “Vasile Pârvan”. În cadrul celor 5 zile si, în special, 4 nopti, pasionatii de astronomie au putut privi pentru prima datã prin telescop cele mai spectaculoase stele din Calea Lactee, au aflat direct de la sursã cum se face cercetarea stiintificã în domeniu si au observat, pe viu, cum se deruleazã o sedintã foto – de aceastã datã, vedeta fiind cerul însusi. Totodatã, participantii la tabãrã s-au distrat, efectuând drumetii în pãdure, citind în hamac, jucând sah sau badminton. Pe scurt, o tabãrã altfel, pentru copiii de toate vârstele.
CERUL DE DEASUPRA MEA… Asaltati de problemele zilnice si învârtindu-ne în acelasi cerc al luptei pentru pâinea zilnicã, putini dintre noi mai avem, la sfârsitul zilei, energia si dorinta sã ne ridicãm privirea cãtre cer si sã ne încheiem ziua cu un moment de respiro sau de meditatie. Dar pentru unii dintre noi, amatori sau profesionisti într-ale astronomiei, crepusculul (adicã perioada de timp dintre apusul Soarelui si lãsarea noptii) constituie momentul principal al zilei respective, când deja se poate prevedea dacã urmeazã o noapte seninã, numai bunã pentru observatii, si pot începe pregãtirile cu montarea si reglarea instrumentelor specifice. Imaginati-vã asadar, ca si cum ati privi dintr-un planor sau prin geamul elicopterului, un grup de 15-20 persoane – copii, tineri, familii sau persoane singure – strâns pe coama unui deal, înconjurat de lanuri de floarea-soarelui, de porumb si o pãdure de stejari, miscându-se în jurul unor aparate si trepiede, amplasate în interiorul unui cerc virtual, format de corturi care mai de care mai colorat si personalizat. Veti avea astfel imaginea, palidã ce-i drept, a ceea ce se întâmplã pe acel platou unde aventura stã sã înceapã.
SATURN – un „mariaj” fericit
Si, ca orice aventurã, pentru cel care priveste prin telescop, începutul e simplu: prima planetã, Venus, cu denumirea popularã de Luceafãrul de searã, apare în fata ochilor. “Seamãnã cu Luna!”, exclamã unul din prichindeii care stau la coadã la telescop. Si apoi topãie, trãgându-si si tatãl, mai rezervat, din cercul adultilor, sã vadã si el minunea. Urmeazã apoi vedeta serii, Saturn, cu inelele sale, pe care unul dintre pãrinti are imprudenta sã-l confunde cu Jupiter. “Vai, tatã!”, îl apostrofeazã, cu întelegere totusi, fiica sa, cu binoclul astronomic îndreptat în aceeasi directie. Acesta îsi recunoaste greseala si se retrage în acelasi grup al adultilor, unde o doamnã remarcã poetic: “Într-adevãr, Saturn e cel mai frumos! Cu inelele sale, un <<mariaj fericit!>>“. Astfel, aventura continuã, pânã spre orele 3 dimineata când si ultimul dintre observatori, cel care a fãcut posibilã aceastã escapadã, Ciprian Vântdevarã, îsi închide lampa rosie de pe frunte si aseazã în suportul lui laserul, „arãtãtorul” cu ajutorul cãruia a indicat pe tabla cerului fiecare stea care trezea interesul si imediat mirarea sincerã a învãtãceilor sãi.
…. SI LEGEA MORALA DIN MINE
Ciprian Vântdevarã, principalul “vinovat” pentru tabãra de astronomie de la Bãdeana, a fost în permanentã solicitat si bombardat cu întrebãri de la cele mai banale, pentru un începãtor (de genul: este Steaua Polarã o stea dublã?), si pânã la cele mai sofisticate (de genul: Acturus, Spica si Vega pot fi aliniate, într-o monturã ecuatorialã, pentru astro-foto dupã asezarea în pol?). A rãspuns cu precizie fiecãruia, chiar dacã multe din întrebãri se repetau invariabil, searã de searã. „ Tocmai pentru astfel de întrebãri organizãm aceste evenimente. Ca sã popularizãm si sã facem cunoscut cerul, cu tot ce e frumos si interesant”, a conchis Ciprian Vântdevarã, printre întrebãri si fel de fel de aparate însirate pe mese. „Vin si la anul!”, a spus fiecare copil, cu voce tare sau în inima lui; semn cã viitorul poate fi, mãcar imaginat, ca un cer senin, într-o searã de varã. (Dorin COZAN)
