DOTATÃ Familia Cochilet din satul Chitoc se mândreste cu o vãcutã-minune: pe Gãlbinita, natura a înzestrat-o cu un uger cu sase mameloane!
Gãlbinita este privitã de membrii familiei Cochilet ca o vãcutã-minune: ugerul ei are sase mameloane, si, toate, bune de muls! Toti membrii familiei îi poartã de grijã cu multã dragoste, mai ales, cã, acum, Gãlbinita a devenit, si ea, mama unui vitelus. „Îl cheamã Sâmbotel, pentru cã a venit pe lume într-o zi de sâmbãtã. Ce sã spun, e tare fericit cã, spre deosebire de alti vitei, el suge lapte de la sase tâte”, spune, râzând, Elvira Cochilet. Gospodina creste vaci de când s-a mãritat. „Niciodatã, în 30 de ani de la nuntã, grajdul meu nu a fost gol. Nu pot fãrã vãcute în gospodãrie. Le iubesc de parcã ar fi copiii mei”, a spus femeia, privind cu drag la Gãlbinita si la vitelusul care, flãmând, tocmai îsi lua masa de prânz.
A fost crescutã cu biberonul
Gãlbinita are o poveste tristã. „Mama ei a murit dupã ce a nãscut-o, în urmã cu doi ani. Numai trei zile a apucat sã sugã lapte de la ea. Am crescut-o cu biberonul. Cumpãram lapte din sat, câte patru litri pe zi, si o hrãneam din patru-n patru ore, exact ca pe bebelusi! Si noaptea mai veneam în grajd, sã vãd ce face. I-am fãcut asternut curat, care sã-i tinã si de cald, fiindcã în luna martie vremea e încã rece si asa am crescut-o. Toti avem grijã de ea. Ne-am mirat când am vãzut-o cu sase tâte, mai ales cã, pe urmã, dãdea si lapte din toate, dar dacã asa a înzestrat-o natura…În rest, este o vãcutã sãnãtoasã, care acum are un vitel sãnãtos, frumos si zburdalnic”.
„Un defect anatomic”
„În mod normal, dupã cum, probabil, stie oricine, ugerul vacii are patru mameloane. Al acesteia, însã are sase si toate perfect functionale. Este un defect anatomic, acestea putând apãrea, atât la oameni, cât si la animale. Principalul motiv, în cazul animalelor, mai ales, este informatia geneticã”, a spus medicul veterinar Decebal Sãraru, director al Directiei Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor Vaslui.
Gospodina casei, sprintenã si voioasã ca o fetiscanã!
Sase copii a nãscut Elvira. Trei sunt deja pe la casele lor si au fãcut-o bunicã. Ceilalti stau încã lângã pãrinti. Fiecare are câte ceva de fãcut în gospodãrie. Sarcinile le împart. Nimeni nu stã degeaba. În curtea casei, în grajd, la pãsãri, peste tot, curãtenie lunã. Si, lucru plãcut, nimeni nu aratã supãrat sau obosit. Toti sunt cu zâmbetul pe buze. Chiar si mama, dupã ce a crescut atâtia copii si a muncit din greu de când se stie, are o sclipire vioaie în frumosii ei ochi albastri. E sprintenã si slãbutã ca o fetiscanã! Pe fatã i se citeste multumirea. „Sunt multumitã cu ce avem. Toti muncim ca sã nu ne lipseascã nimic din gospodãrie. Crestem vãcute, le înmultim, ne mai asigurãm niste bani. Avem si ceva pãmânt, nu mult, dar destul încât sã ne descurcãm. Singuri ne producem toatã mâncarea si banii pentru alte lucruri necesare. Nu suntem bogati, dar nici nu trãim în lipsuri. Ne place sã muncim, sã fim oameni gospodari. Asa este la noi în ogradã, de când eu si cu Marin ne-am cununat si am întemeiat o familie”, spune Elvira Cochilet.
Gospodarul, pasionat de porumbeii voiajori
Familia Cochilet are curtea plinã de vietãti! În grajd Gãlbinita cu Sâmbotel, alãturi, cotetul pãsãrilor de curte, mai încolo, custile iepurilor de casã…Pe undeva prin spate, se aud si porcii.. În fundul curtii, tatãl, Cochilet Marin, a amenajat o cuscã imensã, în care are fazani si porumbei. Multi porumbei. A participat cu ei si si la concursuri internationale! „Unul a zburat tocmai pânã la Marea Balticã si a venit înapoi, acasã. Porumbeii sunt niste pãsãri foarte destepte. Este de mirare cum reusesc sã zboare atât de departe si apoi sã se întoarcã înapoi, acasã”, a spus Marin Cochilet.
< ![endif]–>
DOTATÃ Familia Cochilet din satul Chitoc se mândreste cu o vãcutã-minune: pe Gãlbinita, natura a înzestrat-o cu un uger cu sase mameloane!
Gãlbinita este privitã de membrii familiei Cochilet ca o vãcutã-minune: ugerul ei are sase mameloane, si, toate, bune de muls! Toti membrii familiei îi poartã de grijã cu multã dragoste, mai ales, cã, acum, Gãlbinita a devenit, si ea, mama unui vitelus. „Îl cheamã Sâmbotel, pentru cã a venit pe lume într-o zi de sâmbãtã. Ce sã spun, e tare fericit cã, spre deosebire de alti vitei, el suge lapte de la sase tâte”, spune, râzând, Elvira Cochilet. Gospodina creste vaci de când s-a mãritat. „Niciodatã, în 30 de ani de la nuntã, grajdul meu nu a fost gol. Nu pot fãrã vãcute în gospodãrie. Le iubesc de parcã ar fi copiii mei”, a spus femeia, privind cu drag la Gãlbinita si la vitelusul care, flãmând, tocmai îsi lua masa de prânz.
A fost crescutã cu biberonul
Gãlbinita are o poveste tristã. „Mama ei a murit dupã ce a nãscut-o, în urmã cu doi ani. Numai trei zile a apucat sã sugã lapte de la ea. Am crescut-o cu biberonul. Cumpãram lapte din sat, câte patru litri pe zi, si o hrãneam din patru-n patru ore, exact ca pe bebelusi! Si noaptea mai veneam în grajd, sã vãd ce face. I-am fãcut asternut curat, care sã-i tinã si de cald, fiindcã în luna martie vremea e încã rece si asa am crescut-o. Toti avem grijã de ea. Ne-am mirat când am vãzut-o cu sase tâte, mai ales cã, pe urmã, dãdea si lapte din toate, dar dacã asa a înzestrat-o natura…În rest, este o vãcutã sãnãtoasã, care acum are un vitel sãnãtos, frumos si zburdalnic”.
CASETA: Decebal Sãraru, director DSVSA
„Un defect anatomic”
„În mod normal, dupã cum, probabil, stie oricine, ugerul vacii are patru mameloane. Al acesteia, însã are sase si toate perfect functionale. Este un defect anatomic, acestea putând apãrea, atât la oameni, cât si la animale. Principalul motiv, în cazul animalelor, mai ales, este informatia geneticã”, a spus medicul veterinar Decebal Sãraru, director al Directiei Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor Vaslui.
CASETE foto elvira
Gospodina casei, sprintenã si voioasã ca o fetiscanã!
Sase copii a nãscut Elvira. Trei sunt deja pe la casele lor si au fãcut-o bunicã. Ceilalti stau încã lângã pãrinti. Fiecare are câte ceva de fãcut în gospodãrie. Sarcinile le împart. Nimeni nu stã degeaba. În curtea casei, în grajd, la pãsãri, peste tot, curãtenie lunã. Si, lucru plãcut, nimeni nu aratã supãrat sau obosit. Toti sunt cu zâmbetul pe buze. Chiar si mama, dupã ce a crescut atâtia copii si a muncit din greu de când se stie, are o sclipire vioaie în frumosii ei ochi albastri. E sprintenã si slãbutã ca o fetiscanã! Pe fatã i se citeste multumirea. „Sunt multumitã cu ce avem. Toti muncim ca sã nu ne lipseascã nimic din gospodãrie. Crestem vãcute, le înmultim, ne mai asigurãm niste bani. Avem si ceva pãmânt, nu mult, dar destul încât sã ne descurcãm. Singuri ne producem toatã mâncarea si banii pentru alte lucruri necesare. Nu suntem bogati, dar nici nu trãim în lipsuri. Ne place sã muncim, sã fim oameni gospodari. Asa este la noi în ogradã, de când eu si cu Marin ne-am cununat si am întemeiat o familie”, spune Elvira Cochilet.
caseta foto porumbeiii
Gospodarul, pasionat de porumbeii voiajori
Familia Cochilet are curtea plinã de vietãti! În grajd Gãlbinita cu Sâmbotel, alãturi, cotetul pãsãrilor de curte, mai încolo, custile iepurilor de casã…Pe undeva prin spate, se aud si porcii.. În fundul curtii, tatãl, Cochilet Marin, a amenajat o cuscã imensã, în care are fazani si porumbei. Multi porumbei. A participat cu ei si si la concursuri internationale! „Unul a zburat tocmai pânã la Marea Balticã si a venit înapoi, acasã. Porumbeii sunt niste pãsãri foarte destepte. Este de mirare cum reusesc sã zboare atât de departe si apoi sã se întoarcã înapoi, acasã”, a spus Marin Cochilet.
